|
"Trainspotting" al lui Irvine Welsh mi s/a parut mai slab decit filmul pentru ca, poate narrow-minded, l/am etichetat drept un soi de roman picaresc (intr/un sens extrem de loose). Astfel, l/am alaturat unor scrieri ca Baieti de viata al lui Pier Paolo Pasolini sau On the Road al lui Jack Kerouac. Daca in "Trainspotting", filmul, vocea auctoriala mi se pare cea mai buna modalitate de a nara story/ul, in carte folosirea ei (unde vocea auctoriala = persoana 1), dar mai ales tonul, uneori obositor prin explicatii, alteori de o ironie lejera, nu mi/au placut. Cind are loc scena post-Vulcano si personajul principal face sex cu Diane, tehnicile acestuia de a-si intirzia e.p./ul nu ma amuza defel. Sincer, nu as vrea sa mi/o imaginez pe M. Tatcher (that's the way to spell it?) in the nude.
Prefer un ton ca al lui Holden C. din The Catcher in the Rye.
In plus, cartea imi pare deficitara si din alt motiv: mi/a fost destul de greu - am citit/o inainte de a viziona filmul - sa vizualizez scenele de gen injectare, starea post-o.d. - la fel de halucinant cum a facut/o Boyle.
But maybe it's me to be blamed for that.
|