(Nikita Mikhalkov) Burnt by the Sun vs. No Fear, No Die (Claire Denis)
 

Meci: (B1. Nikita Mikhalkov) Burnt by the Sun vs. No Fear, No Die (B2. Claire Denis)

Rezultat: 0 - 2

Perioada de votare: 18 martie 2013 - 14 aprilie 2013

Link-uri utile:

Turneu regizori (Editia 3) - Reguli / Rezultate

Turneu - Idei / Discutii / Nelamuriri

S'en fout la mort

Acum ca am vazut mai multe filme de Claire Denis, "S'en fout la mort" pare cel mai straightforward dintre ele. Totusi, orice alt regizor ar fi spus povestea asta din perspectiva triunghiului (sau, mai degraba pantagonului) amoros care o are in centru pe tanara jucata de Solveig Dommartin. Claire Denis, in schimb, trateaza acest fir narativ cu o desconsideratie aproape completa incat deznodamantul s-ar putea sa ia prin surprindere spectatorul mai putin atent la ce se intampla pana atunci. Realizatoarea alega sa se concentreze asupra parteneriatului dintre intreprizatorul Dah (Isaach De Bankolé) si retrasul Jocelyn (Alex Descas), care formeaza o echipa de antrenori pentru cocosi de lupta si sa exploreze, prin intermediul lor, conditia imigrantului in Franta contemporana.

Personajul Jocelyn mi s-a parut foarte bine caracterizat si interpretat. Daca ar fi sa il descriu, as zice ca este un inadaptat social, a carui pasiune pentru pasarile sale este de-a dreptul patologica, iar inflexibilitatea sa il fac incapabil sa stabileasca relatii cu celelalte persoane, nici macar cu cel care are grija de el precum un frate mai mare. Insa aceasta descriere mi se pare un pic reductiva si nu se apropie macar de complexitatea cu care este jucat de Alex Descas (pe care l-am regasit si in "35 rhums"). Extraordinara scena in care acesta danseaza cu un cocos, pierzandu-se din ce in ce mai mult in transa... imediat dupa aceasta, Jocelyn va dansa cu o femeie intr-un club, care il va respinge imediat ce acesta incepe sa repete miscarile pe care le "pregatise" in secventa precedenta. De fapt, Jocelyn comunica mai ales prin ce face cu cocosii, iar actiunile sale sunt prefigurate de diferite gesturi, mai mult sau mai putin subtile (precum sugrumarea cocosului alb care poarta numele personajului lui Dommartin).


Burnt by the Sun

Doar cateva suvinte si despre filmul lui Mikhalkov... Daca aparent "Burnt by the Sun" pare la fel de cehovian precum "Piesa neterminata...", mi s-a parut mai interesanta variatiunea pe tema intrusului (a la "Teorema" lui Pasolini), aici vizitatorul care strica armonia unui camin provincial fiind unul cunoscut tuturor, insa care se dovedeste a fi profund schimbat de trecerea anilor si corupt. Totusi, intentiile politice ale filmului nu sunt evidente decat in ultima jumatate de ora si culmina cu o extraordinara secventa in care o masina este urmarita de un poster urias cu Stalin purtat de un balon cu aer cald. Nu sunt foarte convins de sinceritatea lui Mikhalkov care dedica filmul victimelor lui Stalin, dar trebuie sa recunosc ca "duelul" in marea sa parte silentios dintre cele doua personaje principale detestabile da filmului forta necesara pentru a vorbi despre o perioada dificila a istoriei sovietice. Chiar daca e un film lung si destul de manipulator (Mikhalkov, in rolul principal, incearca sa faca un personaj tragic din tovarasul Kotov), a ajuns sa imi placa pana la sfarsit.


Vot: Claire Denis

Nu sunt evidente, dar se manifesta vag si periodic de la inceput, as zice. Aspectul asta mi se pare definitoriu pentru felul in care e construita povestea. Prin prisma cehoviana, nu mi se pare ca functioneaza. Am fost tot timpul sigur ca miza filmului e in alta parte si ca e una politica. De-aia a fost frustrant sa asist la parada de veselie histrionica si talamba ce precede ‘trecerea la subiect’. Din fericire nu e vorba de o frustrare neaparat distructiva, maligna estetic. Prin abordarea asta, anuntand latenta unei tragedii monstruoase si intarziind revelarea ei, ba mai mult, negand cu o falsa nonsalanta ce te scoate din sarite de-a dreptul si disimuland apropierea ei – in felul asta ii este accentuata semnificatia si implicatiile. Primul gand avut la sfarsit a fost ca asta e un film care trebuie revazut. Difera drastic lucrurile cand stii din start cine e si ce vrea ‘intrusul’. Then again: am senzatia ca Mikhalkov s-a apucat de lucru prezumand si o oaresice familiaritate a publicului cu premisele istorice ale problemei. La mine n-a fost cazul. Asa se face ca, spre exemplu, ‘prologul’ nu numai ca nu mi-a spus nimic pe moment, dar pana la reintrarea in scena a anatagonistului isi pierduse de tot relevanta si ‘impactul’; simpaticul intrus apare ca scos din cutie in momentul celei de-a doua veniri. Din aceleasi motive m-am mirat sa vad ca-l pui pe Kotov pe aceeasi treapta de detestabilitate cu adversarul lui. Nu am aflat prea multe despre biografia lui politica (in afara de o vaga cardasie cu Stalin la care faceau referire niste fotografii domestice) din film (si nici din afara nu venisem cu nimic), dar daca nu din punctul asta de vedere il condamni, ci luandu-l asa cum apare ca civil si fiinta umana neutra strict in cadrul filmului, imi mentin mirarea. Nu ca eu l-as fi luat in brate, dar, just saying.
N-as tine neaparat sa fac asta, dar e preferabil in caz ca n-apuc sa votez: 8/10. Profesionist si ireprosabil pe partea tehnica (pana la actorie) si cu o imagine colosala (pentru amatori). Si, bine'nteles, cu muzica aia de un clarobscur sentimental glucidico-amaraui tipic ruseasca.

E interesant. Ce pot sa spun, din punctul meu de vedere, este ca eram sigur - chiar stiam, de fapt - ca titlul filmului se refera la represaliile staliniste. Dar nu mi-am amintit de chestia asta decat in ultima treime a filmului, in momentul in care devine clar ca Mitya a venit sa il aresteze pe Kotov. Cat despre cat de detestabilitatea fiecaruia, in privinta lui Kotov nu pot sa spun decat trei lucuri: 1. nu il admir pentru ca este un erou al revolutiei; 2. mi s-a parut josnic din momentul ce se recunoaste cu nonsalanta turnator si 3. e chiar detestabil pentru ca nu l-a turnat pe Mitya doar "din dragoste pentru motherland" asa cum pretinde, ci si pentru a-i fura femeia. Doar ca regizorul-interpret il pune intr-o lumina mai buna decat ar fi cazul. Nu vreau sa-l condamn efectiv... Evident, ambele personaje principale masculine sunt complexe si motivate de mai multe intamplari (fericite si nu prea) din trecutul lor. Dar, la sfarsit, niciunul nu mi s-a parut mai breaz decat celalalt. Si nici Maroussia nu mi-a placut. Numai fetita aia era a dracu de adorabila.

P.S.: Se pare ca exista si un "Burnt by the Sun 2". Un titlu care pare mai degraba destinat lui Bruce Willis decat lui Mihalkov.

P.S.2: Vreau sa mentionez un lucru: din punct de vedere politic, nu il agreez pe Mihalkov. Deci cred ca am un bias impotriva filmelor lui pe care nu pot sa il inving. Lui "Burnt by the Sun" i-as da 7 din 10.

Mie mi-au scapat toate astea. Ori le-am uitat dupa, ori n-am fost suficient de atent in timpul filmului. Desi... Primul punct imi suna a referinta extra-filmica. De celelalte imi amintesc acum ca mi-ai atras atentia (vaguely) dar in privinta primului... ni se da informatia asta in film?
Stii la ce ma gandeam eu? Oarecum tangent la aspectul asta. Mikhalkov arata (ca, constitutie pur fizica) mai degraba ca un cioban decat ca un artist. Imi dau seama ca e o prejudecata puerila si vulgara, dar chiar imi vine greu sa cred ca un zdrahon voios si rosu in obraji poate gazdui o sensibilitate artistica serioasa. Desi in viata pragmatica se merge pe principiul 'mens sana...', in arta lucrurile cred ca stau exact pe dos. O sanatate de taur e opaca (bilateral) la razele spiritului. Cioran, de exemplu, zicea odata ca n-ar putea avea incredere intr-un om care n-a fost lovit niciodata de o boala serioasa. Sau ceva de genu. :|
Yeah, tell me about it... >:) :"> >:) :">

Ca e erou al revolutiei? Da. Toata lumea il recunoaste din portretul sau care atarna „pe toti peretii” si el se lauda ca a luptat impotriva Armatei Albe.

'Niciun animal n-a fost ranit pe parcursul filmarilor?' :))

L-am vazut dar e nevoie de eforturi mai mari decat sunt dispus sa fac acum ca sa-mi 'recolectez' impresiile pentru ca eram beat de somn la ora aia. Poate o sa-l si revad chiar. As lasa promisiunea ca revin cu comentarii dar de fiecare data cand am facut asta nu m-am tinut de cuvant. Doar ca: m-am gandit de mai multe ori, in timpul vizionarii, cu o placere surprinzator de acuta la Beau Travail. A crescut in mine in filmul ala. Si mi-a placut mult scena din discoteca. Dar paleste pe langa cele din BT, si am realizat cat de mult imi plac scenele din discoteci. Ar trebui sa facem un topic cu liste isterice pe tema asta (Collateral, Babel, Black Swan, The Social Network...)

Burnt by the Sun

Mie filmul asta mi se pare o miscare extrem de inteligenta facuta de Mikhalkov. Imi da senzatia ca este atat de estetizat si de parfumat si de machiat incat aproape ca nu-i poti reprosa nimic. La inceput si mie mi-a dat senzatia aia chehoviana pe care am savurat-o in Piesa neterminata. Rasete si voie buna acolo...relatia tata-fiica atata de adorabila. M-au binedispus toate glumitele si micile tensiuni existente intre personaje. Era clar ca ceva e fishy acolo inca de la inceput cand Mitya zice ca ilcunoaste oarecum tangential pe Kotov si nu dau mana. Sincera sa fiu,amuitat destul de repede amanuntul, l-am rememorat abia in ultimele 40 de minute ale filmului in care era clar ce se intampla. Mi s-a parut extrem de dibaci Mikhalkov in a jongla cu emotiile privitorului. Practic, te manipuleaza prin implicarea fetei lui in poveste sa-lsimpatizezi pe Kotov. (rusul din el nu s-a putut abtine si, cica, in momentul in care a luat Oscarul pentru film strain si-a luat fata in carca cum o face in film si s-a dus pe scena asa. Deh, ce sa le faci rusilor?)

Eu m-am lasat prostita de toate astea...pana in momentul in care Kotov isi ia fetita pe genunchi pentru un fel de ramas bun. Si expresia ii ramane cumva suspendata intre durere si nostalgie. Si pe-omuzica usor lacrimogena cadrul se schimba si staruie pe-o poza de-a lui cu Stalin. Nu stiu voua, dar mie mi se pare grotesc momentul. Mi s-a cam taiat de Kotov in momentul ala. Si-apoi...cei care vin si-liau banuiesc ca se vor a fi membri NKVD. Mie nu mi s-au parut deloc infricosatori. Nu stiu de ce, toata treaba imi mirosea mai mult a vendeta personala decat a "crima" politica. Aiaparca erau niste gangsterasi din asta de mana a doua care mancau castraveti si se lasau umiliti de Nadii mici. (scena aia cu replica fetitei mi s-a parut de-o megalomanie crasa. En fin...) Poate nu-s eu foarte in tema...dar senzatia asta mi-au lasat-o membrii politiei secrete.

Una dintre scenele celemai reusite mi se pare cea a mingii de foc care se loveste de un copac. Si asta in relatie cu uciderea omului din popor ca victima colaterala. Mai mult acolo ma duce titlul, la victimele care-au cazut "din greseala" . De Kotov nu mi-a prea pasat...chiar daca fetita a fost adorabila, trebuie sa recunosc si eu.

Acestea fiind spuse, filmul mi-a placut. Mi s-a parut entertaining...doar ca mi se pare ca nu prea e ceea ce se vrea a fi.

Iar apropo de adeziunea politica a regizorului..citeam chestia asta pe wiki In a speech, Mikhalkov spoke about a "war against Orthodoxy" wherein he cited Orthodox Christianity as "the main force which opposes cultural and intellectual McDonald's". In response to his statement, a journalist asked Mikhalkov: "Which is better, McDonald's or Stalinism?" Mikhalkov answered: "That depends on the person".[8] Mikhalkov has described himself as a monarchist.
Mikhalkov has been a strong supporter of Russian president Vladimir Putin. In October 2007, Mikhalkov, who produced a television program for Putin's 55th birthday, co-signed an open letter asking Putin not to step down after the expiry of his term in office.

Nici nu stiu ce sa fac cu informatia asta....:|

LE: Si aporpo, exista o trilogie Burnt by the Sun. Cica The Exodus:Burnt by the Sun 2 si Burnt by the Sun 2: Citadel. Nu stiu de ce-s amandoua cu 2.

Acelasi lucru l-am patit si eu. Filmul ala inca ma bantuie de parca l-as fi vazut ieri... si a trecut ceva timp din vara pana acum.

No Fear, No Die
Eu n-am vazut Beau Travail deci nu m-am gandit la el in timp ce ma uitam la S`en fout la mort. Asta pentru ca pe mine m-a prins destul de tare. Mi-a placut mult. Cred ca am un mic crush pentru Alex Descas. Are ceva foarte sexual about him. Si aici era si foarte tanar. Cred ca-i unul dintre primele lui filme. Imi plac rolurile astea ale lui de inadaptat social. E foarte expresiv, deci tacerea i se potriveste. Am remarcat,in mod special, coloana sonora care mi-a placut foarte mult. Am retinut scena din cafenea cu pianul. Mi-a adus aminte, dintr-un motiv sau altul, de scena din Le Feu Desi perspectiva e total diferita. Filmul are un curs aparte cam ca tot ce-am vazut de Claire Denis pana acum. Mi se pare foarte molcoma "in exprimare" si totodata imaginile si atmosfera, in general, sunt foarte puternice. De exemplu, ultima scena mi s-a parut extrem de puternica si violenta prin intensitatea trairilor. Ale mele si-ale lui Jocelyn. Ah,si legatura pe care o simti intre el si Toni, fara ca sa se intample ceva intre ei doi efectiv, e, pe alocuri, electrizanta.

Votul meu merge la Claire Denis.

Ah, credeam ca am pierdut legatura de tot cu filmul asta, mersi ca mi-ai adus aminte.
Eu nu sunt regizor, dar nu as fi facut asa. Nu cred ca filmul e o poveste de dragoste. Motto-ul ne indica in ce directie trebuie sa privim. Chiar e o dicutie despre soarta imigrantilor (negri, at that, nota bene); problema intrusului, ca si la Mikhalkov, dar de data asta la scara macro-sociala, nationala. Diferenta e ca aici intrusul e pe o pozitie de inferioritate.E un intrus stingher nu autoritar. Nu unul care cauta sa distruga ci unul care cauta sa nu se lase distrus in ecosistemul strain in care se pomeneste. De-aici, in parte, si recalcitranta nevrotica constanta si escaladanta a lui Jocelyn care il impinge in final sa intreaca masura si sa faca un gest radical, fatal (la propriu, as in ‘pre-destinat) si letal. Un gest previzibil si necesar, cum ar veni. Nu neaparat obiectiv vb (de fapt, cu siguranta, nu este o solutie necesara comportamentul ala… for most of the people, at least) ci prin prisma temperamentala a personajului. Da, J. este un inadaptat, dar nu este numai vina lui. Poate chiar nu e vina lui deloc. E discutabil daca e vinovat ca refuza sa-si compromita umanitatea sub orice forma doar pentru a razbi intr-un ambient social corupt, sordid si derizoriu (vezi ‘discursul’ cu care isi admonesteaza audienta inaintea ultimei lupte). Pasiunea sa exacerbata pentru mestesugul lui si obiectele acestui mestesug nu este, in primul rand, patologica. Este asa poate raportata la standardele patologice generale de viata din jurul lui. Dar intr-un context de vraiste morala, o atitudine heterodoxa e in realitate o realiniere cu niste principii sanatoase. J. nu e de condamnat ca se refugiaza in compania animalelor in conditiile in care e dezamagit de asemenea oameni. Pasiunea sa patologica are o valenta estetista de fapt. El este singurul care vede in bipedele impanate mai mult decat obiectele unei afaceri pur pragmatice si care trebuie exploatate in aceste scopuri dincolo de limita cinismului. Vezi radicalizarea termenilor in care se desfasurau luptele, spre final, in speta introducerea pintenilor-cutit. La care J. protesteaza vehement si chiar clacheaza decisiv si intra pe ultima suta de metri in procesul de explozie. Veleitatile sale de estet (din nou, foarte explicite in discursul final, cand isi prezinta pionul pe care urmeaza sa-l arunce in lupta) sunt elementul care il distinge pe verticala (si ascendent) de concetatenii sai, sunt bastionul ultimelor sale rezerve de umanitate si spiritualitate. In cele din urma, insa, greata sa existentialista (Sartre-iana, s-ar putea spune :"> ), atinge plafonul de suportabilitate si decide sa-i puna capat printr-un gest (relativ) kamikaze. De unde si titlul probabil.
Din ce auzisem eu odata (Clifford Geertz via Vlad Muresan >:) ) in ‘societatile’ primitive in care cockfighting-ul e sport national, acesta are si o componenta de ritual de o sacralitate rudimentara. Dincolo de interesele mercantile, fenomenul reprezinta o exorcizare si defulare a unor animozitati si vendete intertribale reale. La fel si aici, in film, chiar daca e importat intr-o conjunctura sociala seculara, jocul isi pastreaza partial o aura simbolica, non-materialista. Cu siguranta gestul Tony-ei de a face pariul acela in final e orice numai aviditate pecuniara nu. De incrancenarea lui Jocelyn, cum ca nu doar ca e mai mult decat meschinarie economica, dar nici de pasiunea sa estetica nu poate fi explicata fara rest, nici nu mai e nevoie sa precizam. Regia in regim de razboi in care el isi implica pasarile este si un manifest social.
Da, faptul ca nu ai vazut BT explica - partial! - de ce nu te-ai gandit la el timpul lui S'en Fout. Dar doar partial... In alta ordine de idei: e considerat cel mai bun film al ei, daca nu ma-nsel. Dpmdv, cu siguranta, dar am vazut doar 3 din filmele ei.
PS: Ma mir ca nu s-a plans nimeni de cat de oripilant de greu de privit e filmul in momentele de lupta efectiva a cocosilor.