"Law Abiding Citizen"
 

Cine-i om si cine-i caine? – “Law Abiding Citizen”

Thriller destept,dar cu scapari prea evidente…

Si acum imi aduc cu aminte(cu un zambet siret in coltul gurii) de “Schimb Valutar” regizat de imprevizibilul Nicolae Margineanu care avea o constructie a scenariului de invidiat(de notat si faptul ca Tudor Voican este o garantie a calitatii),dar care o sfarseste intr-un mod atat de dizgratios incat ramai cu un profund sentiment de dezamagire.
Cam acelasi lucru se intampla si in acest film regizat de F.Gary Gray care si-a facut un nume la Hollywood prin filme ca “The Negotiator” sau “The Italian Job” un remake dupa filmul cu acelasi nume lansat in 1969.
Scris de Kurt Wimmer care printre alte maruntisuri a regizat interesantul “Equilibrium” din 2002,”Law Abiding Citizen” spune o poveste terfelita prin mocirla filmelor de serie B,C si alte divizii inferioare,dar o spune atat de bine incat reuseste sa iti suscite interesul.Pentru ca apoi sa te loveasca in plina figura cu neinspiratul final.
Povestea justitiarului modern a carui familie este ucisa sub ochii acestuia a fost atat de mult solicitata incat nici praful nu se mai oboseste sa se puna pe ea.
Acesta nu va muri si se va intoarce dupa un timp sa ii joace in picioare pe cei ce au avut proasta inspiratie de a-i perturba linistita viata de familie.
Chiar F.Gary Gray regizase in 2003 “A Man Apart” in care pieptosul Vin Diesel dadea de toti peretii cu dobitocii ce ii ucisesera frumoasa nevasta.
Insa daca acolo actiunea cu toate implicatiile ei:impuscaturi,explozii,batai si minte putina era la loc de cinste,in L.A.C. nu avem parte de asa ceva,ci de un thriller onest si bine construit care incearca sa se distanteze de cliseele fasaite ale filmelor de gen.Si reuseste intr-o oarecare masura.
Il avem pe Gerard Butler(surprinzator de expresiv si malefic) in rolul lui Clyde Shelton un familist obisnuit care are nenorocul de a asista la uciderea familiei de catre un duo de criminali violatori.Sau violatori criminali.
Cazul va ajunge sa fie instrumentat de catre procurorul Nick Rice(Jamie Fox antipatic) care face el ce face si reuseste sa il scoata aproape basma curata pe adevaratul criminal care ca un nelegiuit ce se respecta isi va da in gat partenerul de crime si pedofilii acesta din urma ajungand iremediabil la pedeapsa capitala cu moartea.
Nimic nou pana aici.Stim cu totii ca orice sistem juridic are si lacune serioase care odata si odata vor iesi la iveala,dar pentru asta e nevoie de mult sange si un procuror interesat mai mult de procentaje decat de rationamente juridice.
Astfel scenariul scoate la iveala o tesatura de intrigi care iti vor provoca creierii la explozie.
Filmul fenteaza inteligent scenele de actiune multa si proasta lasand loc unei constructii solide alternata cu violenta de situatie si comportament.
Tumultul unui om care nu mai are nimic de pierdut si decis sa ia dreptatea in propriile maini se face resimtit inca de la scena torturii(aici montajul intervine inteligent) in care nu ne este aratata ferocitatea sangeroasa a protagonistului senzatiile fiind induse pe parcurs,secventa in care prim-planul cade pe trupul macelarit al criminalului scotand in evidenta faptul ca nimic nu ii mai poate sta in cale lui Shelton.Poate doar moartea.
Ajuns in puscarie acesta va juca pe degete intreg sistemul care l-a transformat intr-un criminal cu sange rece scotand la iveala defectele si golurile de logica pe care acesta la dovedeste din ce in ce mai des.
Sub acest aspect filmul se mentine foarte bine in stabilimentele sale alternand multumitor drama tensionanta(nu degeaba este “taguit” si ca drama) cu secventele presarate cu elemente specifice unui film de actiune(totusi mentinute intr-un numar restrans).
Cam astea sunt plusurile si ar fi fost un splendid film thriller daca nu ar fi cazut in capcana sentimentalismului imbecil.
Desi F.Gary Gray este un bun regizor ce isi cunoaste limitele si capriciile totusi filmul nu se indeparteaza de niste schematisme daunatoare:
-Nick Rice ramane la stadiul de procuror familist care incearca sa inteleaga situatia,dar caruia ii place sa fie legat de maini.Personajul nu este deloc dezvoltat,ci este abandonat la stadiul de personaj secundar devenind un simplu pion pe tabla de sah a protagonistului
- elementele adiacente povestii sunt tratate cu superficialitate si astfel ai impresia ca numai Rice si Shelton trebuie sa fie acolo,restul personajelor fiind cam de décor.
-finalul total neinspirat:Rice impreuna cu un partener de al sau reusesc sa dejoace in scurt timp toate planurile lui Shelton intinzandu-i acestuia o capcana ce ii va aduce in final moartea.Ori din cate ne dam seama la inceput Rice este cel care trebuie sa o plateasca,dar acesta sfarseste aplaudandu-si fiica la finalul unui concert de violoncel.
Astfel personajul ajunge sa devina complet antipatic si personal nu cred ca asta a fost de fapt intentia autorilor,dar cand nu stii sa te limitezi la ce ai rezultatele nu ies asa cum ti-ai propus.
Pacatul acestor decizii defectuoase nu fac decat sa ii confere spectatorului o senzatie de dezamagire inabusita,de bulversare nedorita pentru ca apoi sa se rasfranga asupra filmului in sine aruncandu-l iremediabil in uitare.Pe nedrept.

Ai vazut filmul? Ce nota ai dat?:)

Da.L-am vazut ieri.Am scris o mica recenzie si nu consider potrivit sa il notez acolo.
Dar asa ii dau un 7.5.:D

L-am "urmarit' de alaltaieri si tocmai voiam sa-l vad.Acum observ ca e un film comentat si are numai laude ,chiar surprinzator.O sa-l vad si eu si o sa las un comentariu aici maine,asa cum stiu eu.:)

Ce sa spun.....tocmai ma pregateam sa dau o nota de 8 care credeam ca o sa se transforme in 8,5 dar........finalul ala prost regizat,actorii care parca se grabeau sa termine odata filmarile.......mai mult de 7,5 asa cu indulgenta nu merita.

Dar un film bun.Merita vazut.

ideea e excelenta, dar cum sa nu-i reprosezi unui film ca-ti spune 90% din poveste in trailer? Din trailer lipseste doar finalul, care mi s-a parut relevant pentru un film de actiune ("na că ţi-am făcut-o"), dar cât se poate de irelevant pentru un film care discuta despre justitie si razbunare.

Disciple, presimt ca vei ajunge un mare critic de film, am citit cronica si chiar imi place!

Multam pt incurajare,Gospine!:D

Multämeste-mi si mie, cä si eu te încurajez.
Ba chiar te si felicitez!
Foarte bunä cronica, într-adevär, discipolo mio.
...Da' apropo, acuma sä nu ti-o iei în cap. Mai treci si tu pe la cursuri, cä ne suntem datori unu' altuia (stii la ce mä refer!).

Bun, si-acuma...
Liniste la galerie!
Vorbeste Je.


Jigsaw + Rambo + Hannibal: "Law Abiding Citizen"
Un film care te ţine. Păcat că nu se ţine...

Sunt un anarhist.
Consider că nesupunerea civică, acţiunile anarhice, actele de a-ţi face singur dreptate sunt măsurile de ultimă instanţă ale corecţiei sociale - atunci când toate căile democratice au fost epuizate. În ultimă instanţă, justiţia de facto o bate pe cea de jure - sau, altfel spus, spiritul legii are întâietate asupra literei.
(Iar cei ce mă cunosc ştiu că, în ultimii doi ani, am ajuns destul de aproape de o asemenea dilemă; categoric, dacă nu se rezolva normal, aş fi tranşat-o aşa cum am predicat mai sus - altfel spus, păzea!)
De aici porneşte premisa filmului "Law Abiding Citizen" (tradus la noi destul de inspirat - mare minune! - prin "Motivat pentru a ucide"). Unui cetăţean oarecare, cu respect faţă de lege, tâlharii îi violează şi ucid fetiţa şi nevasta - iar justiţia nu poate accede dincolo de un compromis ridicol (conform uneia dintre cele mai mari hibe ale sistemului juridic american - uzanţa acelor infame "agreements": pledez vinovat, şi tu te simţi şi eşti băiat de comitet): un criminal îl dă-n gât pe celălalt şi scapă cu trei ani, în vreme ce acolitul primeşte injecţia letală.
În faţa unei asemenea aberaţii de procedură penală, e şi firesc să-ţi vină dracii şi, finalmente, să pui mâna pe topor (plus drujbă, explozivi plastici, napalm, troieni, roboţei şenilaţi care trag cu mitralera şi alte jucărele la fel de ingenioase). Aşa că, până la un punct (cam o treime din desfăşurare), empatizezi cu protagonistul şi mergi de mână cu povestea. Din păcate, totul se duce-n brânză o dată cu întâlnirea din pasaj, când aflăm ce creier expert într-ale uciderii profesionsite (cu contracte guvernamentale ultrasecrete şi hiperlucrative) era neicuţa Clyde Shelton - o gugumănie căreia merită să-i acordăm niţel mai multă atenţie, de vreme ce e tocmai twistul central care distruge tot filmul.
În primul rând, o dată cu această dezvăluire, se-alege praful de toate premisele: Clyde nu mai e bietul om cumsecade năpăstuit de soartă şi de lege, ci altceva - ceva mult mai naşpa: o adevărată maşină de ucis, în faţa căreia nu poţi decât să spui: "Na! S-au pus cu cine nu trebuia. Acu' să vezi!". Ca atare, fundamentul etic al povestirii se năruie prin individualizare.
Pe de altă parte, machina de ucis se impune în acest moment literalmente deus ex... machina - de vreme ce nimic n-o amorsase, oricât de subtil, în setup şi prima mişcare a confruntării. Rigorile profesionale impuneau o soluţie din două: sau se inserau anumite detalii aparent inofensive, dar care privite retrospectiv să dea de înţeles că da, într-adevăr, Clyde era acel mastermind al asasinatelor - sau (lucru mai puţin credibil, dar mult mai acceptabil dramaturgic), în urma traumei suferite acu' zece ani îmbrăţişa această meserie şi se specializa, anume ca să se răzbune; dar în nici un caz aşa: hodoronc-tronc, e un pitbull biped (persoanele de faţă se exclud) dresat la perfecţie.
Nu e lipsit de semnificaţie nici avertismentul de o banalitate crasă a denunţătorului: "Du-te la el în celulă şi trage-i un glonţ în cap - altfel, nu-l opreşti!" - ce distanţă, de la celebra replică a lui Trautmann: "N-am venit să-l scap pe Rambo de voi. Am venit să vă scap pe voi de Rambo!" Popularul erou al lui Stallone, în simplitatea lui cvasi-robotică, avea incomparabil mai multă personalitate decât voit-sofisticatul Clyde Shelton, cu toate intalaţiile şi combinaţiile lui puse la cale de la distanţă, care amintesc de Jigsaw, diabolicul personaj central al serialului "Saw".
Iar aici ne izbim de o altă problemă: principalul truc al lui Jigsaw era că niciodată nu omora (şi nici nu rănea) cu mâna lui - nu făcea decât să-şi pună victimele în nişte situaţii perverse care le obligau să aleagă între moarte şi automutilarea în chinuri. Clyde nu-şi face asemenea scrupule - el căsăpeşte-n stânga şi-n dreapta fără pic de mustrare de cuget (inclusiv oameni nevinovaţi, care s-a-ntâmplat să aibă tangenţă cu sistemul), ceea ce iar coboară statutul personajului. Aşa cum era gândită povestea, sensul s-ar fi comunicat eficient dacă protagonistul folosea numai inteligenţa, nu şi violenţa fizică, dacă ar fi manipulat sistemul astfel încât să-l facă să se autosaboteze - cum de altfel şi procedează, la început, în ingenioasa capcană judiciară pe care i-o întinde judecătoarei; s-o fi ţinut tot aşa, n-ar fi fost exclus să savurăm un nou Hannibal Lecter. Din păcate, şi această pistă ofertantă e abandonată încă înainte de jumătatea drumului.
O dată ce şi-a ratat astfel cele mai bune intenţii, filmul nu se mai încurcă, avântându-se într-o cascadă de eşecuri. În spiritul celor arătate mai sus, în locul inventivităţii îl investeşte pe Clyde cu viclenie ieftină - înlocuirea calităţii cu cantitatea.
Culmea, miza e tocmai logica de fier a planificării, ca şi a combinării şi a acţionării mecanismelor (cum se insistă în atâtea replici, inclusiv într-una dintre cele mai inspirate: "Când şi-a omorât colegul de celulă, a mutat un pion. Vă ţine în şah tot timpul...") - dar relaţia ei cu realitatea rămâne complet ilogică. Soluţia cu tunelurile, oricât de spectaculoasă, are un grad de credibilitate zero - şi anulează total şansa unei dezvoltări cu adevărat inteligente, abdicând de la varianta realmente proocatoare ca întregul proces să fi fost coordonat din celulă, prin manipulări isteţe şi efecte de domino (aşa cum ar fi presupus generoasa cale a determinării sistemului de a-şi devota propriii copii). Iar deznodământul nu e doar anticlimactic şi găurit de inadvertenţe (logice şi cronologice), ci şi pueril de simplist - trăgând heblul peste un thriller care începuse atât de bine...
Din fericire, regia lui F. Gary Gray compensează în mare parte toate aceste hibe scenaristice (de la Kurt Wimmer citire - "Sphere", "Equilibrum"... să-l vedem ce-o face din remake-ul după "Total Recall", pus la cale pentru 2011) prin dinamism şi stil discret, adecvat genului. Gray are chiar şi meritul de a-l face pe un hunk pietrolemnos ca Gerard Butler să se mişte mai actoriceşte decât în penibilul "300" şi adormitorul "Gamer" (nu credeam să-nvăţ a-mi plăcea vreodată), dându-i mai mult decât adecvat replica lui Jamie Foxx. Mai mult, regia lui Gray drege oarecum busuiocul unei alte cozi de peşte din scenariu - şi anume, cea a concluziei morale (căci, după toate cele îmbârligături, cam greu îl accepţi pe procurorele districtual Nick Rice ca erou salvator al zilei). Nevoit să manevreze o poveste tulbure la toate nivelurile logice, Gray recurge la ambiguitate - astfel că, ce puţin o bună bucată din film, urmăreşti cu interes oscilaţiile şi basculările personajelor: din călău în victimă, din apărător în acuzator, din susţinător în antagonist.
Şi, în fond, e cam greu să eviţi satisfacţia de a vedea că măcar pe ecran se mai găseşte câte unul care să joace pe degete un sistem atât de pervers cum e cel judiciar. Spuneam în analiza la "Poliţist, adj." că marea problemă a legislaţiilor din toate timpurile, şi mai cu seamă din lumea contemporană, e aceea că, în efortul de a fi cât mai imparţiale şi atotcuprinzătoare, legile se complică până la inaplicabilitate, dacă nu chiar nocivitate. Nici nu mai are rost să intrăm în detalii cu privire la genialul rechizitoriu întocmit de Kafka în acest sens. În orice caz, "Law Abiding Citizen" reuşeşte să formuleze just problema, chiar dacă mumai atât (absenţa rezolvării ţinând nu atât de eleganţă, cât de impotenţă) - astfel că măcar te pune pe gânduri. Şi, e bine de rău, îţi deapănă o poveste care te ţine în priză - cu condiţia de a face efortul să-i înghiţi defectele; şi este, într-adevăr, un efort!

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
11 decembrie, 2009
Bucureşti, România

Un film care te tine pe marginea scaunului,dar care aspira spre Saw,ceea ce e rau.Singurul actor bun e normal,Butler.Un film OK.
Nota:7.0

Incepe bine, se termina dezastruos. Sunt 100% de acord in privinta trailer-ului!
Cam prea multe recenzii pentru filmul acesta? De ce oare? Au fost comandate? Intreb din pura curiozitate, neimpartind niciun fel de dedesubturi.

Pitbull e critic de meserie,iar eu sunt incepator.

Filmul in mare pare tipic, in esenta se resfrange asupra unor probleme de domeniul juridic din US, ancorate in drama unui cetatean, dar poate placerea de a vedea un astfel de film si linistea de a ramane concentrat in scaunul de cinema, o face jocul de idei. Parerea mea este ca filmul in sine este construit din punct de vedere ideologic pentru a se limita acolo unde publicul in general nu mai poate sa priveasca intr-un mod obisnuit. Se putea ajunge foarte usor la un film pling de sange, ori la unul plin de explozii, la un film static in cele mai multe din momente. Probabil scenaristul si regizorul au studiat intai anumite sondaje sociologice. :P Au fost in schimb niste idei care au aparut brusc pentru a creste interesul. Nu am inteles afilierea personajului principal intr-o asociatie secreta guvernamentala. Ideea care s-a limitat in a fi trasmisa pe cale orala intre personaje. Poate ca finalul e cel care are cel mai mare handicap. Pentru un personaj atat de inteligent care se gandea la toate, finalul l-a aflat ca pe un om obsinuit, sau paote ca aceasta este si ideea, de a face un "film rotund" ca sa preiau un termen din literatura. Totusi raman la ideea ca fimul a vrut sa fie terminat, iar acest lucru nu a venit de la sine.
Totusi, Gerard Butler este o surpriza oarecum placuta, mai bine ca data trecuta, se putea si mai bine, sa speram ca poate mai mult. Nu stiu de ce evolutia sa scenica si non-scenica ma duce cu gandul la Russell Crowe.

Nu l-am vazut inca, dar ma duc saptamana viitoare la el. Imi place mult Butler, sper ca a facut un rol bun

Nici ca se putea mai bine zis..

De la jumate, ma facea sa imi doresc sa le vina de hac lu j.foxx si familiei lui..
Sfarshitu e jalnic tip action movie de duzina..

P.s: Mama ce seamana cu russel crowe :))

...Dar nu pentru multä vreme!
Eu sunt regisor de meserie, si critic prin forta împrejurärilor: ca regisor, cunosc cinema; întâmplarea m-a ajutat sä am, în plus, aparat analitic si condei.
Disciple tinteste chiar spre meseria de critic (posibil si scenarist, scoala fiind aceeasi: U.N.A.T.C., Facultatea de Film, sectiunea C.A.V.); în plus, analizeazä si scrie incomparabil mai bine decât o fäceam eu la vârsta lui.
Garantez c-o sä mä întreacä foarte curând - spre marea mea bucurie, cäci "särman e dascälul ce nu-i întrecut de discipolii lui!"

Aoleu, Pitbull cu Discipolul sau mi-aduc aminte de al meu mentor :"> . Hai, gata, nu mai las roseata sa se vada.

Care-i faza cu filmul asta ?

Lupul imbracat in oaie si paznic la stana a incercat sa ne serveasca o lectie de morala ? Un narav auto-destructiv pentru film din pacate.

Mi-a placut Gerard Butler. S-a achitat bine de rolul personajului malefic, necesar intr-un thriller.

claudiu-daniel lugoj
 

Foarte bun acest film,pacat ca se termina asa,dar e un film foarte reusit merita sa il vedeti chiear daca este putin cam dur in anumite momente ale sale.

Ba s-a terminat foarte tare :P pentru ca pornind de la o idee buna personajul a ajuns sa faca foarte mult rau si si-a primit pedeapsa

Este chiear foarte bur.