|
In primul rand iti multumesc pentru raspunsul mai calm. :smile:
Despre publicul de la noi nu am pareri foarte bune din cauze pe care cred ca le cunosti si tu. Cel mai recent exemplu este Festivalul Filmului European organizat anul trecut la Studio. Poate nu imi imaginam ca o sa fie numai specialisti acolo, dar nu ma asteptam la o serie de reactii primitive, mai curand de peluza decat de cinema, pe care le-au avut stimabilii spectatori (nu toti, bineinteles, dar cateodata nu poti sa exprimi ceva fara o generalizare...) pe la diverse momente din film. Inclusiv rasetele absolut dementiale din momentul in care de exemplu, Tudor Chirila a aparut in "Cartierul din Nord". Si nu au fost doar la faza usor comica in care asculta hip-hop romanesc, ci chiar in momentul dramatic cheie al filmului. Am avut senzatia ca publicul era maimuta care se prapadeste de ras cand se uita in oglinda. Si exemplele, bineinteles pot continua cu cazuri in care in care publicul are reactii emotionale primare in sala: tipa, si-si da cu parerea cu glas tare de ce ii place si ce nu. Chestie de educatie si nu cred ca e cenzura daca cer publicului sa fie civilizat. Numai ca genul asta de propozitie pe care tocmai am spus-o acum, nu stiu de ce, la noi suna foarte ciudat: lumea rade si zice... ia uite-l ba si pe asta. Apropos de asta exista o intreaga literatura despre criza de identitate prin care trece Estul Europei. Noi stim pe pielea noastra. Cam asta e modul meu de a privi problema cu publicul din Romania.
In privinta faptului ca esti aproape terminat(l) :smile:, banuiam ca ai legatura cu partea tehnica din cinematografie. Eu in schimb sunt in faza incipienta: anul trecut, si anul in care ma inscrisesem deja pentru "Comunicare Audiovizuala", am avut oportunitatea sa plec cu o bursa in Statele Unite. Drept pentru care, iata-ma, scriind de la New York, despre lucrurile ce se intampla pe acasa.
Salutari si tie,
B.
|