[Leonard]

It'a All about Love

Ce putem deduce din intamplarile care se intampla in societatea noastra? Cum vor arata lucrurile in viitorul apropiat? Astfel de intrebari si le-au pus oamenii in fiecare epoca. Au existat fantezisti dar au existat si vizionari. Dupa parerea mea regizorul Vinterberg impreuna cu scenaristul Mogens Rukov fac parte din a doua categorie. De ce? Filmul este intr-adevar un SF: actiunea se petrece in 2021. Cu toate acestea lucruri asemanatoare vedem si in viata cotidiana actuala, in societatea consumabila, lucruri care, in urma cu un secol de ani poate ar fi parut de necrezut, unele erau intr-adevar de domeniul fantasticului. Cateva exemple edificatoare: clonarea, razboaiele, inundatiile, poluarea si distrugerea stratului de ozon, epuizarea resurselor terrei - se stie ca toti carburantii folositi de automobile, in speta petrolul este extras din ceea ce s-a format din cadavrele animalelor de milioane de ani, epuizat pe jumatate numai in ultimele decenii - situatie stiuta de americani in prezent, de aici si interesul guvernului pentru tarile arabe, teritoriu inca neepuizat de combustibili. Toate acestea au consecinte in 2021: de la anomalii meteorologice (ninsoare in luna iulie intr-o zona temperata) care nu sunt departe de ceea ce vedem in prezent (imi amintesc acum cativa ani inflorisera copacii intr-o toamna, batranii spuneau ca n-au vazut asa ceva de cand sunt), boli de inima ale oamenilor, inghetul apei in mod global, pana la inversarea fortei gravitationale a Pamantului (a se vedea ultimul cadru din film - oamenii se leaga cu sfori de sol pentru a nu "cadea"). Cu alte cuvinte o rasturnare a ordinii cosmice, cum aflam chiar de la un personaj cheie al filmului: misteriosul domn Morrison. Dupa cum ii spune el lui John, dezordinea cosmica "ti se baga pe sub piele, si, din pacate, in inima" Ceea ce este cel mai important si practic ideea principala a filmului, spune tot acel domn Morrison "haosul din lume se reflecta in sufletul oamenilor"

Povestea in sine, actiunea filmului nu este una deosebit de spectaculoasa si originala (dupa cum insusi regizorul recunoaste intr-un articol "povestea exista doar ca sa ne transpuna gandurile"). Dialogurile sunt uneori banale. Speciala este insa atmosfera filmului si simbolurile din el. Filmul incepe intr-o maniera mai putin obisnuita (utilizata cred destul de rar, personal am mai intalnit-o in Sunset Boulevard si American Beauty): personajul principal povesteste "din off" aflandu-se undeva dupa moarte: "as vrea sa va spun povestea ultimelor sapte zile din viata mea". John (Joaquin Phoenix), un om de afaceri polonez foarte ocupat, isi rezerva cateva ore sa se intalneasca cu Elena (Claire Danes), actuala lui sotie, o celebra patinatoare poloneza, la aeroportul din New York, cu scopul de a semna actele de divort. Pana aici nimic anormal. La aeroport insa este intampinat de bodyguarzii Elenei care il anunta ca ea nu a putut ajunge si aproape ca il forteaza sa-si amane planurile pentru a o intalni. John este socat de ceea ce vede inca de la aeroport: oameni cazuti pe jos, morti de la inima "se intampla celor singur si tristi" il lamureste unul din bodyguarzi. Nimeni in afara de el nu era surprins de aceste anomalii. Era un fel de "legea junglei", observam intr-o scena ulterioara cum un om intr-un tren vrea sa-i ia ceasul unui al om care dormea si pe care il credea mort. Acesta raspunde foarte normal ca doar dormea, n-a murit. Cei care sunt aproape de moarte sunt practic "ultilizati" de catre ceilalti fara nici o scrupula iar apoi eliminati. Acest fapt se intampla si cu Elena, dupa cum ea afla ulterior. Ea sufera de acea boala incurabila a inimii (manifestata prin somn indelungat). Managerii ei, o intreaga "familie" de profitori, stiind de boala ei, pregatesc trei clone pentru a o inlocui la spectacolele de patinaj. John si Elena afla de planul ce li se pregateste, acela de a "parasi lumea" in cateva zile, si se refugiaza intr-un motel din Brooklin. Aici cei doi se regasesc, renunta la planul de a se desparti realizand ca se iubesc. De fapt ea doreste o recasatorie, vrea sa fie "mireasa in alb" (albul este zapada, simbol ce face trimite la deznodamantul filmului: cand ea moare in zapada, impreuna cu John "si totusi voi fi mireasa in alb"). Toata aceasta evadare a lor este presarata cu elemente de suspans. Nu are rost sa povestesc amanuntele. In final, ei vor fi tradati chiar de fratele Elenei, Michael, prietenul lui John din copilarie. Desi chiar el le spune ca li se pregateste eliminarea de catre "familia" de manageri ai patinatoarei si le ofera un drum de scapare; in realitate, aceasta facea parte din plan, ii duce intr-o zona necunoscuta "in the middle of nowhere", aparent in niste munti, unde ajung sa sfarseasca in frig, ingropati in zapada. Un personaj esential in film (desi apare doar cateva minute, de 3 ori) este Marciello (Sean Penn), fratele lui John, cu care comunica prin telefon. Marciello este intotdeauna in avion, deoarece, vrand sa se trateze de raul de zbor pe care-l avea, si-a facut o injectie, dar in supradoza, astfel incat el nu mai putea decat sa "zboare". Practic, el nu va mai fi putut niciodata suporta sa fie pe pamant. Ceea ce urmareste el este intocmirea unui raport despre starea lumii. Teoria lui este ca tot ce se intampla in lume are legatura cu John si Elena, ca totul a inceput cu intalnirea lor pe lac in copilarie, totul are legatura cu dragostea (de aici si titlul filmului - it's all about love). In ultimele secvente ale filmului, Marciello vorbeste la telefon cu fratele sau, dar isi da seama ca acesta nu il mai poate auzi. El se afla intr-un avion care nu va mai putea ateriza, deoarece ninge peste tot in lume. Stie ca va muri in acel avion, insa important pentru el este ca a terminat de scris raportul despre starea lumii.

Oare de ce a fost ales orasul New York pentru desfasurarea actiunii? Raspunsul il putem afla indirect de la Marciello "NY este centrul lumii". De asemenea, ne putem gandi si la evenimentele petrecute la 11 septembrie 2001 la NY, un semnal de alarma la ceea ce se poate intampla in viitor: extinderea la nivel global a acelor intamplari ce pot produce acest haos si dereglare de care e vorba in film.

Imaginea filmului este semnata Anthony Dod Mantle (Dogville, Mifune, Celebration), care este, dupa parerea mea, o realizare exceptionala, este si foarte varianta, la fel si montajul, semnat Valdis Oskarsdottir (Celebration, Mifune, Eternal Sunshine of the Spotless Mind). Fiecare incadratura simbolizeaza ceva sau reflecta o anumita stare a personajului. Avem filmare de mana (foarte miscata in scena cand John alearga dupa o clona a Elenei), avem plan general (cu avionul lui Marciello, filmat de sus, de deasupra norilor; cu John si Elena cand se afla in zapada in acel "middle of nowhere"), si niste combinatii mai interesante: un slow-motion al momentului cand John isi pune in pahar apa si gheata(!), prim plan al paharului urmat printr-un travling-inainte de gros-planul unui glob de cristal ce acopera o patinatoare in rochita roz si fulgi de zapada in continua miscare in glob. Un alt procedeu interesant: pe un hol al hotelului, un usor travling-inainte (al aparatului situat undeva in partea din stanga sus a holului) in timp ce subiectul inainteaza in sens invers (spre obiectiv), se mareste pana ce dispare in spatele aparatului, apoi holul ramane gol. Iarasi, in momentul cand John, disperat, ii cere cheia lui Michael ca sa intre in camera care ii va dezvalui secretul despre Elena, miscarile normale ale aparatului sunt insotite de o balansare ciudata a cadrului (din jurul lor mai mult), ce schimba mereu unghiurile in timp ce ei discuta. Mai intalnim si niste inserari de cadre din copilaria celor doi in Polonia (cu cainele Elenei, cu lacul inghetat unde s-au cunoscut ei).

Scena cu cel mai mare impact vizual este aceea de la sala de patinaj cand clonele repeta impreuna cu Elena. Dupa ce suntem delectati vreo 2 minute cu o muzica foarte melodioasa, vesela si plina de viata ("Una Furtiva Lagrima" de Donizetti) insotita de numarul de patinaj al celor 4 patinatoare, auzim o impuscatura. Apoi mai multe. Le vedem pe rand rapuse de gloante pe cele 3 clone, zbatandu-se si tarandu-se pe gheatza plina de sangele lor si disperarea lui John care nu intelege ce se intampla si incearca sa le salveze. Alearga, aluneca si cade si el pana ajunge la una din ele care-i moare in brate. In tot acest timp muzica melodioasa continua, in contrast cu ce vedem. O scena de o puternica incarcatura emotionala, ce probabil va ramane in istoria cinematografiei.

Muzica originala a filmului este semnata Zbigniew Preisner (Damage, Decalogue, Double Vie de Veronique, Trois Couleurs). Joaca un rol la fel de important ca si imaginea in descrierea starilor sufletesti ale personajelor. Una din teme (o melodie inalta cu semitonuri descendente, ca o lamentatie venita parca de pe alta lume, acompaniata de acorduri simple, in registru mediu) insoteste adesea scenele de suspans ale filmului: John inainte sa intre in camera secretelor, intalnirea Elenei cu o clona care-i spune ca o va ucide.

Mai este de remarcat si machiajul Elenei si al celor trei clone. Este realizat astfel incat in fiecare se evidentiaza altceva, par diferite, desi e aceeasi actrita in toate.

Despre jocul actorilor ce sa mai vorbesc... aici nu pot fi decat subiectiv: mi se pare exceptional. Joaquin Phoenix cred ca face cel mai bun rol al sau, pare ca se identifica si simte ce simte personajul. Claire Danes e foarte naturala.

Am lasat la sfarsit o remarca mai putin importanta, dupa parerea mea: numele de Lars von Trier si Thomas Vinterberg sunt legate de initierea manifestului Dogma95. Ei bine, atat Trier cat si Vinterberg, nu mai sunt demult fideli acelor principii. Au realizat fiecare cate un film in acel sistem, dupa care au trecut la cu totul altceva. Multi au tendinta sa compare filmele lor ulterioare cu regulile Dogmei si isi incep orice articol despre alte filme ale lor cu aceasta observatie. Insa chiar Vinterberg infirma aceasta legatura in discursul sau despre It's All About Love: "Am facut tot ce mi-a stat in putinta pentru a face din acest film un contrariu al Dogmei 95". Filmul ramane important mai putin prin tehnicile de realizare, cat prin mesajul care il transmite. Avertizeaza cu o posibila varianta a viitorului, daca lucrurile vor merge la fel ca in prezent.