[Ambra Blu]

Interesanta cronica lui ALS la 'The Lord of the Rings'. Citeva pareri relativ distincte: nu cred ca un film critic trebuie sa incerce sa recreeze sau sa recupereze durata filmului. Nu trebuie sa fie magician sau arheolog, sa reconstituie cadrele cheie si sa reinvie in ochii spectatorilor povestea de pe ecran. Vorbim de doua emotii diferite prin intensitate si, poate, calitate: cea a unei povesti scrise, care se adreseaza, mainly, intelectului. Senzatiile date de citirea unei carti nu sint la fel de percutante ca cele rezultate in urma vizionarii unor imagini. 'Lolita' lui Nabokov e perversa si seducatoare, dar palatable. Daca ar fi beneficiat, in schimb, de o ecranizare la fel de outrageous, care sa level itself up to the story, ar fi fost greu de privit. Pastrind proportiile, un movie-goer care citeste o cronicheta, este aidoma unui cititor de povesti. in consecinta, criticul ar trebui sa ii livreze niste afirmatii categorice, generale, punctate de spoilers, character development si story line. Atit. Efortul criticului trebuie sa se apropie mai mult de cel al unui scrib/ cronicar decit de al unui autor. Criticul trebuie sa fie extrem de biased cind analizeaza un film, pe care sa il filtreze prin necrutatorul 'imi place/ nu imi place'. Personal, cred ca cei care fac critica de film nu sint cu nimic mai mult decit niste jurnalisti sau scriitori de talie B. Neputinta lor de a crea isi gaseste expresia in aciditatea, sau, on the contrary, indulgenta cu care, cu un gest de magician, atribuie stele filmului. Cazuri ca Jean Luc Godard sau Antonioni (care au inceput ca film critics and ended up making their own films) sint exceptii.

In ceea ce priveste 'TLOTR', imi rezerv dreptul de a avea o opinie diferita in ceea ce priveste putina/ neputinta cartii de a fi dramatizata. Sint unul dintre cei pentru care lectura cartii a reprezentat a real ordeal, si asta nu pentru ca nu as fi fost familiarizat cu temele si locurile comune specifice literaturii fantasy ci, dimpotriva, tocmai ca, fiind un fin cunoscator al mitologiilor nordice (now that is braggin'), ecletismul lui Tolkien mi se pare o gluma proasta. E urit sa amesteci intr-un mod atit de frust imagini arhetipale gen cavalerul verde din ciclul arthurian si apoi sa aberezi pe 50 de mile despre istoria hobbitilor. Inteleg efortul istoricului britanic de a crea o mitologie si un univers coerent insa, as far as I am concerned, Tolkien nu are talent literar. Nu ma vrajeste cum, sa zicem, a facut-o centuries ago, 'The Last Unicorn' al lui Peter Beagle.

Ca atare, filmul mi se pare mult mai bun. Ma face sa ma gindesc la o analogie cu sculpturile catedralelor medievale, adevarate Biblii in imagini. Nu e numai mai usor palatabil, dar are si meritul de a crea exact starea de wunder specifica basmului, de la Tieck la mai stiu eu cine. Filmul vrajeste, asta e clar. In afara unor 'defecte' ce tin de adaptarea cinematografica a cartii (v. unidimensionalii prieteni gen Pippin, etc ai hobbitului Frodo; de fapt, lucrului astuia can be found a valuable explanationa up to a point, in that Tolkien himself has made them to be so boring and so alike, undistinguishable), filmul se prezinta ca o tapiserie frumos brodata, a la Bayeux. Scenele de deschidere, prezentind lupta imemoriala a diferitelor semintii sint cu adevarat tulburatoare. La fel, prologul. Long takes, cu paduri si lacuri sint exact cadrele de care are nevoie un film in care voice overul vine sa explice rational acolo unde imaginile emotioneaza. Vrajitorul e bine conturat, si asa sint si elfii. Personal, as fi vrut ca filmul sa baleieze mai mult pe linia sumbra, gloomy, a povestii, si sa nu o alterneze cu decorurile luminoase, shiny, ale registrului hobbitilor. In concluzie, cred ca TLOTR este un efort fair de translatie a unor heartless thoughts (ca Tolkien nu scrie in nici un caz cu inima) in moving images. Criticul de film nu trebuie insa sa se situeze la polul opus al relatiei, incercind sa rationalizeze ceea ce filmul a mistificat. Take it as it comes, as the song goessssssssssssssssss.