Dumnezeu a creat femeia. Cineaştii au recreat-o…
 

…aşa cum le-a plăcut sau cum şi-au imaginat-o.
Le-am văzut pe femei în atâtea ipostaze pe marele ecran… admirate, umilite, hulite, iubite, dorite, detestate, iubitoare, răzbunătoare…

De exemplu, personajele feminine ale preferaţilor mei – Lars Von Trier şi Quentin Tarantino – se află pe poziţii diametral opuse.
În timp ce eroinele lui Von Trier sunt sensibile, altruiste, pline de dragoste şi gata oricând de sacrificiu, Tarantino le vede deştepte, hotărâte, ştiu ce vor şi nu numai că ştiu ce vor să obţină, ci şi acţionează (fără a cere permisiunea nimănui:D) în acest sens şi mai şi câştigă.

Vă rog să continuaţi, să vorbim un picuţ despre personajele feminine care au marcat cinematografia, despre tipologii sau cazuri particulare, despre cineaşti si "creaţiile" lor...

Deci despre personalitatea femeilor interpretate de actrite....
Mmm.... Neah... Vreau despre cat de bune sunt actritele care interpreteaza personajele. >:)

Eu prefer femeia in viziunea lui Tarantino.
Femeia iubitoare, sensibila, gata de sacrifcii, etc. mi se pare enervanta. Mi se pare ca cerceste atentie, ca face sacrificii pe care nu i le cere nimeni, tocmai pentru a te face sa te simti vinovat ca profiti de ea.
Femeia reala, cea facuta de Dumnezeu (se presupune), cred ca e o combinatie intre cele doua, si evolutiva.

In genere, Hollywood-ul a portretizat femeia ca fiind slaba, neajutorata, prostuta.
Cel mai mult rau au facut James Bond-urile, in care femeile erau mai tot timpul un fel de accesorii. In astea mai noi li s-a dat personalitate, dar au ramas la fel de neajutorate in fata lui el, doar el.
Oricum, e clar ca acum se incearca repararea greselilor trecute, din vremuri trecute, si se incearca portretizarea femeii puternice, desi si acum se mai dau chix-uri (Bride Wars).

corinka, imi place topicul deschis de tine, poate o sa comentez si eu mai incolo. Acum am vrut doar sa spun ca Bess McNeill din Breaking the waves si Karen din Idiotii sint 2 dintre preferatele mele.

Liv Ullmann

Pai atunci ce parere aveti de Charlise Theron, cu totii stiti rolul sau din Monster (2003), nu?
Sa faci dintr-o femeie superba o tarancuta mi se pare patetic, in primul rand pentru ea ca a acceptat rolul. Sa fim seriosi, nu multe actrite sunt frumoase in adevaratul sens al cuvantului..
Si acum ce sa facem? Cele care sunt frumoase sa fie recreate intr-un mod urat?
De multe ori mi s-a parut ca frumusetea unei actrite mai "sterge" din gafele pe care pe comite pe platourile de filmare!

Unu la mina: talentul unei actrite nu sta in frumusete. ;)
Doi la mina: rolul din Monster a reprezentat o dovada de curaj din partea lui Charlize si ramine unul dintre cele mai bune roluri ale sale (nu multe sclifosite de la Hollywood ar fii acceptat asa ceva). Charlize si-a demonstrat, de altfel, masura adevaratului talent interpretind asemenea personaje (femei dintr-o bucata, lipsite de sex-appeal - vezi si North Country).

Nu am zis ca sta in frumusete talentu' ma, am zis doar daca arati ceva mai bine ti se mai iarta si unele greseli, sau nu? what's your point? :)

Pai spuneai ca rolul lui Charlize din Monster e patetic iar eu am zis ca, dimpotriva, e o dovada de curaj si de profesionalism actoricesc. Si nu cred ca Charlize e o actrita careia trebuie sa i se ierte greseli...:)

Bai, io glumeam! =))
Coco a pus excelent problema in acest topic. Trebuie sa ne axam pe analiza personajului, pentru ca acel personaj ajunge la public. Jocul in sine, tehnici, nebunii - nu cred ca sunt la indemana tuturor de pe-aici. Iar despre ce le-am face sau le-am drege (citeste frumusetea actritelor :D) putem vorbi la sectiunea lui Disciple. B-)

Talentul unei actrite poate nu sta in frumusete, dar succesul da.

Din pacate...

Women in trouble - Femeile lui David Lynch
 

Unele dintre cele mai interesante şi, în acelaşi timp, controversate caractere feminine sînt cele care populează universul lui David Lynch. Avem aici femeia ca şi întruchipare a misterului de nedescifrat şi nepătruns (vezi The Lady Across The Hall în Eraserhead – un mister cu tentă sexuală ori The Log Lady în Twin Peaks – misterul ca şi simbol), avem femeia ca întruchipare a Morţii (Lady in the Radiator din acelaşi Eraserhead – „In heaven everything is fine”).
Avem apoi o viziune perversă (de mulţi hulită) a femeii, în Blue Velvet – obiect al celor mai întunecate şi ascunse dorinţe masculine. Este o perversitate împinsă pînă la masochism, este femeia văzută prin cea mai întunecată prismă. Dar, tot în Blue Velvet, avem şi reversul medaliei – puritatea femeii încă neîntinate de lumea în care trăieşte - Sandy Williams şi al ei vis luat parcă dintr-o felicitare Hallmark.
Sînt apoi femeile din Twin Peaks – o întreagă paletă a tipologiilor feminine – seducătoare, misterioase, sofisticate, periculoase, naive... De altfel, în Twin Peaks sexul pluteşte permanent în aer, chiar dacă rămîne nerostit şi, de cele mai multe ori, doar sugerat. Avem The Good Girl (pina la un anumit punct) – Donna Hayward sau The Bad Girl – Audrey Horne... Fiecare dintre femeile din Twin Peaks ar putea constitui subiectul unui eseu, sînt printre cele mai complexe personaje feminine ce au populat vreodată ecranul.
Ajungem şi la femeia văzută ca şi femme fatale vampir în Lost Highway, acea Renee Madison / Alice Wakefield, catalizator al dorinţelor, ingenuă Renee într-un plan al realităţii, perversă Alice în celălalt...
Avem apoi portretul degenerativ al femeii din Mulholland Drive, povestea unei iubiri saphice într-un cadru suprarealist. Aici, acea femeie idealizată de către Hollywood pe ecran (dezumanizată în culise) îşi înlătură masca, dîndu-ne astfel posibilitatea să aruncăm o ocheadă într-o lume de coşmar. Este dezumanizarea femeii portretizată printr-o enigmă grotescă...
Din nou, tema dezumanizării femeii de către industria viselor este reluată în Inland Empire, la un nivel chiar mai complex decît în Mulholland Drive. Dualitatea este şi aici prezentă: Nikki Grace / Susan Blue, a woman in trouble, dar, spre deosebire de MD, supliciul personajului feminin se petrece în totalitate la nivel senzorial şi intuitiv.
Femeile lui Lynch rămîn printre cele mai interesante (tocmai datorită ambiguităţii lor) şi au, în acelaşi timp, un rol crucial în evoluţia plotului; sînt, după cum spuneam un catalizator, dar şi o unealtă în elaborarea misterului. Fragile şi periculoase, populează un univers mai mult sau mai puţin concret.


Daca tot sintem aici, ar mai fii de amintit si femeia vazuta ca mesager al Satanei la von Trier, dar despre asta, poate, mai incolo...>:)

1. Referitor la talent versus frumusete, succesul este si el de mai multe feluri (o actrita frumoasa poate fi ultramediatizata si poate atrage milioane de spectatori in sali la filmele - nu neaparat bune - in care apare, in timp ce o uratica poate sa fie cunoscuta de mai putini spectatori, dar poate avea vitrina plina de premii stranse prin festivaluri).

2. Deschizand acest topic, nu ma refeream la actrite, ci la eroine de film, la diverse tipologii si, mai ales, la imaginile create de cineasti. De aceea am dat exemplul cu Von Trier versus Tarantino, sunt doi regizori care redau diferit imaginea femeii. Speram sa veniti cu alte exemple, similare sau nu, poate ca sunt si regizori care au sarit de la o extrema la alta. In timp ce unii au o eroina tip in majoritatea filmelor lor, poate ca altii au preferat sa exploreze universul feminin, percepand femeia in mod diferit de la un film la altul.

Cand am deschis topicul ma gandeam la pct. 2, nu la talentul si frumusetea actritelor, si nici macar la caracterul lor, nu ma intereseaza viata lor reala, ci a personajelor carora le-au dat viata pe ecran.

Eventual putem vorbi despre actrite care au interpretat roluri foarte diferite, trecand intr-un mod foarte facil de la de la ingenue la monstri, desi am fi cam offtopic, pentru ca eu ma refeream la viziunea regizorilor, nu la interpretare.

Nu aminteste nimeni de femeile lui Almodovar?:-/
E trist faptul in momentul in care se deschide o discutie interesanta legata de cinema, ea moare dupa 3 sau 4 postari. In schimb, cele care nu au nici o legatura cu cinema-ul sint cele mai active topicuri. Am devenit chiar atit de blazati cind vine vorba de cinema? Dispare CINEMAul de pe CINEMAgia?:(

Windom, sa stii ca m-am gandit si la femeile lui Almodovar, dar m-am abtinut de la comentarii, asteptandu-i pe altii, care probabil sunt mai buni cunoscatori decat mine.
Continuand cu comparatiile, fata de regizorii mentionati anterior, Almodovar intra intr-o categorie aparte, nu pare a fi un atat de bun cunoscator al tuturor tipurilor de femei (mi se pare mie), in sensul ca ii reuseste mai bine portretizarea femeii-mame sau a femeii-prietene decat al femeii-iubite (acest tip de personaje il preocupa mai mult), din motive lesne de inteles.
In Hable con ella, de exemplu, "obiectul adoratiei" este inert tot filmul, fiind in coma, nu prea reactioneaza la iubirea admiratorului ei, ca sa nu mai vorbesc de travestitii care misuna prin filmele lui...

Am citit un interviu interesant cu Fellini in care el explica unul din simbolurile ce apar in filmele lui, femeia inalta, puternica cu sani si coapse mari, cu caracter dominant. Femeia care creaza un sentiment de teama chiar, ca in fata unui mister, datorita faptului ca in cultura italiana, impregnata de religia catolica, femeia a fost vazuta mereu la extreme, ori sfanta, mama, sora ori prostituata, vrajitoare, ispita. Barbatul e mereu pierdut intre aceste doua extreme, incapabil de a stabili o legatura adevarata cu femeia (Seicul alb, La dolce vita, 8 1/2, Orasul femeilor).

http://findarticles.com/p/articles/m...g=content;col1

Ca o anecdotă, să amintim că, întrebat ce părere are despre clonarea umană, arhiepiscopul de Genova ar fi răspuns, mai în glumă, mai în serios: „Ne opunem categoric unei asemenea proceduri, dar poate că ar trebui sa facem o exceptie, în cazul Sophiei Loren.

Cu adevarat talentul nu consta in "look" la fel cum nici succesul de cele mai multe ori, nu sta in capacitatea artistica, din pacate pentru mine, din fericire poate pentru unele din protagoniste. Desi in plan de premii si aclamatii partea masculina s-a bucurat intotdeauna de un succes mai amplu, mai particularizat, pentru ca parerea mea nu trebuie sa fii un mare cinefil sa afirmi ca Al Pacino sau Robert de Niro reprezinta unii din cei mai mari actori, sau ca Spielberg sau Coppola fac parte din crema regizorilor s.a.m.d, dar din punctul meu de vedere a critica o femeie pentru roluriele avute de-a lungul vremii constitutie cu adevarat o provocare plina de remuscari, de neinteles, de umire, marcata indeosebi de multe semne de intrebare. Sunt actritele mai prejos decat actorii? Hegemonia masculina de-a lungul istorie poate o fi o scuza pentru lipsa unor valori feminine echivalente peisajului barbatesc?

Ideea unei astfel de discutii cred eu este mai complexa decat a spune ca Megan Fox si-a cucerit fanii prin forme in timp ce Meryl Streep prin arta teatrala. TBC!

Uitasem de femeia - produs hollywoodian de consum:

http://www.youtube.com/watch?v=WoEWvBuoVA0

Cum sa nu fii nostalgic?8->