[Blizz]

Draga Amyd,

Probabil ai fi avut dreptate in ceea ce priveste "evident"-ul tau ca "Dancer in the Dark" ar fi meritat premiul pentru Best Foreign, daca minima conditie ca "Dancer in the Dark" sa fie nominalizat pentru premiu ar fi fost indeplinita. Cum probabil stii, nominalizarile se fac dupa niste reguli stricte, iar "Dancer in the Dark" din pacate nu a indeplinit cateva dintre ele.

Si mie mi-a placut trailerul de la "Amores Perros", nu stiu daca tu ai vazut filmul in intregime. Probabil ca filmul il voi vedea intr-una din saptamanile urmatoare, cand voi posta ceva in legatura cu el. Insa tematica filmului lui Inarritu este atat de violenta, incat nu a avut mare succes in Statele Unite, unde, contrar ultimului film cu Danzel Washington, viata este cu mult mai linistita si catastrofismul fizic si moral al lui Inarritu nu prea au prins. Dar in fond, acela era filmul lui de debut si mai are probabil si alte ocazii de afirmare.

Revenind la Crouching Tiger, probabil ca o discutie despre finalul propriu zis al filmului ar fi mai interesanta decat afirmatii de ordin general ca "fortat lacrimogena." Este sau nu este lacrimogen de fapt finalul din Crouching Tiger?
Mie personal nu mi-a venit deloc sa plang, desi tragedia personajelor era evidenta. Finalul inchis, pentru ca sustin ca finalul este inchis, m-a lasat cel mult nostalgic, pe acord de violoncel magnific, dar in nici un caz lacrimogen. Lacrimogen inseamna sentimentalism ieftin, iar eu ma indoiesc ca finalul are vreo legatura cu sentimentalismul ieftin. Ang Lee se antrenase in prealabil regizand "Sense and Sensibility". In Crouching Tiger, sentimentele intense reprimate dintre Shu Lien si Li Mu Bai, ma trimit la dragostea neconsumata fizic, dar incredibil de languroasa din "In the Mood for Love." Ca si acolo, dar la alt nivel, sfarsitul celor doi eroi e tragic. Vinovata, mai mult sau mai putin voluntar, pentru dragostea neimplinita dintre cei doi maestri Wudan este Jen, adolescenta rebela aflata la rascrucea maturizarii, in pragul coruperii. Dezorientata de lipsa unui maestru real, Jen are o adolescenta zbuciumata in care e gata sa fie corupta fie de Vulpea de Jad, fie de dragostea patimasa pentru rebelul Lo. Mai mult, prinsa intre viata dedicata talentului sau nativ pentru Wudan sau obedientei in fata conventiilor sociale, in cazul in care ar fi acceptat aranjamentul de casatorie al familiei, Jen se pare ca isi gaseste un maestru in Li Mu Bai.
Moartea neasteptata a acestuia insa, sub forma de sacrificiu pentru ea si iertarea ulterior oferita de Shu Lien, o responsabilizeaza. Il gaseste pe Lo pe muntele Wudan, face pentru o ultima data dragoste cu el (doar aici lacrimi, de fapt constiina coplesitoare a maturizarii si parasirea copilariei) si sare apoi de pe munte, poate cu speranta ca el o va urma. Acest lucru nu se intampla. Lo este ii este inferior din punct de vedere spiritual.
Sunt curios ce anume gasesti "fortat lacrimogen" aici? Ma indoiesc ca esti dintre cei care ar putea zice de exemplu, ca tragediile shakespeariene sunt lacrimogene.
Respectand logica filmului, finalul este la limita tragicului, si aici se potriveste cu gustul dulce/amarar de care ai spus.
Care sunt insa celelalte/alte filme sau povesti chinezesti de care zici?

In legatura cu efectele speciale, zborul nu este un moft. El e parte curenta din legendele chinezesti despre eroii Wudan. Actiunea e evident amplasta in cadrul mitic al acestora. Din acest punct de vedere, Lord of the Rings este perfect comparabil: mitologie saxona filmata.
Sforile eliminate digital din cadru sunt un compromis excelent pentru a putea reda zborul personajelor. Sa te superi pe modul in care au fost realizate efectele, adica sa ceri eliminarea zborului din film pentru ca e prea neverosimil e ca si cum ai elimina sabiile neverosimile ale cavalerilor Jedi din Razboiul Stelelor, pentru ca sunt momente in care se vede trucajul.

In privinta calitatii imaginii (pentru care nu am pregatire speciala), mie mi s-a parut buna chiar si pe copiile nu foarte bune ale filmului ajunse in Romania. Insa premiul Oscar pentru ceea ce romanii numesc imagine este de fapt premiul pentru Cinematography, iar asta e un pic mai vast si da-mi voie sa am incredere aici in cei mai mult de 3000 de membrii ai Academiei Americane de Film care au votat pentru cinematografia din Crouching Tiger.

Nu ma astept sa te conving, discutiile nu sunt numai pentru convingeri, dar aceasta continua.

P.S. Am vazut "Iron Monkey", regizat in 1993 de Yen Wuo Ping, coregraful din Crouching Tiger. Arte martiale, nimic de zis, dar atat.

_________________
"Film lovers are sick people."
Francois Truffaut

<font size=-1>[ Acest Mesaj a fost editat de: Blizz pe 2002-01-29 06:53 ]</font>