Turneu Iconoclast: The Dancing Hawk (1978) de Grzegorz Królikiewicz
 

Tanczacy Jastrzab (The Dancing Hawk) (1978) - Grzegorz Królikiewicz
http://www.imdb.com/title/tt0076796/



Reamintesc sistemul de notare:
4 stele = 4 puncte - excelent
3 stele = 3 puncte - bun
2 stele = 2 puncte - mediocru
1 stea = 1 punct - slab
1 bila neagra = 0 puncte - groaznic

Mai mentionez ca in afara de cei inscrisi cu un film oricine are dreptul sa participe la comentarii si poate nota un film, cu conditia de a argumenta, macar in cateva fraze, nota acordata.

Mda, avem aici un film de ARTA (:| in care o gramada de banalitati si aberatii sunt mascate de imagini reusite. Genul de film care apare cand n-ai de fapt nimic inteligent sau profund de spus, dar te chinuie talentul de Regizor. Uscat, incalcit si plin de urlete, o creatie tampa vag animata doar de propria bizarerie.

1 stea pentru poveste (slab), 3 stele pentru regie(bun) => o medie de 2 stele

un început fain, înseamnă că e chiar tare filmul :))

Sorry, Malombra. :) Sper ca nu i-am speriat pe ceilalti cu mini-cronica asta, cred ca era de la sine inteles ca In turneul asta se merge in general pe filme rare/ciudate/artistice. Cine iubeste filmele pentru imagine va gasi destule chestii faine in The Dancing Hawk, pe mine ma intereseaza mult mai mult ce vrea sa transmita un film, decat cum e plasata camera.

nu m-am supărat, Twinsen. nu am de ce, nu eu l-am făcut. dar mie îmi place. revin cu detalii.

am mai văzut câteva filme din lista aia până acum, dar știu că la krolikiewicz s-a impus un gând, care nu a durat decât atât cât a durat și filmul, dar a fost inflexibil: cine mai face dezbateri formă vs. conținut e un mediocru, încearcă să mascheze o carență, încearcă să impună drept legitimă o dihotomie inexistentă, artificială. uite un film care triumfă în ambele, un film care e și vertical, și satiric, și violent, și excepțional executat, un film dintr-o bucată.

LE: nu mă refer la tine, Twinsen;) , mă refer la dezbaterile despre preponderența uneia sau alteia din chestiile alea într-un film. ei, dh tocmai asta îmi zice: că nu e musai să existe o preponderență, o competiție între cele două, că pot și trebuie să coexiste și altfel decât ca ierarhie. mâine revăd.

Lol? Poate imi explici unde a exprimat Krolikiewicz o astfel de idee in Dancing Hawk. Cat despre validitatea ideii in sine, gandeste-te ca talentul vizual nu e neaparat legat de cel de povestitor si analist. Daca esti un pictor/regizor/director de imagine talentat asta nu inseamna ca ai capacitatea de a intelege in profunzime oamenii sau lumea in care traiesti. Si din pacate am observat deseori problema asta - exista un numar mare de cineasti talentati care fac greseala sa-si inchipuie ca daca sunt buni la alegerea culorilor, unghiurilor de filmare etc asta le da automat si capacitatea de a face filme despre conditia umana, despre evenimente sociale etc.

Lol? libretul se distribuie la operă :| . cred că observi acolo, sus, că am spus că s-a impus , adică mie mi s-a impus certitudinea, prin vizionarea filmului, aşa cum tu ai văzut expresia creştinismului în secret sunshine. poate ai văzut varianta uncut, în care regizorul a ieşit la rampă şi şi-a explicat crezul. în acest caz, eu am văzut varianta cut şi mă limitez la ea. mă îndoiesc că e de responsabilitatea regizorului, sau chiar de dreptul lui, de a a-şi da astfel de note. filmul nu e despre formă vs. conţinut, poate doar la nivelul psihicului personajelor, dar pentru mine filmul a fost această certitudine cap-coadă că ralierile la una dintre tabere e, simplu spus, lipsa de talent care zbiară ca să îndepărteze atenţia de la sine.

imaginea nu e garant al profunzimii - vezi tree of life - spleandoarea anonimă a imaginii de stoc. dar dancing hawk cred că e departe de acest demers. îmi plac elementele de absurd la care apelează, ca o oglindă distorsionată care prezintă ordinea pe dos a dezordinii comuniste, în care mizeria e adunată sub preş, în care activiştii se transformă în burghezii pe care i-au persecutat vreo douăj de ani în urmă - de felul porcilor în ferma lui orwell.
ce îmi place poate cel mai mult e faptul că nu apelează, şi avea de unde şi pentru cine, la mecanismul milei. filmul priveşte anomalia terorii şi a prostiei ajunsă sus de la egal la egal, preferă să înneabunească rîzînd decît să se accepte victima circumstanţială a unui regim în care viermii sunt noul model uman. de aceea , de ex., plasez dancing hawk peste katyn al lui wajda. la ce limbaj putea apela filmul în acea perioadă, cînd armonia şi tonul epic fuseseră confiscate de nicolaeştii blocului sovietic, decît la disonaţele şi aberaţiile expresionismului? alţii au ales poate alte mijloace, într-o vreme cînd frumosul neideologic era văzut ca ceva contra-revoluţionar. nu văd cum putea krolikiewicz să facă estetică şi atît într-o vreme cînd orice discurs neangajat politic era de domeniul fantasticului. nu mai ştiu ce mare minte luminată din acele vremuri de renaştere spirituală zicea că nu există apolitici, ci doar reacţionari! :))
o fi avut dreptate lenin cînd zicea că esteticul trebuie să devină etic, însă trebuia şi să specifice unde se desparte eticul de ideologic.

http://www.youtube.com/watch?v=pWdd6_ZxX8c

O scurta si pretentioasa interventie...
LW zicea nu doar ca esteticul tre sa devine etic, ci ca ele sunt deja ontobiplogic one and the same.

Hai c-am fugit.

Vezi tu, Malombra, daca Królikiewicz ar fi venit la un studio american sa ceara bani pentru un astfel de film, patronii ar fi ras bine si l-ar fi poftit pe usa afara. In schimb viermii comunistii din regimul terorii si prostiei i-au asigurat finantarea si materialele pentru a crea aceasta capodopera fara pereche...

Există în a doua parte a filmului o scenă în care „eroul”, această marionetă depersonalizată, bîntuie pe coridoare, trimis, precum o minge de ping-pong, de la un birou la altul, prins într-un angrenaj de-a dreptul kafkaesque. Imaginea sa apare, out of sync, pe monitorul de supraveghere (vezi, aici, și reflexiile în oglindă). Nu știu dacă sînt singurul, dar în momentul ăla mi-a venit automat în minte secvența similară din Twin Peaks – Fire Walk With Me, care-l avea protagonist pe Cooper. Pînă la urmă avem de-a face cu aceleași marionete aflate la cheremul forțelor oculte, doar că aici e vorba de un altfel de ocult.
Și asemănările cu universul lynchian nu se opresc aici. Umorul absurd e același, există personaje care interacționează asemenea celor din Inland Empire, camera le trece peste chip în același mod. Nici nu e de mirare că Lynch s-a îndrăgostit atît de mult de Polonia.
Filmul este, într-adevăr, greu de digerat, cel puțin la o primă vizionare. Ai impresia că e haotic și pretențios, artificiul artistic pare exagerat în încercarea sa de codificare a mesajului politic. E un film unic, din aceeași ligă cu The Hour-Glass Sanatorium, o satiră politică care-și depășește condiția, ieșind din cocon și transformîndu-se în altceva, paradoxal, grație restricțiilor, a cenzurii impusă de regimul pe care-l critică.

3 stele (poate 4, la o a doua vizionare)

Bravo :-bd ai definit perfect ceea ce americanii numesc :eurotrash . Tot felul de porcarioare ciudate care cred ca dau pe spate publicul prin grotescul si bizareria lor .In ziua de azi mai important (cred eu ) este sa relaxezi omul cu produsul tau .De socat s-a cam socat lumea la greu incepand cu 1914 .

ARTA, banalitati, aberatii, nimic inteligent, talentul de regizor , bizarerie, creaţie tîmpă- ca să fii convingător trebe măcar să fii specific. or, astea sunt cuvinte care s-ar putea plia pe jdemii de filme, trash, arthouse, mainstream. de unde să ştie lumea că nu vb despre samaritan girl?
bremen, americanii zic şi despre filmele lui bunuel că sunt eurotrash, deci happy to oblige!

Bine, hai sa fiu si specific, daca asta vrei. Filmul asta e pe de o parte o prezentare a vietii unui om, Michal Toporny care provenind dintr-un mediu umil rural urca pe scara sociala prin ambitie, munca grea dar in principal datorita obedientei fata de sistemul comunist. Pe de alta parte ar vrea sa fie un comentariu asupra evenimentelor istorice care se produc de-a lungul vietii protagonistului.

Ca portret psihologic filmul esueaza lamentabil, pe de o parte pentru ca in mod clar realizatorii nu au capacitatea de a portretiza o fiinta umana si pe de alta parte pentru ca oricum Michal e pentru ei mai mult o unealta pentru critica adusa regimului. De exemplu, omul nostru nu are un singur moment fericit. Ever. In toata viata. Sincer nici nu am apucat sa vad cand s-a casatorit prima data. Poate am clipit o secunda si am pierdut o metafora vizuala foarte inventiva care simboliza nunta. Oricum o paraseste rapid pentru a doua, scena in care ii face curte acesteia fiind la fel de "expresionista" ca buldozerul.

Apoi incepe mai cu spor partea de "critica sociala". Aceasta se rezuma astfel: avem doua personaje care se selecteaza, prin rotatie, intre sefu' cel mare, Michael, un inginer si un reprezentant al partidului. Personajul aflat mai sus pe scara sociala urla la cel aflat mai jos. Repeat ad nauseam. Ocazional apare cate un interludiu in care un taran ii taie capul unui muncitor care ii ameninta modul de viata. Evident asta presupune alte urlete, care de data asta sunt explicabile. Nu e placut sa ti se taie capul cu toporul! Pana si clipa cand ajunge director general, realizatorii nu ii permit bietului Mihal un moment de bucurie - vezi Doamne chiar atunci il parasise a doua nevasta pentru altcineva! Apoi pare ca moare, dar totul e tratat din nou foarte metaforic , cu apa curgatoare, focuri arzatoare si lumina care se stinge, incet, incet...

Am fost destul de specific acum. Malombra? :">

Tocmai aici e cioaca, omul nu urca pe scara ierarhica prin munca grea ci prin comportamentul sau de fiinta nevertebrata. Are loc la un moment dat un dialog delicios in care tipul intreaba la telefon pe un subaltern - Cum s-a putut intimpla una ca asta? Apoi il suna un superior, iar el ii spune din nou ca nu stie cum s-a putut intimpla asa ceva. Raspunsul celuilalt e cu totul altul si atunci omul nostru isi adapteaza automat replica - Desigur, trebuia sa se intimple!:)) Dialogul asta cam rezuma esenta filmului. Nu e vorba de niciun portret psihologic. Avem de-a face cu o caricatura...

Well, ia in considerare faptul ca a terminat facultatea printre primii, ceea ce presupune munca multa. Ca sa fie o caricatura (reusita), filmul ar trebui sa aiba umor dar e atat de incrancenat si incoerent, incat nu-i iese nici macar asta.

De Stefan Gheorghiu ai auzit?:D

Nu te ia nimeni de la coada vacii sa te puna director general pe degeaba. Nici macar intr-un film "expresionist" ca asta. Ca sa pornesti atat de jos, trebuie sa ai ambitie si sa muncesti, nu exista alta cale.

Cre' ca vreau sa vad si io filmul asta. Cine era torrent link dealer-ul? Mercutio? PM please.