|
Nu contest geniul lui Trier, si nici capacitatea lui de a trezi reactii din cele mai puternice ( clar, tipul este un jongleur desavarsit cu emotiile spectatorului).
Dar...inca de cand am vazut Dancer in the dark, un gand nu-mi dadea pace. Mi-l imaginam pe Lars stand undeva in spatele salii si chicotind infundat de fiecare data cand spectatorii duceau batistele la nas. Si am senzatia ca el face filme mai mult pentru a provoca (discutii, emotii, reactii), decat pentru ca avea ceva de spus. Si de-asta nu-l pot pune langa Kieslowski, Truffaut s.a. Voi cum il simtiti?
|