Este pacat ca am vazut filmul acuma, caci de Craciun chiar m-ar fi facut sa ma simt bine. Asa, a venit si a trecut. Nici pe departe nu a fost o chestie "super", dar s-a evidentiat mai ales prin Billy Nigh. De fiecare data cand aparea pe ecran, in sala vuiau rasetele si chicotelile.
Pe de alta parte, insa, a fost putin confuz in sensul ca poate era mai mult in spatele relatiilor dintre personaje. In timp ce "Playing by Heart" juca pe o carte asemanatoare, la final totul se impletea, mai mult sau mai putin armonios. Intr-un fel m-am simtit provocat sa tin minte care cu cine si ce cu cum, dar nu am reusit. Putin frustrant..
Din pacate Hughie m-a deceptionat. Adica vazand recent About a Boy, nu am putut sa nu recunosc acelasi actor si acelasi om, aceleasi grimase si zambete, aceleasi ironii. Nu i-ar strica un rol care sa-i ofere sansa sa se redescopere, caci altfel s-ar putea sa devina chestiune de duzina.
Simpatica atitudinea vizavi de americani, evident extrem de ironica si critica. Dar nu-si merita comentariile.
Banuiesc ca a fost un film ok, care tinde spre bun. Dar doar tinde, caci nu are cum sa ajunga. Totusi, cat de atragatoare e domnisoara Knightly!
|