Cinemagia Forum - View Single Post

NoOne · 06 Oct 2002, 22:24

Incep sa-mi placa din ce in ce mai mult persoanele (apropo - Esti baiat sau fata? Ca inca nu sunt sigur.) din categoria "oameni buni". Pacat ca sunt atat de putini. Parca ar fi un ucigas specializat care ii vaneaza. Iar cei ramasi in viata incearca sa se ascunda cat mai bine in spatele unor "oameni duri".

Cand am parasit sala de net (dupa ce ti-am scris tie) vedeam lumea cu alti ochi. Era mai buna. Cei mai multi dintre tinerii care treceau pe langa mine zambeau sau intorceau conspirativ capul dupa domnisoare. E normal, nu?

Atunci de ce dracu' se intampla si alte chestii? Chestii care nu-si au nici un rost. Dar sa fiu mai explicit.

Ieri coboram Copoul cu un prieten. Soare afara, tineri si tinere tzinandu-se de mana, pasarele ... si pe o banca, undeva in umbra statea un tanar. Cred ca era cu cativa ani mai mare decat mine. Nu pot sa-i descriu fata. Nu stiu ce-l caracteriza mai bine : DUREREA sau DISPERAREA. Tinea in mana (intr-un fel cu jena) o bucata de carton pe care erau scrise urmatoarele cuvinte : "FRATIORUL MEU DE 4 ANI E BOLNAV DE LEUCEMIE. AJUTATI-L!!"

Pentru mine asta e adevarata VIOLENTA. Cruzime fara nici o logica. Criminalii si asasinii au dreptul la viata dar un pusti de 4 ani nu ? De asta nu cred in divinitate. Totul e o mocirla aici pe pamant. Ca sa respiri, ca sa reusesti sa-ti ridici nasul din noroi trebuie sa te sprijini de crestetul celor de langa tine afundandu-i pe ei.

Cine hotaraste ce persoane au dreptul la o inca zi si cine nu? Vreau sa cred ca EU sunt propriul meu DUMNEZEU. Dar nu pot. Exista ceva care nu ma lasa.

Dar sa revin la tanarul de pe banca. Instinctiv prin creier mi-au trecut doua idei. Aveam in buzunar 200.000 de lei. M-am gandit sa-i ofer lui una. Sau chiar amandoua. Dar apoi m-am gandit : "Dar daca minte?". Si nu am facut nimic. Mi-e rusine cand scriu asta dar e adevarul. Deseori nimeni nu face absolut nimic pentru a-l ajuta pe cel cazut. De ce? poate pentru ca isi inchipuie ca nu mai are nici un rost.

Si totusi ... acum regret .. poate ca banii mei l-ar fi putut ajuta in vre-un fel. Poate ar fi trait o zi in plus.

Nu suntem vinovati de ceea ce ni se intampla ci suntem vinovati de NEPASARE.

06 Oct 2002, 22:24	#31
NoOne Guru Join Date: Aug 2002 Posts: 709	Incep sa-mi placa din ce in ce mai mult persoanele (apropo - Esti baiat sau fata? Ca inca nu sunt sigur.) din categoria "oameni buni". Pacat ca sunt atat de putini. Parca ar fi un ucigas specializat care ii vaneaza. Iar cei ramasi in viata incearca sa se ascunda cat mai bine in spatele unor "oameni duri". Cand am parasit sala de net (dupa ce ti-am scris tie) vedeam lumea cu alti ochi. Era mai buna. Cei mai multi dintre tinerii care treceau pe langa mine zambeau sau intorceau conspirativ capul dupa domnisoare. E normal, nu? Atunci de ce dracu' se intampla si alte chestii? Chestii care nu-si au nici un rost. Dar sa fiu mai explicit. Ieri coboram Copoul cu un prieten. Soare afara, tineri si tinere tzinandu-se de mana, pasarele ... si pe o banca, undeva in umbra statea un tanar. Cred ca era cu cativa ani mai mare decat mine. Nu pot sa-i descriu fata. Nu stiu ce-l caracteriza mai bine : DUREREA sau DISPERAREA. Tinea in mana (intr-un fel cu jena) o bucata de carton pe care erau scrise urmatoarele cuvinte : "FRATIORUL MEU DE 4 ANI E BOLNAV DE LEUCEMIE. AJUTATI-L!!" Pentru mine asta e adevarata VIOLENTA. Cruzime fara nici o logica. Criminalii si asasinii au dreptul la viata dar un pusti de 4 ani nu ? De asta nu cred in divinitate. Totul e o mocirla aici pe pamant. Ca sa respiri, ca sa reusesti sa-ti ridici nasul din noroi trebuie sa te sprijini de crestetul celor de langa tine afundandu-i pe ei. Cine hotaraste ce persoane au dreptul la o inca zi si cine nu? Vreau sa cred ca EU sunt propriul meu DUMNEZEU. Dar nu pot. Exista ceva care nu ma lasa. Dar sa revin la tanarul de pe banca. Instinctiv prin creier mi-au trecut doua idei. Aveam in buzunar 200.000 de lei. M-am gandit sa-i ofer lui una. Sau chiar amandoua. Dar apoi m-am gandit : "Dar daca minte?". Si nu am facut nimic. Mi-e rusine cand scriu asta dar e adevarul. Deseori nimeni nu face absolut nimic pentru a-l ajuta pe cel cazut. De ce? poate pentru ca isi inchipuie ca nu mai are nici un rost. Si totusi ... acum regret .. poate ca banii mei l-ar fi putut ajuta in vre-un fel. Poate ar fi trait o zi in plus. Nu suntem vinovati de ceea ce ni se intampla ci suntem vinovati de NEPASARE. __________________ To be number one you need two things: attitude and brains. I can fake them both.