"Bad Lieutenant: Port of Call New Orleans"
 

Multumesc Werner Herzog!

Ii multumesc pentru ca printr-unul din filmele sale mi-a facilitat intrarea la facultatea de regie de anul asta, in mod indirect, bineinteles. Este vorba de Fitzcarraldo (1982), un film despre Brian Sweeney Fitzgerald, un barbat extrem de determinat sa construiasca o opera in mijlocul junglei peruviene.
Ii multumesc inca o data, ca a reusit sa-l ajute pe Nicolas Cage sa-si recastige titlul de actor.
Marturisesc ca nu am vazut filmul din '92, care l-a avut in distributie pe Harvey Keitel, dar nici nu mai simt nevoia, acum, cand Herzog m-a tinut in scaun nemiscat timp de doua ore.
Nu e vorba despre un film cu impuscaturi, droguri si politisti corupti, cu toate ca are in componenta toate aceste elemente, ci de modul in care acestea sunt combinate. Da, are cateva elemente care au devenit aproape clisee pentru filmele de actiune, cum ar fi "tatal, care a fost politist exemplar de bun si care acum isi ineaca amarul in bautura" sau "politistul bun, care devine corupt" sau "iubita politistului care este prostituata", dar aici toate lucrurile sunt prezentate foarte profund. La fel ca in majoritatea filmelor regizorului, ne este prezentat lipsit de superficialitate, si preserat cu situatii comice (vedeti secventele in care apar diferite animale exotice), comportamentul oamenilor extrem de determinati sa-si atinga scopul, care sunt pusi in situatii neprevazute.

Atat zic, nu prea mult, ca mai e o saptamana pana apare si nu vreau sa va umplu de spoilere.

Merita vazut, atat pentru felul in care este spusa povestea acestui politist pacatos (ceva ma face sa cred ca titlul e un pleonasm...) cat si revenirea lui Cage, provocata de maestrul Werner Herzog.
Astept cu nerabdare revederea lui precum si sequel-ul!

Eu zic ca ar merita din plin sa vezi si originalul...

Apropo de Herzog, stie cineva cind vom vedea si noi My Son, My Son, What Have Ye Done? (Herzog & Lynch!!! <:-P)

Werner, you miserable, hateful, malevolent, avaricious, money-hungry, nasty, sadistic, treacherous, cowardly creep!

"Bad Lieutenant: Port of Call New Orleans" - Policier noir de Herzog
Pe cât de original, pe atât de bine lucrat

Experienţa întâlnirilor încrucişate între regisorii de conţinut/consum şi filmele de consum/conţinut se soldează, de cele mai multe ori, cu rezultate unice în felul lor - şi mai bune ("Once Upon a Time in America" - surprinzătoarea schimbare de registru a western-spaghettarului Sergio Leone), şi mai rele (variile filme ale lui Koncealovski de după exploziva sa autoredescoperire cu "Runaway Train"). Ar fi interesant să dezvoltăm, la un moment dat, un studiu cuprinzător asupra principalelor direcţii posibile în acest sens, cu diversele lor rezultate. Deocamdată, însă, e de ajuns să observăm cu fascinaţie ce se întâmplă când un artist ca Werner Herzog abordează un gen aparent atât de opus personalităţii lui: policier-ul american cu crime şi traficanţi de droguri.
Opoziţia e doar aparentă, aşa cum am spus, dat fiind factorul noir a filmului - cu care Herzog are afinităţi certe. De aici porneşte, în fond, surprinzătoarea sinteză care face din "Bad Lieutenant: Port of Call New Orleans" o experienţă atât de aparte, în felul său. Şi mai e ceva: atmosfera şi spiritualitatea specifică Sudului extrem - din nou, rimând nu neapărat perfect, dar în orice caz incitant, cu simţirea şi stilul herzogian. Nicholas Cage, un admirator fidel al rafinatului cineast european, a fost primul dintre realizatori care i-a identificat respondenţa faţă de inefabilul oraşului New Orleans, cu cultura şi ambianţele lui, cu traumele post-Katrina şi alambicatele sale interstiţii morale şi legale. Faptul devine cu atât mai semnificativ, cu cât recent am avut de-a face cu un eşec penibil-răsunător pe coordonate similare: întâlnirea preţios-calofilă şi snob-intelectualistă dintre Bertrand Tavernier şi universul sudist-francofon, consumată "In the Electric Mist"...
Pornind pe firul poveştii, putem ientifica marca inconfundabilă a autorului încă din prima secvenţă: salvarea de la înec a lui Evaristo Chavez, în siajul uraganului Katrina - un inciting event ca la carte, îmbinând dramatismul cu cinismul, spre a rezulta tipul de umor macabru ce va însoţi permanent povestirea. De fapt, semnificativ este tocmai acest mod în care plotul de tip policier evoluează gradual şi insidios spre zonele complementare. Dac-ar fi să-l disecăm ca la carte (procedeu pe care, cu riscul de a-i plictisi pe unii pentru care critica de film ar fi mai mult jonglerie verbală cu pretenţii eseistice decât analiză profesională riguroasă, nu voi obosi niciodată să-l reiau, ori de câte ori va fi cazul - cel puţin până vom avea şi noi o şcoală de cinema adevărată), scenariul lui William Finkelstein se bazează pe o premisă cât se poate de simplă: dacă un poliţist anti-drog din New Orleans investighează masacrarea familiei unui dealer? Dar dacă el însuşi e toxicoman? Pornind de aici, firul epic central se combină cu elemente din viaţa personală a protagonistului (propriile lui probleme cu drogurile, legăturile cu iubita prostituată, relaţia cu tatăl alcoolic şi tânăra lui soţie dependentă de bere, etc...), iar ceea ce ajunge să ne intereseze în final nu mai e atât rezolvarea cazului (oricum lipsită de spectaculos şi de lovituri de teatru mai mult sau mai puţin ieftine - sau, mai bine zis, soluţionată tocmai prin inserţia câtorva poncife explicite, semnalându-le clar să nu le luăm în serios), cât parcursul eroului... la drept vorbind, taman invers, căci Finkelstein, Herzog şi Cage construiesc unul dintre cei mai interesanţi anti-eroi din ultimii ani. Terence McDonagh nu e doar dependent de cocaină, ci şi pilos, corupt, şpăgar, violent, imoral (dar nu şi amoral!), lipsit de scrupule şi extrem de vulnerabil. Aglomerarea voită a deznodămintelor comunică net intenţia lui Herzon de a ne oferi nu o "rezolvare" credibilă, ci o glumă amar-trăsnită care să ne pună pe gânduri - inclusiv prin reapariţia forţată a lui Chavez, spre a închide cercul.
La fel ca în atâtea alte filme ale scrâşnitului autor münchenez, tonul narativ şi cheile stilistice pendulează continuu, cu accente ample, între meditativ şi dramatic, meschinărie şi grandoare, răceală ostilă şi implicare fierbinte. Regisorul îşi clădeşte povestea din mizanscene complexe, cu mişcări surprinzătoare ale personajelor, urmărite de o mobilitate nu mai puţin insolită a camerei - de la prelingeri insinuante ale braţului macaralei (vezi efectul extrem de puternic din deschiderea secvenţei accidentului cu aligatorul), până la discrete bâţâieli din mână, în cazul unor cadraje strânse, de relaţie personală între actori, cu o încărcătură tensională vibrantă (ca în conflictele familiale, sau confruntările intense dintre antagonişti). Nu lipsesc panoramele de atmosferă, cam expozitive ce-i drept (imaginea oraşului sub norii de furtună are frumuseţea ei de mare impact vizual, deşi supralicitarea prin soundtrack devine un adevărat clişeu la puterea a doua - un mod clişeatic de a ironiza alt loc comun: cadrele gen "Atenţie, vi se pregăteşte ceva!"), sau detaliile deliberat isterice, menite să transmită delirul paranoic al poliţistului aflat în plin high (orientate în special spre animale exotice: capul celui de-al doilea crocodil, privind de pe marginea şoselei, obsesivele iguane, peştii...) - din nou, discutabile ca justificare şi formulă, dar convingătoare cel puţin la nivel vizual. Se infiltrează printre ele numeroasele secvenţe ironice, antologice rămânând cea dintâi cu tinerii din parcare, cele două cu senila domnişoară Antoinette Fahringer, şi mai ales numărul de breakdance pe care-l execută sufletul după moarte, necesitând încă un glonţ.
De bună seamă, e o bucurie să-l revedem pe Nick Cage revenind la un rol serios, după incredibila serie de orori în care s-a compromis de-a lungul ultimilor ani (nu le voi cita aici, din deferenţă pentru filmul actual). Nebunia compusă de el e cabotină şi credibilă, cu elemente de haz negru şi o lipsă de inhibiţii la care mai-mai să nu ne-aşteptăm, după rigiditatea poncifelor în care se cantonase până nu demult. Eva Mendez nu e doar un sex-symbol, ci transmite şi marea mobilitate interioară a unui personaj care-ar fi putut cădea uşor în platitudine, creând un contrast energic cu Fairuza Balk. Iar Val Kilmer reuşeşte cu brio să ne facă să ne întrebăm, de fiecare dată când apare, ce mama dracu' o fi căutând în poziţia a doua de pe generic - şi în film, aşa, la modul general...
Fără a fi cine ştie ce operă nemuritoare care să se reţină din hiper-bogata filmografie a lui Herzog, "Păcatele unui poliţist" (acceptabilă traducere; din păcate continuată cu "...ultimul apel New Orleans": alo, tanti: "port of call" înseamnă "escală", n-are nici un zvâc cu "apelurile"!) se distinge totuşi prin meritul de a te ţine în priză două ore şi un minut, cu ochii înfipţi în ecran şi satisfacţia de a vedea, mare minune, cinema bun - şi, dacă nu datorită vreunor veleităţi de mare artă, nici cu ajutorul procedeelor superficiale ale filmului poliţist; pur şi simplu, pentru că e pe cât de original, pe atât de bine lucrat.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
28 octombrie, 2009, h. 10:00-11:15
Bucureşti, România

@ Pitbull să înţeleg că ai călătorit în viitor de l-ai văzut, sau ce?!

Bad Lieutenant: Port of Call New Orleans (2009)
User Rating:7.8/10 441 votes
MOVIEmeter: Down 7% in popularity this week. See why on IMDbPro.
Director:Werner Herzog
Writers (WGA):William M. Finkelstein (screenplay)
Victor Argo (earlier film "Bad Lieutenant") ...more
Contact: View company contact information for Bad Lieutenant: Port of Call New Orleans on IMDbPro.
Release Date: 6 November 2009 (Romania) more

... imdb

(pe torrente e doar trailerul). :(( :(( :((

vizionarea de presa a fost aseara, imagineaza-ti

Încerc, domnu'avocat.

Huh? :| De unde pânä unde, domnisoara grefier?

hmm. n-am ştiut că e remake. m-a impresionat, în special jocul lui Nic şi secvenţele cu reptile. acum mă abţin de la alte comentarii pînă nu se downloadează şi nu vizionez originalul din 92.

nu e remake, filmul porneste de la aceeasi premisa (politist corupt si imoral, in mijlocul unei situatii iesite din comun), atat

Da, corect, am uitat si eu sa zic de Eva Mendez. Mi-a placut faptul ca nu a fost pusa doar dă forma, ci chiar a avut si ea ceva de spus.

Hai la cinema, ca merita vazut!

P.S.

Da' chiar, Pitbull, cum reusesti? :-O

La fel ca tine, cä doar sedeai pe fotelu' d'a lätúri!

Off-topic... de nevoie.
 

oh, măi dragă, bătrâneţea asta bat-o vina!! :D Azi chiar a fost nevoie să-mi exersez răbdarea, domeniu cu care n-am absolut nicio tangenţă.
No, avocatu' era MisoginDo, cel care vorbea-n numele tău. ;)

---
l.e.
O să-i zic lui Băse să dea o lege în care filmili să tb să se vadă la aceeaşi primă dată de către toţi doritorii. Nu văd de ce-ar tb nedreptăţiţi muritorii de rând?! :(

Nu vorbea-n numele meu, maşer!
N-avea nici mandatu', nici intenţia!
Pur şi simplu, ştia răspunsul - îl privea şi pe el, că şi el e din presă!
Asta-i ca şi cum l-ai întreba pe Tache pe stradă unde-a gäsit roşii, Tache nu-ţi poate räspunde că tocmai a muşcat din shaorma şi nu-i frumos să vorbeşti cu gura plină, aşa că Lache care-a auzit îţi spune: "Are dupä colţ, la aprozarule!"
Păi, nu?
Păi, da!

Bun, mai departe:
Cu misoginia ce-i?

Cel mai bine ştie el, deci, te rog, cere-i lui explicaţiile, sau, doar priveşte-l/ analizează-i faptele, tipul merită un Nobel pentru acest gen de comportament.
Aaa... şi zi-i din partea mea, cu mine să vorbescă când l-oi întreba io, adică never.:P
No, gata: this the end of off-topic. Sper.
PS: abia aştept să văz şi io filmele ăstea. :">

Cat de enervant e ca filmul e doar de la 21:30/21:45. De cand a aparut tot ma chinui sa ma duc, dar de unul singur la ora aia si fara mijloc de transport in comun la intoarcere e cam aiurea. Presupun ca trebuie sa dau vina pe This is it pentru programul asta? :(

nu, avanpremierele sunt intotdeauna la ore de-astea ;)

Herzog e un suprarealist dintr-o atingere. Nu iti baga cu polonicul tot felul de referinte si experimentalisme out of place. Se rezuma doar la a scoate cate un iepure din palarie atunci cand esti cel mai sigur ca joaca "safe". He's a crazy dogshit sonofabitch, innit ? :D N-am vazut Bad Lieutenant-ul original si sunt convins ca e mult mai dur pe ambele fete (fall/redemption) si oricum nu ca ar avea vreo treaba unul cu altul dar personajul lui Cage e pur si simplu un exemplu de om viu (nu din 2 culori), urcat de pe strada pe ecran, pt cum ar trebui sa arate un erou real de film cu politzai. This is da real shit mann. This film is a big fat shitload of pure merchandise mann. U aint gettin better shit these days, u-know-wha'm-sayn ? B-) N-am fumat nimic. Sunt doar sub efectul filmului.

nota: 9 / 10 (foarte bun)

Originalul e bestial. M-am gindit la film citeva zile dupa vizionare. Sint curios cum e asta nou, e clar ca nu o sa fiu dezamagit, dar vreau sa vad daca Cage se ridica la inaltimea lui Keitel...:-?

ha, ha, ha! pai ala e explorare a viciului pana la maduva >:)
marturisesc ca si eu m-am intristat un pic atunci cand am aflat ca herzog (altfel si el un furios si, oricum, un regizor mai mare ca abel ferrara) a pus gand de remake. dar filmul de acum n-are nici o legatura cu ce s-a intamplat acum 15 ani. asta e un poem policrom, ala era un vis negru-alcoolizat.