"Whatever Works"
 

Habar nu stiam de el, pana cand mi-a zis aseara un prieten ca l-a vazut la Paris acu 2 luni.
Ce stiti de ultimul Allen, are sa vie si la noi?

Asa.

Sunt sceptica in privinta lui Evan Rachel Wood, dar altfel nu am mari retineri. Woody delivers in cel mai rau caz decent, asa ca vreau sa-l vad, normal.
Also, in ceva rol secundar e Henry Cavill din Tudors, and he's a hunk :D

Din trailer pare interesant.De`abia astept sa il vad.

ceva cu extensie .tor? eu am dat numai peste fake-uri...

Pe mine m-a dezamagit.

Ca sa echilibrez si eu situatia, ce nu mi-a placut:

- scenariul mi s-a parut un set-up superficial, insuficient pentru a sustine tema propusa
- morala (mesajul) e rezonabila pana la final cand devine de o condescendenta antipatica si, mai grav, nefondata in film
- umorul dupa cum nimereste
- scarcasmul şi ironiile sunt de prea putine ori cu adevarat reusite
- Larry David nu mi se pare deosebit in acest rol, desi il poarta demn pe umeri

Tin sa mentionez ca n-am nicio problema cu Woody Allen, are cateva filme foarte reusite, dar la fel are si cateva esecuri pur si simplu reci si seci. Whatever works e undeva la mijloc.

Adica ce, fiindca am 22 de ani sunt mai cretinel si nu stiu sa apreciez geniul infailibil al lui Allen? :D

Iubesc sarcasmul, e apa de la moara vietii mele, dar in Whatever Works nu mi s-a parut reusit. Si asta e, nu vreau sa conving pe nimeni ca am dreptate.

Si eu faceam doar putin misto. :D

Nu sunt singurul care a ramas dezamagit de film si, la fel, am mai vorbit cu persoane carora le-a placut la nebunie. Nu cred ca tine doar de experienta mea de viata, nu am spus ca e un film groaznic, doar ca nu este ceea ce mi-as fi dorit sa fie, in baza ideilor cu care jongla.

Tocmai l-am vizionat! ...si mi-a placut la nebunie. Replicile lui Boris, ideea , replicile lui Boris, regia si Replicile lui Boris au una, doua,zece,o suta bile albe.

Replica favorita:

THE WOMAN WHO FUCKS WITH TWO GUYS: C`mon! It` New York! I wanna go somewhere nice.
BORIS: Go to Holocaust Memorial Museum!

una dintre replicile de final
 

Asa cum tu n-ai avut timp sa-ti detaliezi slavile, nici eu n-am timp sa-mi detaliezi critica. In plus, greierasii sunt prin definitie lenesi si acuma e cam iarna.

Totusi, voi cauta sa dau un raspuns, cand am ocazia sa-l ambalez frumos.

Deci, sa vedem ce-am inteles eu din acest film.

In primul rand, as spune ca titlul complet al filmului, dupa vizionare, trebuie sa fie undeva pe la "Whatever Works ca sa fii fericit/implinit/satisfacut cu viata ce ti se asterene in fata". Poate ca referirea se face doar la iubire (de ar fi de preluat precis din film contextul utilizarii sintagmei), dar cum iubirea este un element central al vietii, mi se pare greu sa faci o disociere.

Astfel, vorbind despre viata, pentru Boris functioneaza si nu functioneaza treaba cu nihilismul, dar se defineste printr-o revoltarea muta (evident, nu propriu-zis, ci prin prisma faptului ca doar da din gura, ceea ce este cam si singurul lucru pe care il poti face ca sa negi meritele existentei, dincolo de a te sinucide - fie si in mod esuat). Precum reiese din relatia pe care o are cu Melodie, el de fapt se iubeste prea mult pe sine si atunci, in mod implicit, regaseste un scop in viata cand i se da ocazia sa-si impartaseasca geniul cu o fata care este definitia neofitului orasenesc.

Vizavi de dezvoltarea ei si de schimbarea parintilor, ele au un caracter alegoric. Mie mi s-a parut ca cel mai important aspect este efectul social, dar, in final, judecand dupa cum s-a desfasurat filmul, nu sunt convins daca aceasta era intentionalitatea sau daca pur si simplu nu a fost implementata in mod reusit ideea. Cele trei personaje in cauza provin dintr-o locatie rigida, social vorbind, ei sunt definitia americanului "neiluminat". Acest fapt in sine nu mi se pare tocmai just, caci de dragul expozitiei, cele trei personaje sunt reduse la nivelul de caricatura, de un simplu banal si putin insultator - si mi se pare ca trei e deja prea mult. Altfel, insa, sunt intru totul de acord cu mesajul ca omul este definit intr-o foarte mare masura de contextul social in care activeaza - acesta iti poate da aripi sau te poate nimici. Fiindca Allen are o dragoste nestavilita pentru oras si tot ceea ce reprezinta el, antiteza exemplificata in personaje este de inteles.

Iar acel "whatever works" in dragoste, cu dragostea drept telul suprem - discutabil. Din nou, insa, nu personajele sunt in centru, ci puterea catalizatoare a orasului. Ok, whatever works in sensul ca preconceptiile vizavi de ce este si ce nu este o idila romantica sunt aiurea, ca fericirea are multe forme si nu este dependenta de conventionalitate, ca prietenia se poate lega in fel si chip, totul infulecat intr-un aer de boemie modernista care nu tine cont de convingeri si profesii. Totul foarte frumos, dar cel putin la fel de moralizator si prea fragmentat.

Filmul nu-mi pare un intreg fluent si pana la urma asta ma deranjeaza cel mai mult. Am senzatia ca este un set de idei care nu-si gasesc exprimarea cea mai potrivita.