"Joi"
 

De ce nu mi-a placut "JOI" sau Cum devii curva facand pipi

Daca cumva te intrebi, ce rost mai are sa improsti cu noroi un film care n-are alta pretentie, aparent, decat aceea de a reprezenta insusi Noroiul in cea mai "simpla" si "dezinhibata" forma a sa, ei bine te intrebi gresit. Scurt (putin cam lung) metrajul "Joi" regizat de Hadrian Marcu spune povestea unei muncitoare dintr-o fabricã de prosoape, care acceptã invitaþia unui coleg de a o conduce acasã, între cei doi existand o oarecare atracþie fizicã, însã nimic sentimental nu pare sã iasã din întâlnirea lor. Pana la un punct. Si va intrebati: care punct? Ei bine dupa zece minute din film de tatonari si avansuri din partea acestui preainimos si sociabil coleg de munca, ai crede ca mica noastra muncitoare, flatata si cucerita fiind de acesta, ar ceda intr-un final si s-ar lasa topita in bratele micului clark gable proletar cu Opel Astra in parcare. Insa, heh...NU! Dupa ce il refuza pe domnul nostru in mod sistematic, respectand ca la carte conduita colectivist-tovarasheasca prin repetate sesizari de gen: "vezi ca cam intinzi coarda", "o cam intinzi" etc., tovarasha noastra, in urma unei cat se poate de explicite sesiuni de urinare, decide sa aiba ("fie ce-o fi, da-l in ma-sa ca tot mi-e sef de tura") o partida de sex cu al nostru proletar infierbantat. Secventa ei de luare a deciziei este infatisata prin aruncarea hartiei igienice ude in veceu ca apoi sa sara in mod socant direct la planul cu dumnealor unul in bratele altora facand sex in cea mai intunecoasa, lugubra si sinistra scena erotica pe care am vazut-o vreodata. Nu am putut insa sa ignor umorul inefabil al scenei, de vreme ce cei doi isi imperecheau gonadele pe sunetele de fundal al unui western salbatic, dublat apoi de zbieretele inconfundabile a marmotei de la Milka. Scena era de un umor negru absolut, ameliorat poate de figura dura, dramatica si poate cam plictsita a muncitoarei noastre ce, dupa ce isi satisface al sau sex cu domnul nostru si il escorta dezamagita la iesire, isi zgarmane nonsalant unghiile de la picioare, intr-o totala lipsa de scrupule. Umorul pasiunii celor doi devine la final o ambigua relatie sentimentala pe care mediocritatea muncitoreasca in gesturi a tovarashei noastre o sterilizeaza parca si mai mult. Sentimentul general nu mai este acelasi ca in prima parte a filmului, cand toata atentia era indreptata spre stangaciul si vulgarul flirt al colegului de munca excitat, ci mai degraba acum pretinde conotatii "filosofice", "facand trimitere" la absurdul si inutilul (mergea aici bine englezescul "futile") vietii... In orice caz, la orice ar fi facut finalul filmului trimitere, a esuat. De ce? Simplu: prin natura sa. Este vorba despre un scurt metraj pana la urma! Genul, sau mai bine zis geniul, scurtmetrajului este acela de a forta o minte creatoare sa comprime in 10-15 minute o poveste atat atragatoare cat si purtatoare de acel "catch" care sa faca audienta sa-l tina minte. Cum "Joi" nu are nici un fel de catch filmul e mai degraba o insiruire banala de evenimente mici, vulgare, sterile dar pline in acelasi timp de o drama pe cat de patetica pe atat de sangeranda. De ce il detest? Pentru ca este un film cu o morala. Pentru ca are curajul sa pretinda ca indreapta oglinda spre o mizerie ce se afla in fiecare dintre noi. O face cu succes datorita unui singur lucru: este banal. Daca viata noastra n-ar fi banala acest film ar fi fost poate genial, si ar fi meritat mai degraba el Palme d'Or-ul castigat de "Megatron". Insa n-a fost sa fie asa. Noi traim vieti cat se poate de banale, cat se poate de triviale si cat se poate de pline de decizii importante luate pe toaleta. E asta vina noastra? Nicidecum, e vina filmului ca nu a stiut sa se travesteasca destul de mult incat sa ne dea o alta simbolistica ce nu ne forteaza sa ne punem mana la ochi si sa plecam capul rusinati. Si s-o faca nu din pudoare sau din menajamente pentru audienta ci din dorinta de a evita nota aceea puternic moralista pe care orice film cu pretentii "hiper-realiste" o are. N-avem nevoie de morala voastra, de mizeribilismul vostru, de oglinda voastra. Tot ce stim despre noi stim deja. Daca nu, "luarea deciziei" de a ne-o trage cu seful de tura de la servici in timp ce ne pisam in buda n-o sa fie nici pe departe destul sa ne schimbe.

Mäi Se7en-UP-ule, tragi tare, ce sä zic! Ai stil - ce-i drept; când ai, ai! Numai cä (precum si-n metrou ti-am spus), nu-s mai deloc de acord cu tine. In primul rând lumea din film nu e "noroi", vorba ta, nu-s drojdii, nu-s boschetari, curve, manelisti, tigani, nu e "Poveste de cartier" - e doar lumea mediu-inferioarä, cinstitä, limitatä, plafonatä, imperfectä, a muncitorilor, a oamenilor simpli... Pe de altä parte, spre deosebire de alte filme, (ale lui Daneliuc, de pildä), care nu fac decât sä se uite inert-tâmp-expozitiv spre subiectul deloc nobil, aici atitudinea e delicatä, discretä si creatoare - foarte asemänätoare cu a lui Porumboiu, în "A fost sau n-a fost". Filmul spune o poveste (despre banalitate, derizoriu, rutinä), cu omenie si färä moralä! (Nu stiu de ce ti s-a pärut tie "film cu o moralä"...) Se rotunjeste si funtioneazä färä a deveni moralizator, declarativ sau didactic - pur si simplu ne pune în empatie cu acel gen de viatä (si mai ales de relatii omenesti firave), ne face sä simtim si ne lasä sä gândim.
Nici secventa din baie nu e "cât se poate de explicitä", sä mä ierte Dumnezeu! Mult mai explicite - desi nici acolo "cât se poate de", dar deja duse mult în vulgar si inestetic - sunt la Pintilie si (din nou) Daneliuc. E pur si simplu naturalism discret si decent, bine echilibrat între a aräta si a sugera.
Mai pe larg, în cronicä - vine curând.

P.S. Ti-am schimbat titlul topicului, din "De ce nu mi-a pläcut «Joi»", în simplul "Joi". Va fi topicul filmului ca atare, deshis tuturor opiniilor - asa e normal.

tocmai am vazut si eu "Joi" ieri la ICR. desi argumentatia bine facuta a lui se7en mai mai ca ma face sa trec in partea cealalta, mie totusi mi-a placut. sau nu stiu exact daca mi-a placut in sensul ala in care l-as trece pe lista filmelor preferate. dar a avut ceva. mi-a placut de ea cand a spus: "eu nu am planuri" - era ca si cum ar fi zis "oricum sunt un om ratat si mediocru, de ce sa ma amagesc degeaba, ca tine?". si conversatia lor sterila din masina pe care m-am vazut si eu de multe ori silita sa o port: ce trafic, ce vreme, ce servici...!
cat despre scena de sex, mie mi s-a parut ok. pentru ca nu era nici americanita, nici prea pornografica. era firesc-nefireasca. stangace. dezolanta. dezbracata de toata poezia. era exact asa cum ar face-o doi oameni care nu se cunosc decat superficial. sex obisnuit pentru oameni obisnuiti. ceva in genul "pulp".
"I want to live like common people,
I want to do whatever common people do,
I want to sleep with common people,
I want to sleep with common people,
like you."

Päi si noi cu to(n)tii furäm la I.C.R.!
De ce n-ai iesit pe interval? "Ura bre, io-s Bre!"
Disearä la "Elevator" vii?

nu prea cred. azi e -joi- si eu sunt prinsa intr-o banala meditatie la franceza (oricum mai bine decat sex cu vreun coleg :P)

Hai, bre Bre - poate se lasä cu... oarece forumisti (sunt mai hot decât colegii).

:d daca ma otarasc sa vin o sa-mi iau pe mine un tricou cu bre :P

Eccelent! :happy:

Pai.. mie mi-a placut si nu mi-a placut.
Nu mi-a placut deoarece acest minimalism sau realism, incepe sa prinda amploare dar cred eu intr-o directie putin gresita. Adica, oka dom'le; film de autor, imi place sa spun povesti etc insa minimalismul asta e prea minimalism. Nu vad rostul acestui minimalism extrem de cunoscut. Acesta joc de... uite nu-ti dau dar eu as vrea si pana la urma " ma pis pe toata situatia si o fac". Vulgar.
Si apoi mi-a placut pentru ca a avut stil. Mi-a placut pentru ca a avut viata. Insa genul asta de viata comun pentru toata lumea... si ca in final tot ajungi sa te dezbraci.
Mesaj pentru domnul Hadrian: Daca vroiam sa vad filme cu tente pornografice, stateam acasa frumos si vedeam! De fapt exact asta-l face si-l duce spre pornografie. Acest joc erotic de (el) "vreau sa-ti dau" dar (ea) "Vai... tu.. intinzi coarda!" si in final ea se pisa pe situatie si accepta, totul intr-un scurt metraj.
Mda... deci mai mult spre nu mi-a placut! :hmm:

oka.. reeditat ca sa ma fac inteles ca se fac pacilea asemanari cu bancuri din folclor.
Mi-a placut si nu mi-a placut
apoi .. de ce:
mi-a placut pt ca:
"minimalism extrem de cunoscut"- doua cai:
1. Adica acest minimalism (tehnica de filmare) este cunoscut, arhicunoscut si deci usor de folosit pentru un regizor care mentine coerenta intr-un film cu o idee extrem, foarte simpla si foarte cunoscuta: un baiat cu o femeie ajung in punctul in care ea accepta s-o puna cu el. Idea de la care a pornit regizorul si despre care credea ca o sa prinda la public, daca amesteca putina filosofie cu putin minimalism in miscarea camerei, nu-si are locul intr-un scurt metraj pentru ca nu impresioneaza cu nimic. Nu vine cu nimic nou. Zero. La ce bun daca toti stim ca o sa ajungem sa ne dezbracam mai devreme sau mai tarziu, de orice ( nu numai de haine)
2. Cunoscut pt ca este folosit abuziv de regizori fara ca acestia sa spuna ceva concret sau sa mentiona o linie artistica autentica. Nu caut magnificul in film insa totusi...

Restul sper ca se intelege daca nu puneti intrebari.

oare nu inteleg postul de mai sus doar pentru ca n-am vazut Joi? :)

posibil.. mai mult ca posibil!

Sigur nu. Eu, de pildä, ca-n bancul äla cu militianul: am väzut "Joi" - si la ce mi-a folosit?

uf, m-am linistit: cei doi neuroni ai mei nu s-au scurtcircuitat inca :)

Da' nici ai mei nu mai au mult.

Da.. well.. exact. Se potriveste perfect aici bancul. Insa tie la ce ti-a folosit? Daca mie nu mi-a folosit la nimic...
Stim ca regizorul stie cum sa filmeze o scena de sex acum :)

Cei doi neuroni ai mei s-au scurcircuitat de curand ;) (o luna cam asa)

Si la ce ne foloseste? :)

La ce?

Da.

Nu.