[MinRep]

Prima data am vazut "Mulholland Drive" la un an de cand a luat premiul de regie la Cannes, in cadrul Transilvania International Film Festival. In fata mea era un american, venit special pentru festival, alaturi de doi "voluntari" romani, care lucrau la organizarea festivalului. Inainte de film a fost gala premierilor, la care a participat si DISTINSUL NOSTRU PRIMAR TRICOLOR, Gheorghe Funar. Sunt tare curios cat o fi inteles el din film.

Revenind... La sfarsit am avut un fel de soc mintal. Ha? In sala era... liniste, in momentul in care a inceput sa apara genricul. Apoi s-a aplaudat, dar nu mai frenetic decat pentru "La Pianiste". Iesind din sala, incercam sa-mi amitnesc fiecare detaliu al filmului, pentru ca a prins ideea generala (lesbiana aia viseaza si se sinucide). Astfel, timp de cinci luni, m-am gandit la diverse episoade, asa cum mi-au ramas in memorie. In noiembrie mi-am facut timp si am mers la cinema sa revad filmul. Am ramas suprins de cat de logic este filmul, fara sa imi provoace vreo dezamagire. Ba mai mult, am stat mai concentrat pe coloana sonora (admirabila, de altfel) si am tot observat chestii noi. Ramane un mister daca filmul ar fi meritat sau nu o nominalizare la OSCAR...

Si cred ca asta e magnific la capodopera lui Lynch: ca de fiecare data cand vezi filmul poti sa descoperi lucruri noi, sau lucruri pe care le-ai uitat. Si, deasemenea, trei actori puternici in prim-plan si figuranti pe masura!

Acum cred ca am sa-nchiriez filmul si pe video, asa, de placere!