|
gorzo face un tip de cronica empatica, la limita eseului, ferindu-se de verdicte si lasindu-se usor furat de literatura; el incearca sa recreeze emotiile filmului prin scris.
imi place mult cum scrie, dar imi place pt ca le scrie EL: e f. subiectiv, dind impresia ca e de fapt obiectiv.
eu n-as vrea sa scriu asa, si - de altfel - cred ca sint kiar la antipodul acestui tip de cronica: ma intereseaza mesajul, nu forma (calofilia), verdictul, nu contextul, ierarhia, nu genealogia, regizorul, si nu actorii.
gorzo este un esentialist, eu sint un formalist.
si sint intotdeauna subiectiv - fara scrupule sau regrete!
nu cred ca trebuie sa existe un unic mod de a face cronicareala - critica - scris despre film - whatever.
e bine ca sintem complementari.
|