[crydead]

Tocmai ma pregateam sa vin spre tine, crydead.... Imi ridicasem fusta de piele ca sa-mi trag ciorapii cu adeziv si urma sa-mi pun maieul mulat cind... am citit postul lui umbraluimircea si m-a coplesit rusinea... Am ramas acasa, pansiva, cugetind la dojana lui parinteasca... "Oare mai iubeste cineva filmul?" De aici au pornit sa se depene alte intrebari: Oare mai apucam ziua de mine? Oare de ce exista razboaie? Oare care-o fi sensul vietii? Oare o mai aparea vreodata "Kill Bill"? Oare ce dracu' fac aici, in mijlocul casei, cu un ciorap in mina? Oare oi fi scos din priza fieru' de calcat? Si uite-asa... s-a dus ziua, da' m-am imbogatit spiritualiceste cum nu cred ca prietenia noastra sincera si complet platonica m-ar fi imbogatit... ;-)

Ma gandeam ca nu o sa apari si o sa ramai pansiva ca Shiva-Nataraja, arhiyoghinul zeilor, Dansatorul cosmic, care tine în maini o tamburinã (in cazul tau, fusta de piele cu catarama metalica) din ale carei vibratzii ia nashtere Universul. În altã manã are focul resorbtziei, respectiv fierul de calcat.
M-a cutremurat peste masura intrebarea ta retorica, oare mai apucam ziua de mine? Si eu cred ca minele antipersoana reprezinta o amenintzare grava pentru ca multe persoane nu mai apuca ziua de maine (sau chiar sfarsitul celei de azi) din cauza lor. As vrea sa te imbraci asa cum am convenit, plus pantofii cu tocuri de 10 centimetri, si sa mergem sa convingem oamenii ca nu e bine sa calce nici pe mine, nici pe iarba.
Una peste alta, sa shtii ca nu m-am suparat ca n-ai venit. Am bagat la loc dopul in sticla de shampanie, in eventualitatea ca te plictiseshti sa iubeshti filmul de una singura.