unii psihoistorici sustin ca exista la fiecare generatie "artistica" o coagulare de forte, de idei. media vorbeste de "noul val". in cinematografia romaneasca a existat generatia 70 ridicata la rangul de "generatie de aur" atat de regretata de multi dintre iubitorii filmului. exista la noi o traditie in a face film? dupa 2000 exista o noua viziune, o noua generatie cu un program estetic sau doar adaptarea cineastului la mediu prin productii care fac mai mult sau mai putin radiografia unei societati in deriva? subiecte sunt, scenarii sunt, din pacate exista un CNC asa cum exista.. public pentru filmele romanesti va fi intotdeauna. filantropica, occident au devenit deja prin mediatizarea "abundenta" filme de referinta. despre celelalte s-a vorbit mult mai putin. cu bune si rele, trebuie sa sa dezvolte o industrie a filmului romanesc, oricat de blamabila ar fi aceasta exprimare in viziunea unora. de la seriale de televiziune (de ce nu este difuzat la tvr serialul Hacker, de ex?) pana la filme comerciale (concept care "sperie" elitismul pentru ca este asimilat rebuturilor artistice) bolnava cinematografie romaneasca trebuie sa-si gaseasca un tratament pe masura si poate va ajunge sa alerge la maraton. tinerii regizori romani, copii teribili, nu se intalnesc, nu discuta oare nici macar la o bere despre tot ce se invarte in jurul cozii si pe forunul cinemagia? nu de alta, dar n-am stiut niciodata sa fiu concisa. interesul pentru filmul romanesc nu va scadea, sper, prea curand... in definitiv am trecut peste "tancul" lui andrei enache...ofof
