Andrei Gorzo - Bunul, raul si uratul...
 

... in cinema :)

http://www.evz.ro/articole/detalii-a...tul-in-cinema/


Foarte frumos din partea lui. Eu ma gandeam intr-o vreme sa le adun ca taieturi din ziare dar mi-am zis ca va veni si vremea asta, asa ca m-am oprit.
Sa punem mana pe carte!

În aceeaşi colecţie se lansează astăzi, de la ora 18.00, la Teatrul Act, şi o nouă carte semnată de criticul Alex. Leo Şerban, „4 decenii, 3 luni şi 2 săptămâni cu filmul românesc”.

Doua carti cu titluri parafrazand filme celebre. :)

Ce editura ALS?

nu stiu, cauta pe google :)

:D:D:D
Sorry, neatentie. :cool:
La mine s-a tradus in aceeasi ordine de idei.:p

cartea e si la concurs pe cinemagia ;)

Eu pe multe le am ca taieturi din ziare, cel putin cele din Dilema. Cartea parea cioara de pe gard si am preferat vrabia din mana. :)


Bun motiv sa intru si la concursuri. De altfel daca n-ar fi fost concursul de predictii de la topicul de Oscar nici nu m-as fi apucat sa scriu pe acest site. Asa am inceput :)

@Pitbull: Nu scoti si tu o carte, cu cronicile tale ?

Fost, vazut, luat, bucurat.
frumos tiparita, legata, copertata
are index de filme, index de nume
bine scrisa, dar asta stiam :)
29,95 lei, chiar merita.
Are pe spate un sticker pe care scrie "recomandat de Cinemagia"
minusuri:
scrie cu î din i unde de regula e â (inclusiv in titlu) si scrie sînt în loc de sunt
Academia asta n-are nici o putere!
iar la cuprins sunt trecute doar titlurile articolelor, nu si filmele la care se refera, ceea ce ma cam supara.
dar nu-i bai mare, se iarta.

ia uitati ce frumos incepe:

(sper sa mi se ia acest gest ca o promovare a cartii, nu ca o incalcare a dreptului de autor. scuzati eventualele greseli survenite in urma scanarii)

"O confesiune din 2005, cu un P.S.

De obicei vin singur. Inainte ca luminile să se stingă, îmi deschid agenda la o pagină nouă şi-mi încerc pixul. Nu folosesc un pix cu lanternă; nu vreau să atrag atenţia. Nu ştiu cum se vede treaba asta de pe locurile din spate, în lumina ce vine dinspre ecran: un tip singur la cinema, care face ceva cu mîna dreaptă - uite cum îi tremură umărul. Oare lumea (aia care mă remarcă) se uită cîş la mine ? Eu m-aş uita cîş la mine.
Adesea mai există cîte un alt spectator singur (aproape niciodată o spectatoare), aşezat undeva în faţă, singur pe tot rîndul, nici un alt cap între el şi ecran. Din cînd în cînd ies puţin din film ca să examinez de la distanţă capul acela; aproape că-i văd obsesia, boala, sau cum s-o fi numind problema lui, ca pe-o aură. Deci, da, mă uit cîş la maniaci, la semenii mei. Sigur, eu am o scuză - e normal să fiu singur acolo, cu capul împresurat de aura obsesiei, cu un umăr bîţîind suspect, cu o agendă ce se umple treptat de mîzgăleli pe care nimeni altcineva n-ar putea să le decodeze. E normal. Din asta trăiesc – din privitul atent al filmelor. Pe de altă parte, după cum mă tot întreabă, perplex, redactorul-şef al uneia dintre publicaţiile care cu omenie îmi întreţin iluzia că fac şi eu ceva util pe lumea asta: „Ţie asta ţi se pare normal?". Ei bine, nu chiar.
Nu, nu sînt întotdeauna singur. Da, unele dintre persoanele care m-au însoţit de-a lungul timpului erau de sex feminin, şi nu, nu toate au dat bir cu fugiţii în momentul în care m-au văzut scoţînd pixul, încercîndu-l şi, apoi, cu un zîmbet de satisfacţie, plonjînd în adîncurile relaţiei mele cu agenda, pentru a nu mai reveni la suprafaţă decît la sfîrşitul filmului. Cele mai miloase dintre ele chiar au acceptat să se întîlnească şi a doua oară cu mine. Ştiu, sună incredibil. [...] Dar încercările mele de a-mi împărţi atenţia între notiţe şi persoana de lîngă mine - sărutînd-o din cînd în cînd, de exemplu, sau întinzîndu-i mîna mea liberă, ca un scufundător care mai scoate din cînd în cînd o mînă (sau măcar degetul mare) ca să le arate celor dragi că totul e în regulă - sînt şi mai stîngace.
Culmea e că nici una dintre funcţiile cinematografului nu-mi inspiră mai mult respect decît aceea de a oferi unui cuplu o primă ocazie de a sta foarte aproape unul de celălalt, cu lumina stinsă; o primă experienţă comună pe care s-o discute după aceea; o punte; un preludiu.
Sînt de partea adolescenţilor care lasă filmul să meargă în durerea lui, ei fiind ocupaţi să se giugiulească: cinefilul n-ar trebui să-i judece prea aspru pentru indiferenţa lor faţă de obiectul interesului său – indiferenţa aceea e de fapt o înţelegere profundă a unuia dintre rolurile de bază ale cinematografului, rol pe care Hollywood-ul l-a descoperit foarte repede şi la care a lucrat cu rezultate senzaţionale în primii săi, să spunem, 30-40 de ani de existenţă. Hollywood-ul a cultivat la publicul său această identificare (mai mult sau mai puţin conştientă) a mersului la cinema cu preludiul actului sexual; filmele erau concepute cu intenţia de a-i face pe oameni să se simtă mai dezinhibaţi, mai pricepuţi, mai sexy - încălziţi, stîrniţi. E unul dintre lucrurile care mă interesează la filme, care mă fac să-mi doresc să scriu despre ele. De fapt, mă interesează mai mult decît multe dintre filmele pe care sînt obligat să le văd.
[...]. Dar vedeţi? Asta-i problema: lucrurile astea mă fac să-mi doresc să scriu. Unii oameni sînt făcuţi să stea pe margine luînd notiţe - spectatori în cel mai deplin sens al cuvîntului."

pentru restul, luati cartea.

Mie mi se pare ca cu A. Gorzo am pierdut un bun scriitor si am castigat un bun critic de film.

Nu pot spune ca m-a impresionat prea mult textul de mai sus, dar as cumpara cartea mai mult din curiozitate, daca apare si prin satul meu...

Pana atunci astept meciul dintre halebardul si Pauline. Deja mi-am luat popcorn :w00t:

eu nu cred nici ca stai intr-un sat, precum te lauzi, nici ca esti asa marginalizat precum vrei s-o credem.

Dar daca nu ti-a placut textul, e dreptul tau.
Alte opinii?

Era doar o gluma :) De ce m-ar interesa pe mine sa dovedesc lumii ca sunt marginalizat...

Nu am zis ca nu mi-a placut textul, doar ca nu m-a impresionat. Am mai zis ca vreau sa cumpar cartea, pentru ca cele cateva randuri postate de tine nu sunt de ajuns sa-mi fac o parere despre ea...

asta inseamna ca nu sunt un bun agent al cartii, ceea ce ma bucura, ca nu vreau sa am de-a face cu partea de marketing. Dar cine e dăştept va înţăledge.

O sä scot, la un moment dat...
Cornel a abordat cel dintâi ipoteza, cam acum un an... Am spus atunci cä nu-mi place sä mä bag în seamä. Voi publica un volum când voi considera cä am ceva de spus! (Si, cei drept e drept: compilatia de cronici e fäcäturä, nu e "ceva de spus"...)
Intre timp, au trecut ani... 2005-9... Se fac patru... Un interval suficient pentru ca, selectionând, sä se-adune de cronici SEMNIFICATIVE îndeajuns pentru un volum.
Deci, da: în sfârsit, mä bate gândul... Poate la anul... (Mai ales cä am nevoie de fonduri! Eu nu sunt critic consacrat, ca ei; trebuie sä-mi plätesc singur cartea... 100 exemplare a 200 pag. ajung spre 2.000 RON.. Si dacä vreau sä se mai si vândä, am nevoie si de campanie publicitarä, deci alte cheltuieli..!)
But, one day...

Cred ca visezi,si visezi urat.Scrie in numele si numele tau.N-am stire si chef de aiurelile voastre.

Of ce va place sa glumiti pe seama altora si apoi la cea mai nevinovata gluma cum mai sariti...

Cred ca ma confunzi,si gluma ta n-a fost nevinovata.
Mai bine pune o poza la "Recunoaste personajul" si te-am pupat.:p :D :confused: :mad: :rolleyes: :oops: :eek: :cool:

Da foarte frumos scris acolo ... sper sa gasesc si eu cartea.

Public-o deocamdata aici, faci un topic numai al tau, unde sa nu aiba drept sa scrie nimeni, si aseaza-le frumos, la rand, cam cum ar fi in carte.
Poate-ti atragi cu ocazia asta si sponsori.

Nu, nu fac asta. Cum spuneam, nu-mi place sä mä bag în seamä, iar un asemenea topic "personal" ar începe sä miroasä a megalomanie. Keyzer Soze avusese cândva unul, "Monologurile lui Keyzer Soze", nu era tocmai räu, dar multi strâmbau din nas, si pânä la urmä Ambrablurica a fäcut o manevrä sä-l distrugä (i-a zis adminului sä-l mute în "Iconoclast", unde era el moderator, si l-a sters scurt). "M0n0(logând) despre filme" l-am creat chiar eu, considerând cä merita - prin split de la "Cel mai recent film vizionat"... Iar analizele mele oricum sunt grupate la "Acum pe ecrane" si "Cinematografia româneascä". Cine le vrea SI MAI GRUPATE, stil blog, le gäseste oricând aici:
http://agenda.liternet.ro/cronicari/...olumbeanu.html
Deocamdatä, ajunge atât.

"[...] disputele cinefile, chiar între prieteni foarte buni, tind să fie mai violente decît cele ce provin din pasiunea pentru alte arte; şansele de consens total sînt întotdeauna zero, niciodată nu pare să existe mai mult de o fîşie îngustă de teritoriu comun — în rest, ceartă. Nimeni nu se înţelege cu nimeni, nimeni nu reacţionează vreodată la filme exact la fel ca altcineva. Ironia este că filmul a putut fi luat cîndva drept un „limbaj universal", în care se vor „scrie" opere capabile să stîrnească inimile, simţurile şi minţile tuturor oamenilor, indiferent de naţionalitatea, rasa sau nivelul lor de educaţie. Nu zău!
Şi atunci ce poate face criticul? In ceea ce mă priveşte, am găsit răspunsul - la Biblioteca Americană, în perioada în care am descoperit şi capodoperele Cinematecii - citind-o pe Pauline Kael. Pauline Kael scria despre un film într-un fel care te obliga să-l vezi (sau să-l revezi), numai ca să-ţi compari trăirile şi opiniile cu ale ei, numai ca să te lămureşti dacă eşti sau nu de acord cu ea, dacă tu eşti omul din visul ei romantic - visul adolescentin pe care spunea ea că se întemeiază obiceiul mersului la cinema — „că mai există şi alţii, poate chiar în acest cinematograf din acest oraş, cu siguranţă în alte cinematografe din alte oraşe, acum, în trecut sau în viitor, oameni care să reacţioneze ca tine". Te făcea să vrei să trăieşti lucrul pe care-l trăise ea - filmul; chiar dacă ţie nu ţi se părea un lucru bun, aşa cum i se păruse ei (sau invers), era un lucru important. Filmele erau viaţa ei şi scrisul ei te convingea că filmele contează în viaţă. Cei mai buni critici de film, aceia care pot fi citiţi (şi recitiţi) şi după zeci de ani de la apariţia filmului şi a cronicii (cum o citeam eu pe ea), nu sînt cei mai buni diagnosticieni, ci cei mai buni rapsozi. In fond, criticii trebuie să facă ceea ce fac şi alţi scriitori: să-ţi împărtăşească ceva ce-au trăit intens şi la care au meditat îndelung, într-o manieră care să lumineze şi să clarifice ce-ai trăit sau ce-ai putea trăi tu."

si cu asta gata, luati-va cartea! :)