[marcu]

tocmai l-am vazut (pe cai ilegale desigur). cu toate ca m-a lasat fara gri (niciodata nu am simtit filosofia mai aproape de mine, atmosfera mai naucitoare, muzica mai fascinanta, decorul mai sumbru decat pana acum), suprarealismul lui tarkovsky - nu prea l-am inteles. as dori sa stiu ce ati inteles voi din filmul acesta.

Draga Notorius, ma bucur ca ai ajuns la Andrei Tarkovski (asa se ortografiaza numele lui - e totusi rus). Stalker (Calauza - cum a fost tradus in romaneste) este un film tocmai din 1979. Decorul fascinant pe care il construieste Tarkovski in Stalker - celebra si mereu citata "Zona", unde se pot implini dorintele oamenilor - este unul tocmai bun pentru o scanare a constiintei umane. Cei trei protagonisti, Stalker (Aleksandr Kaidanovski), Scriitorul (Anatoli Solonitin), Savantul (Nicolai Grinko) discuta despre aceasta intr-un periplu destul de lung si monoton, cu urcusuri si coborari, spre camera unde li se va implini cele mai mari dorinte si unde vor gasi fericirea si implinirea. (Scritorul si Savantul spera sa li se implineasca dorinta de a deveni geniali). O iluzie: fercirea - in viziunea lui Tarkovski - trebuie sa vina din interior, dintr-o puternica credinta a omului. "Scriitorul" si "Savantul" sunt oameni cu destule defecte: meschini, invidiosi, violenti, sceptici, vulgari..., dar mai eles n-au capacitatea sa viseze, nu se pot desprinde de realitate. Calatoria celor trei developeaza tot atatea sau mai multe naturi umane. Simpatia lui Tarkovski se indreapta evident spre Stalker, eroul devotat, posedat, fanatizat, capabil sa-si duca pana la capat misiunea pe care si-a asumat-o. (Critica de film, mai putin cea romaneasca, a subliniat faptul ca Stalker este un "alter ego" al regizorului).
Filmul are o desosebita frumusete ca imagine. Clipocitul apei (sunete si taceri prelungite, marca Tarkovski). Muzica este semnata de compozitorul Eduard Artemiev, care a colaborat cu Tarkovski si la alte filme. Memorabila si Alissa Freindlih, in rolul sotiei lui Stalker, un fel de Stalker feminin, pentru ca isi iubeste disperata sotul visator.
La baza scenariului a stat povestirea fratilor Stugatzki (Arcadi si Boris) Picknick la marginea drumului. Filmul a luat Premiul Criticilor Francezi, Cannes, 1980.
Sper sa mai revin la subiect.