Cannes - dreptate post-factum
 

Revazut The Hill al lui Sidney Lumet (1965). Incredibil de bun si deloc marcat de trecerea timpului. Ar putea avea premiera si azi in cinema si nu s-ar spune ca e depasit. Iar faptul ca e alb-negru ar fi interpretat doar ca optiune artistica.

A fost nominalizat la Palme d'Or dar n-a luat, in fata unui "The Knack ...and How to Get It " o comedie care s-a pierdut in uitare.

Sunt multe exemple de astfel de situatii (filme mari care au ramas si care au fost doar nominalizate la Cannes, fiind invinse de unele discutabile).
Facem o lista?

Incep eu:
1965 - "The Hill" vs "The Knack... and How to Get It"
1998 - "La vita e bella" vs "Eternity and a day"

Da, ar fi relevantä.
Propun sä nu fie numai despre Cannes, ci si despre Oscar, Glob, Urs, Venetia - în genere, orice cazuri de "dreptate post-factum" vä amintiti. Dacä-si dä drumul bine topicul, îl mut la "Premii, festivaluri".
Intr-advär, acel "The Knack", cu Rita Tushingham, era drägut, ciudat si nememorabil. Nici Richard Lester nu s-a confirmat vreodatä ca mai mult decât jucäus-sältäret-drägut-micut.

Eu as adauga "Once upon a time in America" (1984). Capodopera lui Sergio Leone a ratat complet Oscarurile si multe alte premii pentru ca a fost prezentata americanilor intr-o versiune ciopartita si mutilata, in conditiile in care are vreo aproape 4 ore.

Nu se pupä... Filmul, în sine, n-a fost räu - dar Globul i l-a suflat "Amadeus" (adicä... totusi!), iar la Oscar n-a mai ajuns sä candideze - apropo, tot "Amadeus" a luat vreo opt caimace si acolo, si a rämas o capodoperä recunoscutä de toatä lumea, chiar si pânä-n ziua de azi - deci, niet "dreptate post factum".

Thin Red Line a ratat premii din cauza ca a fost lansat in acelasi sezon cu Private Ryan, un film mai mediatizat dar vadit inferior la multe capitole pe un subiect asemanator.

Cu riscul de a starni unele reactii, Auf der anderen Seite a lui Faith Akin a pierdut Palme d'or-ul in favoarea lui 432 (un film care prin comparatie, m-a incantat mult mai putin).

mie mi-a placut 432 (mai mult decit filmul lui Akin), insa dpdv cinematografic cred ca ca un Silent Light deschide perspective mult mai interesante decit 432.
insa nu e nicio problema ca premiul a venit in romania, deci s-ar putea sa fiu cam offtopic :P


in 2004 merita Wong Kar-wai inaintea lui Michael Moore (2046 vs. Fahrenheit 911)

in 2002 - mie mi-au placut mai mult Ten al lui Kiarostami si Omu fara trecut al lui Kaurismaki decit Pianistul lui Polanski (care venea pe o tema prea uzitata).

Cred ca trebuia sa scot din discutie anul 2007. Ala e al nostru, e pe merit, nu-l mai discutam. :)