A fost un film frumos, emotionant pe alocuri, poate chiar la ce te-ai astepta de la Burton. Cum zicea Manolescu? Nota fantasticului este data de intrepatrunderea realului cu nerealul.
Filmul mi s-a parut a fi in general fascinant, desi nu ma pot declara chiar in totalitate convins de final. In loc sa ne intoarcem pe meleagurile realitatii, ramanem plutind in fabulosul povestii. Se aseamana cu basm in anumite masuri, doar ca nu exista un conflict propriu-zis, ci doar o insiruire de povestioare adorabile. Albert Finney mi s-a parut excelent si Ewan McGregor chiar ca parea sa fie dintr-o alta lume(cum si era intr-o anumita masura).
Sec privind, nu e sanatos sa te confunzi cu povestirile tale. Dar se pune problema ce e mai frumos si in acest caz raspunsul este evident. In mare a fost un film reusit. Aproape foarte reusit.