|
Filmul este, intr-adevar, de un realism naucitor si trateaza un subiect translatabil si la picioarele noastre de plai.
Numai cand vezi sirurile aliniate de blocuri si auzi muzica aceea a la Tatu (atunci nu e Tatu, dar stati linistiti ca mai tarziu se aude si zvon de Nas ne dagoniat ) te frapeaza asemanarea cu 40% din cartierele oraselor "mari" din Romania. Ce sa mai spun despre halele parasite ale uzinelor, "imbietorul" aurolac si atmosfera aceea unsuroasa a metroului.
Odata cu trecerea spre occident, mizeria isi schimba locul: ceea ce se afla in plina strada ajunge sa fie tainuit in spatele usilor metalice.
Exista, la un moment dat, o serie de cadre care prezinta in succesiune figuri. Sunt figuri brutalizate de satisfactia bolnava a unor raporturi sexuale cu o minora. Totul se limiteaza la aducerea in prim plan a acestor fete schimonosite, transpirate, lipsite de orice adiere de umanitate. Sunt sigur ca nici o secventa, oricat de sangeroasa ar fi, nu ar putea fi mai infricosatoare si mai dura decat ceea ce a filmat Moodysson.
|