cristivasile, despre ce vorbim la urma urmei? despre filmul ca interogatia morala(ca tot ai adus vorba de kieslowski)? nu cred ca lvt nu o face, numai ca nu o face intr-un mod angajat. (vorba lui a.l.s. , in cazul lvt consideratiile de ordin etic is doar ipoteze de lucru) si la urma urmei nu vad nici o problema in asta. (de cand provocarea nu e ceva demn de luat in seama??! - provocindu-te inseamna cu "nu ar avea ceva de spus"?). el iti pune intrebarea (si o face magistral, recurgind la un "santaj emotional"
, raspunsul ti-l dai singur. lectia lui trier e ca te arata in okii tai exact asa cum esti, zdruncinindu-ti ekilibrul moral si afectiv (ce-am spus-o!
). niciodata, nimeni nu va pleca de la un film al sau cu aceleasi senzatii, impresii, samd ca "semenii" sai. eu numesc asta geniu. iar stilistic, de acord, e impecabil!
p.s : mersi a.l.s. pentru raspunsul prompt.