[notorious]

dle doctor odhan,

va spun ca vin acum in apararea personalitatii mele dominata de mania persecutiei ca sa inchei fara sa insult pe nimeni acest ping-pong de replici devenite sterile si inutile in ultima bucata de timp.

spun, fara patetism si cu riscul de a nu ma crede, ca mi s-a parut fascinant sa vorbesc cu dvs. am invatat cateva lucruri de la dvs si se pare (si dupa schimbul stilului dv - de la taranisme oltenesti la ironii adevarate) ca si dv ati invatat ceva de la mine. va spun (in perspectiva ca nu m-ati inteles) ca argumentele dv critice au fost cat se poate de pertinente (desi exprimate cu o brutalitate care m-a dezorientat) si ca accept orice critica constructiva (desi a dv a fost semi-constructiva - fara nici o aluzie). mentionez cu jena ca n-am auzit de personajul wulfila desi nu am mustrari de constiinta din cauza aceasta.

in incheierea acestei lungi, foarte lungi, prea lungi controverse (care m-a costat ceva bani) va propun sa motivati, totusi, de unde va vine impresia ca imi simt personalitatea amentintata si de unde tot sindromul maniei persecutiei (datorat varstei?? - n-ati nimerit ideile corecte, dar va las sa argumentati). faceti-mi o analiza psihologica fara menajamente. eu promit ca ma retrag.

cu bine, dle odhan. sper sa ne mai auzim.