Ursul
 

Dan Chişu plimbă din 6 mai Ursul prin cinematografele româneşti, cu surle şi trâmbiţe, promiţând spectatorilor comedia anului. Le creează aşteptări foarte mari, ceea ce nu e pe de-a-ntregul în avantajul lui.

România anilor '90. Noul director al Circului de Stat (jucat de Şerban Pavlu) încearcă să rezolve problemele financiare ale instituţiei prin vânzarea singurului urs – bătrân şi pe moarte - unui vânător german. Artiştii circului se împotrivesc şi îl urmăresc pe director, care fură ursul, până în locul unde urmează să aibă loc tranzacţia. Urmărirea decurge liniar, fără twist-uri, din fericire într-o defilare comică, dar cu multe locuri comune (ca să nu spun clişee), gen nunta ţigănească întâlnită în drum, şi un deznodământ care face din film doar un road movie formal, pentru că la final niciun personaj nu se schimbă radical. Finalul are, totuşi, o surpriză, fiindcă tocmai un personaj pe care-l credeai de umplutură pune în pericol viaţa bietului urs (căruia toţi îi spun Moşu'şi Ursu', deşi e ursoaică).

Dan Chişu pune în film toate ingredientele necesare creării atmosferei anilor '90 - se întrerupe curentul, sărăcia e cruntă (nu se dau salariile), apare laitmotivul străinului "cu bani", pe care românii "deştepţi", dar sărăci lipiţi vor să-l stoarcă, "ajutoarele" umanitare (imediat dupa '90 veneau ajutoare, de care se "lipeau" diverşi), citatele ceauşiste puse ca etichetă (discursul directorului de circ e răsplătit cu un "Partidul, Ceauşescu, România" de către magicianul circului, Marcelino, jucat de Claudiu Bleonţ), "maşinile străine" - aduse din occident, cumpărate second hand cu mărci (printre alţii de personajul lui Gabriel Spahiu, în film clovnul Ciacanica, scăparea - la nervi - a apelativului "tovarăşa" (de către Stoian, adjunctul de la circ, jucat de Cosmin Seleşi), citatele politice ale vremii ("jos Ceauşescu" pe pereţi, dar şi "m**e Iliescu")

Continuarea aici: http://www.cinemagia.ro/stiri/cronica-ursul-18066/

Linkul acela nu merge.

Am văzut și eu filmul și pot spune că a fost destul de bun, plăcut de urmărit. A avut destule faze comice dintre care cea care mi-a plăcut cel mai mult a fost paralela ursul - România. Când circarii strigau nu ne vindem ursul, nu ne vindem ursul era inevitabilă legătura cu „nu ne vindem țara”. Și ce s-a ales de urs și ce s-a ales de România...

Dar parcă a lipsit ceva să fie cu adevărat bun filmul. Pur și simplu parcă la un moment dat au rămas fără idei și au încheiat filmul.

Intr-adevar, a lipsit ceva...
Un moment de liniste intr-un vacarm ingrozitor ar fi doar unul din exemple...