Regizori cu stil personal si coerent
 

Atat straini cat si romani.

Ii propun spre analiza, ca sa inceapa discutia, pe Stanley Kubrick si Dan Pita.
Au stil personal? Il respecta in toate filmele?
Puteti devia si spre altii, totul e sa nu deviati offtitopic.

te referi la ceea ce se numeste "le cinema d'auteur"?

nu neaparat,
nu e obligatoriu sa fie autor total, si scenariu si regia (si muzica si rol principal si amd, cum fac unii)

ma refer doar la stilul lor, ca regizori.

nu stiu daca cinema de autor inseamna cinema-ul lui Orson Welles.....el a jucat in multe din rolurile filmelor lui, a scris scenariile, a regizat etc, dar filmele lui nu pot fi considerate cinema de autor.

Cinemul de autor consta in acele filme in care transpare usor personalitatea (chiar din viata reala) a artistului cu pricina. Putem sa le definim mai bine prin contrast cu dogma 95, care "curatza" total filmul de prezenta regizorului, in sensul in care daca te uiti la un film dogma nu stii de cine este facut pt ca nici nu conteaza. Daca filmul dogma e centrat pe lumea exterioaa si pe dramele ei, filmul de autor o sa fie ego-centrat pe autorul ei.

inteleg ca vrei sa vbim aici despre acele filme la care daca ne uitam fie si pt cateva secunde, recunoastem instantaneu pe regizorul sau?

Full Metal Jacket nu are dupa parerea mea elemente recognoscibile ca apartinand lui Kubric. Dimpotriva, il poti asimila cu multe din filmele care povestesc despre viata in armata, in razboi, etc.

care filme ii definesc stilul lui Kubrick? el fiind destul de eclectic (dar genial)
de aia l-am si luat ca exemplu

1953 Fear and Desire
1955 Killer's Kiss
1956 The Killing
1957 Paths of Glory
1960 Spartacus
1962 Lolita
1964 Dr. Strangelove or: How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb
1968 2001: A Space Odyssey
1971 A Clockwork Orange
1975 Barry Lyndon
1980 The Shining
1987 Full Metal Jacket
1999 Eyes Wide Shut

Poate Cinemania sa ne lamureasca (judecand dupa avatar). :)

Mie A Clockwork Orange, Odiseea si Dr Strangelove mi s-au parut intotdeauna ca au ceva special fata de celelalte filme ale lui Kubrick (pe care le-am vazut), mai ales primele doua. Cred ca ele il definesc cel mai bine ca stil regizoral, dar mai am destule filme de-ale lui de vazut, inclusiv Barry Lindon dintre cele considerate mai bune.

despre kubrick se spune ca estetica din filme ii defineste stilul. spre deosebire de majoritatea regizorilor, el nu subordineaza regia(estetica, decor, regie) dramaturgiei, continutului, in schimb isi construieste universul cinematografic pe baza unei ideologii care se desfasoara in intreaga lui opera.
in primelel lui filme (day of the fight -> the killing) se simte faptul ca inca nu era foarte stapan pe dramaturgie si nu reusea sa o integreze in conceptele sale. ajungand la o pozitie financiara care sa ii permita, a renuntat sa scrie singur scenarii, si a inceput sa filmeze material scris de altii.
spartacus e un film in care a fost implicat (de kirk douglas, care joaca rolul principal in paths of glory) dupa ce regizorul initial a parasit proiectul. in general se sustine ca lipsa amprentei lui kubrick asupra productiei in general se resimte in aces film, care e croit mult mai simplu si plat decat celelalte filme (multi critici considera paths si spartacus ca fiind partea comunista a operei sale)
cu lolita are loc turnura in opera lui kubrick, momentul in care universul sau cineastic se cristalizeaza si sufera o constanta intregire cu fiecare film care urmeaza.
foarte pe scurt, toate filmele lui kubrick trateaza modernismul sub teza ca omenirea nu a evoluat din momentul in care acesta a inceput (sec. 18) pana in ziua de azi. cu dezvoltarea tehnologica din secolele moderne singura constanta in societate e vointa de putere prezenta pe toate planurile, care are ca efect autodistrugerea omenirii.
din acest punct de vedere, un film foarte important e barry lyndon, care prezinta exact inceputul epocii moderne (o lume in care totul era fatada, in care lumea se imortalizeaza nu cum e ci cum ar vrea sa fie). odisea prezinta o istorie a omenirii din momentul inceputului acesteia (omul descopera unealta- stabilit de hegel si interpretat de nietzsche si urmasii ideologici in alte forme ) pana in momentul in care omul devine obsolet datorita supercomuterelor care se apropie in perfectiune de dumnezeu. in consecinta singura iesire pentru om din aceasta constelatie e transcendenta intr-o fiinta astrala.
clockwork orange prezinta societatea post-odysee, o societate in care brutalitatea e mai normala decat consumul alimentelor, o societate cre mai departe nu s-a schimbat, in sensul ca dorinta si vointa de putere o domineaza in diverse forme in toate clasele sociale
lolita, the shining si eyes wide shut sunt studii cu un punct de vedere mai psihologic si personal decat in cazul celorlalte, toate trei urmarind setea de autodistrugere a omului si implicit a omenirii.
dr strangelove si fmj sunt studii ale sistemului politic, care la fel ca si lolita et al., prezinta setea de autodistrugere la nivelul societatii.
kubrick e foarte cunoscut in lumea cineastilor pentru minutiozitatea si rigoarea cu care isi realiza proiectele. la fel ca in cazul lui godard, eisenstein, se gasesc in filmele lui nenumarabile refrente reinterpretative la literatura, pictura, sculptura.
ma opresc aici.

nu trebuia sa te opresti, ca spuneai bine. :)

Orice subiect a abordat Kubrick l-a facut cu maxim de stiinta si arta. Fie ca era istoric, SF in sens larg, psihologic, de epoca, de razboi, etc. Nu stiu daca ii poti gasi un traseu "ideatic" cum l-ai descris tu, dar stiu ca pe ce punea mana se transforma in aur.

Cu toate astea, imaginandu-mi un experiment: vad 3 filme de Kubrick, vad si un al patrulea fara sa stiu al cui e - nu cred ca l-as recunoaste pe regizor dupa stil (stil pe care pe care sa i-l fi "citit" din primele trei filme)

ah, Kubrick...

daca ar fi sa trebuiasca sa plec pe o insula (cu dotarile tehnice de rigoare, desigur) si sa pot lua cu mine 13 filme, as alege filmele lui Kubrick

In general mi-e destul de greu sa vorbesc despre Kubrick.
Citind o gramada de materiale despre viata lui si filmele facute, nici nu mai stiu cu timpul care mai este exact parerea mea...e singurul autor de film in cazul caruia pot deveni extrem de subiectiv fara nici o remuscare :D

Toate filmele lui Kubrick au reprezentat pt mine o experienta cinematica traita la intensitate maxima de fiecare data, indiferent de cate ori le-am revazut. Senzatia a fost aceeasi mereu: cumva ma regasesc in ele, le accept universul expus si, cuminte, ma las cuprins de el

Mai intai (ca tot mi-a luat-o halebardul inainte) propun si eu un experiment.
Priviti poza facuta de Kubrick la 16 ani

http://users.skynet.be/cinema-kubric...rick_bio_4.jpg

(poate imi spune si mie cineva cum naiba bag o poza direct in post)

Se simte parca un oarecare subiectivism al momentului ales, un control al continutului, premeditare, parca a aranjat cu mana fiecare element, detaliu.

Este ceea ce l-a urmarit in toate filmele realizate: autoritatea, meticulozitatea, dorinta de a controla tot la un nivel de detaliu cat mai mare astfel incat produsul finit sa fie supus viziunii sale
Probabil toate acestea au avut o stransa legatura cu personalitatea lui, curiozitatea, dorinta de a stii tot ce se intampla in lumea imediat apropriata lui (mereu isi punea asistentul si bunul sau prieten sa intrebe actorii cu care urma sa faca un film ce parere au despre el; de multe ori voia sa stie cum a filmat o anumita scena un anume regizor (de ex. Fellini) sau daca Spielberg i-a urmat sfaturile la filmari; dupa ce era intervievat, de cele mai multe ori trimitea inapoi pagini intregi cu corecturi)

Nu stiu daca s-a mai spus asta, insa cred ca pt Kubrick filmul a reprezentat o stiinta, ca efort de a descoperi si imbogati nivelul de cunostinte despre natura umana, mecanismele societatii, ale omului, insa de cele mai multe ori nu cele din prezentul imediat, ci ori din trecut ori dintr-o lume futuristica.
La nivel de continut, Kubrick a fost mereu preocupat de personalitatea omului si transformarea sa in fata propriilor dorinte si a realitatii sociale, de aici implicarea privitorului la un nivel cat mai mare si atentia crescuta la detalii.

E evidenta dorinta lui Kubrick de a explora o varietate larga de tematici (a abordat toate genurile mari in filmele sale si le-a supus propriei viziuni) si tehnici e evidenta, de aici eclectismul de care a amintit halebardul, desigur eclectismul trebuie raportat la intreaga filmografie.

Imi permit sa inchei cu un citat
"I wouldn't like to have to write an appreciation of a movie that I liked, because I think it's so elusive, and the things that critics are forced to do – make connections and conceptualizations of it – seem at best minor, and at worst fairly irrelevant to what seems almost inexpressibly beautiful about the movie. Your expertise only clicks in when the thing isn't good. When a film really works, you're captured by it and you're just sitting there responding to it and enjoying it." - Kubrick


nice


si desigur, aproape de fiecare data a avut "the final cut"


exista asa ceva? :)
la Godard, de ex?
ca la Kubrick nu cred ca putem vorbi de asa ceva


pana la urma este si cazul lui Kubrick? :)

am spus, dupa mine Full Metal Jacket NU e un film de autor,

Da, exista filme la care daca te uiti te prinzi despre ce regizor e vorba: Godard, Tarantino, Bergman sunt numai cateva exemple.

Cum spune Hale, Kubrik e eclectic, adica inconstant si incoerent.

credeam ca discutia este despre oameni si nu despre kubrick; era zicerea aia a unui critic literar(g. steiner?), cum ca undeva sus e dostoievski si dupa aceea incep geniile...
ar trebui sa-mi placa stilul lui rational si calculat (instantaneu recognoscibil in filmele lui emblematice, adica acelea din intervalul 1968-1999)...dar asta a fost dragoste de adolescent innebunit dupa logica si filosofie, cum sunt toti adolescentii.
chiar si atunci cand mi-a placut, kubrick mi-a lasat senzatia unui alien care examineaza oamenii.

p.s. mi se pare ca andrei gorzo a scris un articol de referinta despre "glacialitatea" respingatoare a lui k.

eu cred ca, daca s-ar descoperi - prin absurd - filme nelansate pana acum ale lui Fellini, Tarkovski, Menzel, Kusturica, Ken Russel, le-as recunoaste autorul dupa stil.

Dar Lars von Trier... hm... nu se contrazice asta cu regula "curatarii filmului de prezenta regizorului"? Pana la urma toata Dogma a sfarsit prin a-i da stil si faima unui anumit regizor? asta fiind contrara chiar cerintelor dogmei. Trebuia sa fie un curent, dar a sfarsit prin a fi stil personal si coerent? :D

sa mergem pe la noi cred ca daca ar fi stat mai mult pe aici filmele lu nemescu ar fi fost recunoscute oricand de orice cinefil

Apropo de Kubrick.....am vazut acum o luna un documentar fabulos pe Viasat History, in care un jurnalist a cerut permisiunea familiei sa caute printre sutele de cutii alcatuite de regizor; explorarea cutiilor a durat cativa ani, toate continand sute de seturi de poze, indicatii, role de film cu probe de casting etc.

Cert e ca regizorul considera Eyes Wide Shut drept cel mai bun film al sau.
Sotia lui Kubrick declara ca sotul ei a fost de o inteligenta rara, ca avea o atentie speciala pentru detalii, care de fapt e cea care a construit perfectiunea filmelor sale.

Vazand documentarul, am realizat ca avea un respect deosebit fata de tot ceea ce insemna film: actori, cameramani, intreaga echipa. Planifica totul pana la sange, avea un fotograf cu care lucra in permanenta, si pe care il trimitea sa fotografieze sute de porti, de case, de magazine, de cafenele; sute din care doar una avea sa fie aleasa. Acesta a fost de fapt geniul lui Kubrick!

un exemplu bun cred ca ar fi controversatul Ken Russell, macar pentru perioada de inceput

Dar Malvina Ursianu nu-i buna? Ma rog, ca regizoare ... ups, ca regizor. Acum ceva vreme au dat astia pe Cultural Gioconda fara suras. Nu-l vazusem pana atunci, l-am prins de pe la jumate, dar dupa 30 de secunde am zis Malvina, dupa alte zece Ursianu, si dupa alte zece Gioconda. ce vreti mai mult despre personalitate? Poate doar o replica din alt domeniu (arte plastice). Intrebat Andre Derain de un discipol ce e personalitatea artistului, Derain i-a spus: "Te uiti la vechii maestri si tot ce nu esti tu in stare sa faci e personalitatea ta". Noroc ca cinematograful e o arta mai noua. Mai e loc. Dar mai e arta?

cred ca, by default, fiecare regizor mare are un stil personal si coerent. intra la aceeasi categorie si regizorii care isi schimba stilul si conceptia despre lume&film odata cu maturizarea lor/alt eveniment?

de exemplu Fellini, sau Fritz Lang, sau Dan Pita?

coerenta nu cred ca se aplica celor din urma, caci nu sunt constanti. stilul personal se aplica, insa impartit in doua stiluri.

cand spun regior cu stil coerent si personal, primul care imi vine in minte este Hitchcock iar al doilea e Godard. Al treilea e cu siguranta David Lynch.

Trei propuneri
 

ce ziceti despre Tarkovski, cei care i-ati vazut toate filmele? este coerent sau nu? mie imi pare - de departe - cel mai coerent, mai integru. "legenda" coerentei sale si-a expus-o, explicit, in volumul din 1986, SCULPTING IN TIME - de gasit, in engleza, si pe net: http://books.google.ro/books?id=u-HRWkL6vnAC&dq=sculpting+in+time&pg=PP1&ots=Yd18rY5 t4z&sig=WqGwt7rMd4OC3RuIEq2ni1wcaAI&hl=ro&prev=htt p://www.google.ro/search?q=sculpting+in+time&btnG=C%C4%83utare&hl=ro &sa=X&oi=print&ct=title&cad=one-book-with-thumbnail
cu Dan Pita s-a intamplat ceva, cred, prin 1985. Dupa PAS IN DOI e altceva.....de discutat. dar chiar si inainte au existat ezitari sub presiunea...conjuncturii.
Dar de Mircea Saucan ce spuneti? MEANDRE si SUTA DE LEI (cel putin) sunt un regal si merita toata atentia. E drept ca sunt greu de procurat...

Tarkovski nu e "coerent", e UNITAR!
Apropo, Mariane, see here:
http://romania-inedit.3xforum.ro/pos...agostea_1994_/