[prefitzki]

Zic si eu ca Pantera Roz: m-am PLICTISIT ingrozitor la "Lost in Translation", desi am pretentia ca sunt un spectator avizat...

Auzisem multe despre film inainte sa-l vad, asa ca asteptarile mele urcasera undeva in zona lui "Ma, filmu' asta tre' sa fie o capodopera." Daca nu as fi avut asteptarile astea inalte, probabil ca filmul ar fi scapat cu un "Interesant, da' cam lung". Dar pentru ca m-a dezamagit crunt, am luat-o personal. Si spun cu mana pe inima ca "Lost in Translation" este supra-apreciat ("over-rated") LA GREU.

Fanii vor sa vada in el un tablou reusit al insingurarii, al izolarii, al lipsei de comunicare, o critica subtila a superficialitatii CELORLALTI si ii gasesc parfumul greu de definit al unui film care "te prinde" fara sa stii exact de ce.

PAREREA MEA:

Plasarea intr-un decor exotic e un artificiu ieftin prin care se forteaza tema "izolarii"; toata lumea spune ca filmul e o poveste "despre oameni", nu o analiza a fenomenului socului cultural. E normal ca un strain sa se simta ciudat intr-un spatiu cultural total diferit de al sau. Dar filmul se vrea mai mult. Teza e probabil ca personajele se simt oricum insingurate, ca trec printr-o criza, nu? Si atunci de ce a fost nevoie sa fie aruncate ostentativ intr-un decor alienant? Sau ideea e ca, o data intoarse acasa, viata va reveni la normal pentru ele?

Si apropo de personaje: ce m-a secat cel mai mult a fost ca sunt LIPSITE DE CONTINUT. Avem un actor ratat (care face compromisuri, bea cam mult si isi insala nevasta, desi pozeaza in rebel neinteles) si o absolventa de FILOSOFIE (care, pe toata durata filmului, nu reuseste sa zica o singura chestie interesanta, prin care sa arate ca are si ea o idee despre lumea din jurul ei, macar din carti).

Personajele vor sa scape de superficialitatea care le inconjoara, dar nu reusesc, pentru ca ele insele sunt ingrozitor de superficiale! Insa ma tem ca filmul vrea sa spuna altceva: el se vrea o drama a singuratatii. Eu cred ca e o drama a superficialitatii: personaje sterse, "self-indulgent", incapabile de trairi intense, NEINTERESANTE; viziune regizorala superficiala; o poveste care nu spune NIMIC.