|
Pe scurt:
- Glendale are doua proiectoare, un videoproiector pentru ce se arata inainte de film, adica acel concert & other stuff si un proiector de 35 mm normal cu instalatie de sunet DTS pentru proiectia de film. Btw. Glendale e singurul cinematograf din Bucuresti a carui instalatie de sunet chiar e egalizata bine - pacat ca e prea mic si prea departe...
- Sunt sigur pentru ca am vazut comparatii intre cele doua formate. Hype-ul vine din contractul gras pe care il are Lucas cu Sony pentru promovarea formatului HDCAM in varianta Cinealta (F900 + obiectiv Panavision, kitul folosit de Lucas pentru ATOC);
- HDCAM foloseste intr-adevar 1920*1080, dar:
- este compresat cu aproximativ 6 la 1, cu o compresie oarescum similara cu JPEG, deci cu pierdere;
- semnalul de luminanta e decimat de la 1920 de pixeli la 1440 de pixeli pe orizontala;
- foloseste spatiu YUV 8 bit, in loc de RGB, ca de altfel toate formatele video obisnuite;
- Lucas a filmat in 1.77:1 (16:9, care e standardul pentru HDCAM), taind din rezolutia verticala utila pentru a ajunge la formatul de 2.35:1 - deci din 1080 de linii, rezolutia verticala a scazut la sub 800.
Ca termen de comparatie, formatul de 35 mm standard are o rezolutie practica intre 2500 de linii si 3500 de linii, in functie de sensibilitate si expunere. In post-productie, se lucreaza cel mai des cu asa numitul format 2k pentru scan-urile din film (desi altii folosesc si 4k), care reprezinta o rezolutie de 2048*1564 pentru Academy Full Frame. De remarcat ca in cazul filmelor 2.35:1 anamorfotice, se foloseste toata aceasta suprafata, deci rezolutia este semnificativ mai mare.
Pe langa asta, pelicula poate captura o dinamica mult mai mare decat un CCD video, iar acuratetea culorilor e mai inalta. Fata de cei 8 biti YUV pe care ii foloseste HDCAM, filmele sunt de obicei aduse in format de lucru digital cu spatiu de culoare 16 biti RGB.
Este adevarat ca formatele digitale evolueaza de la zi la zi (Philips/Thompson au anuntat o camera HD care lucreaza in spatiu RGB 12 bit la NAB acum 2 luni, de exemplu), dar sa stii ca si filmul progreseaza, in special prin sorturile de pelicula care sunt scoase pe piata, care ofera diverse imbunatatiri, de la granulatie pana la contrast.
Insa cert este ca ILM au infruntat probleme majore la post-productie, fiind nevoie practic sa ocoleasca formatul HDCAM pentru multe dintre filmarile de efecte speciale, unde a fost nevoie sa se intregistreze pe un hard-disk separat necomprimat semnalul venit de la camera, pentru ca altfel compresia ar fi facut imposibil chroma-key-ul.
De asemenea, HDCAM in mod special nu permite efecte de slow-motion, adica nu stie sa filmeze cu mai mult de 24 de fotograme pe secunda, pe cand aparatele in folosinta curenta de filmat (Arri, par example), pot varia continuu viteza de filmare intre 1fps si 100 fps, existand aparate speciale de filmari de mare viteza care merg si cu 300-500 fps si chiar 10.000 fps pentru cele cu prisma (utile pentru filmari de explozii & stuff).
Salutari,
Andrei
|