[MinRep]

Da, intr-adevar, "Spider" e tare.

Imi amintesc cum l-am vazut la TIFF 2003, netradus. Putine dialoguri, un Ralph Fiennes deloc senzual, dar atat de atragator, o Miranda Richardson in trei roluri care se intersecteaza si se despart ametitor, imaginatie debordanta, obsesie, fascinatie pentru cel mai mic detaliu, violenta, obsesie, vise si cosmare, o imaginatie bolnava care le icurca pe acestea de dinainte cu realitatea (Spider aproape omoara o batrana nevinovata fiindca a uitat realitatea in care mama adoptiva a fost deja ucisa)... si iar obsesie.

Este greu sa desfaci puzzle-ul acestui film (oricum, la capitolul asta, tot Lynch rules these days!), dar Cronenberg ne ofera o alternativa: personalitatea atat de complexa a psihopatului. Schizofrenic si autist, visator si criminal, unul dintre cele mai terifiante personaje din ultimii anii, devenind el insusi o adevarata capodopera in pielea lui Ralph Fiennes, parca tot timpul altul, pana si alaturi de J. Lo!

Bieinteles, unele lucruri pot fi reprosate filmului. Dar sa nu uitam de Gabriel Byrne. Daca Fiennes e fantomatic privindu-si copilaria din umbra (tehnica de flashback foarte stilizata), Byrne e exact opusul: patimas si violent: cand Spider omoara sau se pregateste sa omoare, nu are nici un fel de proces emotional, face totul calm si bine calculat, manat doar de o dorinta latenta de razbunare, care il conduce in viata.

Splendid mi s-a parut modul prin care se trece dintr-un timp in altul, detaliile din fundal (barul sau un pod, de exemplu) fiind foarte inteligent planuite.

Dar nu e "Mulholland Drive"!