|
In primul rand trebuie spus ca pentru "Mulholland Dr." nu exista nici o interpretare de baza.
In mod esential Lynch isi bate joc cu umoare de toti cei care cred ca orice film trebuie sa se predea retetelor fataliste ale unei actiuni ce poate fi descifrate. Cunoscut in general pentru preferintele lui pentru psihologia abisala (vezi "Blue Velvet" sau "The Lost Highway", sau serialul TV "Twin Peaks"), in "Mulholland Dr." Lynch nu face in mod propriu-zis un film ci reuseste in premiera sa creeze un vis. Visul regizorului care viseaza la propria conditie, sau intr-o metafora, tanara naiva nevoita sa se prostitueze pe strazile Hollywood-ului.
Nu exista nimic in "Mulholland Dr." care sa permita o schema globala. Din orice punct ai privi actiunea scartaie si nu are logica, oricat ai incerca nu poti sa reconstruiesti o naratiune temporala, cu personaje care sa participe la o istorie in care timpul curge invariabil de la punctul a la punctul b.
Ca sa citez dintr-un cunoscut critic american, " "Mulholland Dr." nu este asemenea lui "Memento," unde, daca urmaresti actiunea cu destula bagare de seama, poti spera cel putin sa deslusesti misterul. Pur si simplu nu exista nici o explicatie. S-ar putea chiar sa nu existe nici un mister."
Nici macar cateva cunostinte sumare despre freudianism sau alte curente din psihologia adancurilor nu pot multumi in incercarea de a analiza "Mulholland Dr.". S-au facut destule secvente in filme, spune acelasi Roger Ebert, care incearca sa construiasca vise conform unui "literalism freudian" care sa descrie pozitia psihica a personajului fata de intriga filmului propriu-zis. Insa, continua Ebert, "Mulholland Dr." este in intregime un vis. "Nimic nu este intentionat sa fie un moment din starea de veghe. Ca toate visele, el nu explica, nu isi completeaza secventele, intarzie asupra tot ceea ce gaseste fascinant, exclude intrigile neinteresante. Daca vreti o explicatie pentru ultima jumatate de ora, ganditi-va mai bine la trezirea inceata din starea de vis spre constiinta a celui adormit, pe masura ce parti din vis se lupta pentru spatiu cu amintiri recente din viata reala si cu fragmente ale altor vise, vechi sau inca aflate in dezvoltare."
In cele din urma se mai poate spune doar ca, conform unei metode psihologice de interpretare, toate personajele din vis sunt doar reflexii ale celui ce viseaza.
Se potriveste parca, nu, cu conditia regizorului?
_________________
"Film lovers are sick people."
Francois Truffaut
<font size=-1>[ Acest Mesaj a fost editat de: Blizz pe 2002-06-28 18:16 ]</font>
|