[MinRep]

Stiti ce faceam inainte sa intru pe net? Ma uitam la "Barry Lyndon" (ultimele 20 min.) cu fratele meu, din motive muzicale. (daca stie cineva cine a compus melodia de pe generic, il rog sa imi spuna...)


Si acum, sa trecem la film:

La prima vizionare, mi s-a parut doar o fresca (a se citi, portret al vremii, costume piece). Am intles faza cu parvenitul and so on, dar nu mi s-a parut chiar cine stie cine. Si nu m-am prea atasat de Ryan O'Neal. Dar m-am atasat de imagine ("superbissima"), de peisaje (poate intra tot la imagine, dar ce conteaza? - stie marx!), de costume & decoruri & machiaj si, bineinteles, de muzica... Ar mai fi scena duelului din final, bataliile care au fost grozave si intalnirea lui Redmond cu Mrs. Lyndon.

Dupa cateva zile, mi-am facut timp sa revad filmul (macar o parte, am zis...) De data asta, nu stiu de ce, m-a atras mai mult frumusetea vizuala a filmului si mi s-a parut ca filmul nu vrea sa surprinda, sa schimbe brusc tnul, sa ne surprinda sau sa oscileze in viteza. "Barry Lyndon", asa slow-paced cum e, iti ia rasuflarea poate fiinda are curajul sa prezinte probleme grave intr-o maniera atat de linistita, de retrasa, poate chiar indiferenta... Aici il voi cita pe KORBEN:

e prea rece si cerebral si nu are pic de sentiment in ce face
matematic

Ai dreptate, Kubrick pare ca isi priveste filmele retinandu-si emotiile, lasand interpretarea la nivelul spectatorului. Si un simplu regizor nu ar putea face asta niciodata. Kubrick nu se identifica cu dramele persoanjelor sale, dar asta nu inseamna, totusi, ca nu le priveste cu mila. Sunt atatea momente in "Barry Lyndon" in care personajul principal plange si se descarca. In "Portocala mecanica", se simte mila pentru Alex, deprivat de libertate. In "Full Metal Jacket", devii partas la viata "de rahat" al lui Joker in momentul uciderii sniper-ului sau a sinuciderii lui Pyle. In "Shining", poate nu iti doresti ca Jack sa innebunesca, nici macar atunci cand sparge usi cu topoare.

Si, nu in ultimul rand, e scena finala din "Lolita", in care Humbert isi da seama ca o iubeste cu adevarat pe "Lolita" si vede si incapacitatea ei de a-l iubi. In acel moment isi constientizeaza soarta si drama si incepe sa planga, apoi fuge afara din casa Lolitei, pentru a-si duce la capat suferintele... (macar scena aia este de geniu).


...however... poate ca filmele lui Kubrick nu sunt pentru toata lumea. Eu vad emotii/drame/suferinte/sentimente (poate nu nobile - dragoste sau mila - dar profunde). Daca altii nu le vad, asta deja nu mai este chestiunea... sunt oameni si oameni, cinefili si cinefili...