ok...am ajuns si eu intr-un final...
incep prin a-l contrazice pe semi-cronicaru'...nu e neaparat sa-ti placa Moulin Rouge de prima data...eu chiar zic ca e bine sa-l vezi de mai multe ori...la prima vizionare filmul te poate soca...ritmul este in cea mai mare parte a timpului, foarte alert (evident este practic in ton cu modul in care Chrisitan percepe spatiul Moulin Rouge-ului), sunt multe procedee inedite (dialogurile formate din combinatii de mai multe melodii, decorul care este in cateva secvente animat etc.) care sunt destul de socante...
mie mi-a placut filmul prima data cand l-am vazut, dar cu fiecare noua vizionare mi-am dat seama ca imi place din ce in ce mai mult...
mie mi s-a parut intodeauna Moulin Rouge un film inovator...in literatura erau deja o multime de scriitori care incetasera sa mai acorde importanta povestii in sine ci modului in care era spusa povestea...la fel si in pictura...mi se parea oarecum normal sa se intample lucrul asta si in cinematografie...si pentru mine asta a fost primul film pe care l-am vazut care a realizat acest lucru...si la momentul asta, mi se pare si singurul pe care l-am vazut...s-ar putea sa mai fie si altele dar eu pur si simplu n-am dat de ele!
in mod evident povestea nu conteaza in acest film...este pur si simplu un suport...ideea este drama "Damei cu Camelii"...cine n-a auzit de ea oricum afla in primele 5 minute ca cei doi vor fi impreuna si ca Satine va muri...specatatorul nu are nici un dubiu asupra modului in care va evolua actiunea... si atunci ce face? se uita la decoruri...si vede multe elemente care apartin unor stiluri diferite... asculta muzica...si sunt alte stiluri diferite (ex: rock prin Nirvana si Queen, pop prin Madonna)...dialogul dintre Satine si Christian din scena in care sunt pe acoperisul elefantului, este facut numai din versurile unor cantece total diferite...eu am ramas socata in momentul ala...pur si simplu nu mi-a vebit sa cred cum un om a reusit sa faca un "tot" din niste bucati care nu aveau nici o legatura unele cu altele...
in prezent, arta se naste dintr-o amestecatura...exact ca in Moulin Rouge... daca ne uitam la filmele care au luat Oscarul in ultimii 10 ani, vedem exact lucrul asta...Gladiator este un film de actiune, destul de simplu, care a luat Oscarul...L.A Confidential intra tot in aceasta categorie si nu a castigat...intr-un an castiga un film ca Titanic, in altul un film ca American Beauty....eu nu gasesc asemanari intre ele...
acelasi lucru se intampla si in muzica...sunt apreciati cantareti foarte diferiti ca stil...mi se pare ca Moulin Rouge anuleaza prejudecatile...da, arta se poate naste si din kitsch...