[MinRep]

(vad mesajul, nu raspund ca nu am vazut filmul, lipsesc doua saptamani, ma intorc si sunt doua pagini de mesaje la care sa raspund, dar la "Killing Me Softly" nu a raspuns nimeni...)


In general, sunt de acord cu ricutza, dar cred ca subiectul are substanta, dar, din pacate, nu s-a insistat pe ea. Eu as fi privit filmul pornind de la povestea pe care tipu' (lapsus de nume) i-o spune lui Alice pe carful muntelui, despre cum oamenii au fost impartiti in jumatate si isi cauta jumatatea toata viata (poveste spusa de Socrate in "Banchetul" lui Platon, daca nu stiati...). Apoi, as fi accentuat pe sentimentul de lipsa pe care il simt amandoi la sfarsit. Tipu' ar fi personajul puternic, care isi da seama de legatura dintre cei doi indragostiti, iar tipa ar fi personajul slab, superficial (poate de aia Graham joaca asa), usor de manipulat de diavol (McElenhoe), care isi croieste drum pentru a poseda personajul puternic.

Ar fi fost mai frumos asa...


N-am inteles de ce a fost necesara folosirea voice-over-ului. Toate chestiile alea puteau fi usor desprinse din imagini! Nesiguranta regizorala???