[filmtett]

Prezentare generalã

Un bãtrân sughite pe o bancã, un tânãr sforãie într-o cãruþã, o bãbuþã culege flori de liliac, niºte bãrbaþi joacã popice intr-o crâºmã, un stupar amestecã mierea ºi, in tot acest timp, poliþiºtii investigheazã o crimã. În esenþa, Hukkle este un film mut.
Povestea urmãreºte oameni ºi animale dintr-un sat din Ungaria, mai mult fãrã cuvinte, la început aproape ca un documentar. Dincolo de umorul de suprafaþã, regizorul dezvoltã o plasã de detalii dintr-o poveste ascunsã, care ajunge la crimã. Cu o idee bizarã si o imagine splendidã, filmul s-a bucurat de un mare succes internaþional.


“Dorinþa mea era sã realizez un film documentar-artistic în locuri autentice, cu personaje autentice, cu oamenii din satul Ozora, care sã fie, totuºi, un film de ficþiune de la început pânã la sfârºit. “Hâc” este în primul rând un joc al limbajului cinematografic, în care povestirea propriu-zisã este amplasatã printre scene idilice, ca ºi personajele ascunse în acele imagini magice atât de îndrãgite la începutul secolului, care trebuiau întoarse cu capul în jos ca sã se poatã descoperi personajul. Tot aºa, ºi în acest film trebuie sã uiþi ceea ce vezi, ca sã gãseºti ceea ce cauþi.
Deci, pentru mine este important felul povestirii, felul în care, din scene aparent independente, se revelã secretul, aºa cum din întâmplãrile zilnice se formeazã elementele unei povestiri înfiorãtoare.
Principalul element organizatoric al filmului este ritmul: diferitele sunete ºi zgomote care înlocuiesc cuvântul stau în locul cuvintelor rostite în situaþii concrete ºi formeazã un amalgam special, un fel de simfonie a zgomotelor. Din zãngãnituri mãrunte se formeazã acele micro întâmplãri care prezintã cu precizie adevãratul ºir al întâmplãrilor, tragedia umanã ascunsã în spatele liniºtii cotidiene.” (György Pálfi, regizorul filmului)