incep prin a spune ca exista deja deschisa o discutie despre Calauza...si nu fac asta pentru ca aspir la rolul de discul stricat al Cinemagiei (
) ci pentru ca din ce-mi amintesc eu, au fost pareri destul de interesante exprimate acolo...
revenind la film si la ceea ce ati zis voi...marcu, eu nu prea sunt de acord cu parerile tale...ceva nu mi se pare ok in interpretarea ta, dar nu prea-mi dau seama exact ce e...pur si simplu am senzatia ca tu ai privit multe lucruri intr-un mod total opus de mine...
de exemplu cei doi oameni care vor sa ajunga in Zona (nu le mai tin minte numele)...eu nu-i vad ca pe niste oameni incuiati sau mediocri sau cum le-ai mai zis tu...ei sunt nsite persoane foarte inteligente...rpoblema lor este ca vor sa ajunga in Zona pe o cale rationala...nu sunt foarte sigura daca la asta s-a gandit Tarkovski, dar se poate face o paralela intre Zona si credinta in Dumnezeu (si cand fac aceasta paralela ma gandesc si la faptul ca acest film a fost considerat "ca o rugaciune")...poti s ate gandesti la cei doi, ca la niste oameni care vor sa primeasca dovada ca Dumnezeu exista...acum mai poti sa-i condamni? sau sa-i desconsideri? pana la urma toti vrem asta...
Calauza e un intermediar...el ar trebui sa-i faca pe oameni sa creada...dar nu mai reuseste...pentru ca ajunge la momentul in care si el isi pune la indoiala credinta...si el ar vrea sa stie daca merge sau nu pe un drum bun...
cu Fetita este altceva pentru ca e crede din inima...ea e pura si asa e si credinta ei...si in vreme ce ceilati incearca sa gaseasca un raspuns in exterior, ea il gaseste in interiorul ei...