Scenarii
 

Am nevoie de puþin ajutor. Sânt mare amator de filme ºi în timp am acumulat multe cunoºtinþe despre acest domeniu. De câtva timp am inceput sã notez tot felul de idei ce îmi treceau prin minte referitor la film. Un prieten de al meu a vãzut notiþele alea ºi mi a spus cã de ce nu scriu un scenariu pentru ca am o imaginaþie bogatã. Am zis: De ce nu. Am cautat pe internet tot felul de informatii despre conceperea unui scenariu apoi am trecut la treaba. Am reuºit sa termin unul apoi inca unul ºi tot aºa pânã am scris vreo 10. Mi e uºor pentru cã închid ochii ºi scriu ceea ce vãd. Ciudat dar aºa e. Problema mea este cã nu ºtiu ce sã fac cu ele. Cum sã le promovez. Daca e cineva care mã poate ajuta in aceastã prvinþã aº fi foarte recunoscãtor.

Eee, întâi si-ntâi, Welcome!
Iar acum, douä vesti, una bunä si-alta rea. Cu care sä-ncep?
Hai cu aia bunä!
Ai nimerit într-un loc cât se poate de potrivit. Suntem pe-aici destui care sä-ti spunem despre senaristicä, despre productia de filme, etc. In mod normal, orice scenariu i se predä unui producätor - si avem o droaie: MediaPro, Mandragora, Artis, etc., etc... Numai cä atâta lucru nu e de ajuns. Cäci...
Ajungem si la vestea a rea:
Treaba asta si cu scrierea scenariilor sunt douä chestii foarte complicate. Dramaturgia de film e una dintre cele mai complexe forme de creatie, nici nu se comparä cu dramaturgia de teatru - ca sä nu mai vorbesc de prozä, poezie sau eseu, la o adicä! Efectiv, e exclus sä scrii bine scenarii, dacä n-ai învätat cum, indiferent câtä imaginatie, creativitate, inteligentä si culturä ai (e ca si cum ai avea un talent nativ pentru chirurgie - da' tot nu poti s-o practici färä facultatea de medicinä, cä omori naibii pacientul! Sau ai în minte niste proiecte extraordinare de clädiri, de sä moarä lumea - da' dacä nu urmezi arhitectura, CHIAR o sä moarä lumea, sub därâmäturi!). Faptul cä poti scrie ceea ce vezi când închizi ochii nu e deloc ciudat - e NORMAL. Ia ghici: exact asa face ORICE scenarist! Acel ecran mintal pe care vedem filmul când îl scriem se numeste, în limaj profesionist, "viziune". Dacä n-ai viziune, te faci compozitor, inginer, politist, cälugär, aurolac sau senator.
Deci, ai trei solutii:
- îti gäsesti colaboratori, care sä refacä scenariile tale dupä toate regulile, semnându-le împreunä, în calitate de co-scenaristi;
- dai examen de admitere si intri la U.N.A.T.C., sectia C.A.V. (Comunicare Audio-Vizualä), si devii scenarist profesionist;
- te-apuci sä studiezi pe cont propriu, citesi cursuri, bibliografii, etc., discuti cu cunoscätori, continui sä scrii, înveti din propriile greseli, si treptat-treptat devii un bun scenarist autodidact (dureazä mult mai mult decât studiind la C.A.V.).
Oricum, asa cum am spus, aici la noi e una dintre statiile de pornire pe acest drum. Iar biletele se cumpärä putin mai jos, la ATELIERUL DE SCENARISTICA.
Baftä si spor!

.................................................. .................................................. .......

sau ..poti sa intri fumos pe topicul jurnal..sa citesti pacolo cam despre ce e vorba si cand ai timp da add unui id de acolo..persoana respectiva te va indruma spre cineva sau te va ajuta..in amblele cazuri ai de castigat!

Multa bafta! :)

Sau poti trimite in Atelierul de Scenaristica un scenariu de scurt metraj iar Pitbull (daca are timp si e in toane bune) te va pune cu picioarele pe Pamant. :)
Daca e in toane proaste, probabil ca te vei reapuca de scris cu ceva plumb pe umeri, insa a fi in toane bune sau proaste e totuna. :P :)
Asta e pt ca m-ai facut oltean, desi ti-am spus ca doar 50%!

Daca ai o gramada de prieteni si o camera video, ai putea sa faci cu ele "independent movies" (filme independente si personale) cu prietenii ca actori.

La ce crezi ca ma gandeam ieri seara cand drag-and-drop-asem de pe hi5 pe mess, una leita fata-personaj dintr-un scenariu personal? 8)
Dar vezi, intervin niste probleme de "cat de bine stie (stiu) sa joace in film", iar niste cursuri de actorie la noi pe meleaguri (fara sa mai faci CAV-ul, risipa de energie, bani si timp sa faci facultatea asta doar pt niste SM-uri) nu prea exista.
Oricat de fermecatori ar fi prietenii aia, implicati, entuziasti, seriosi, tot au nevoie de ceva instructie actoriceasca.
Ma intreb daca antrenamentul in fata oglinzii, o camera d-aia ieftina Sony si un programel de montaj ar fi suficient.
Bineinteles, astea nu ar fi niste rezerve sa ne eschivam de trecerea prin atelier la ciopartit scenariul inainte de filmari si nu-l vad un obstacol deloc, poate am fost inteles gresit...

Sorry, da' "independent movies" cu prietenii riscä tare de tot sä arate cam ca bolta Capelei Sixtine pictatä la modul acelor cartoane din vitrine, cu trei ursuleti pe-un bustean, sau o tigancä fumând gales cu tâta scoasä.
Geniile autodidacte se nasc rar, se nimeresc sä se-adune mai multe la un loc si mai rar, iar când e vorba de-un domeniu atât de complicat ca filmul, devine virtualmente imposibil. Nu mai demult de-acu' câteva luni am väzut un asemenea experiment - si am povestit despre el aici (mesajul din 4 august, h. 17:15):
http://www.cinemagia.ro/forum/viewto...sc&star t=225
Singura sansä ca un asemenea proiect independent sä reuseascä tine de numärul profesionistilor reali care-au avut destul chef de joacä si amor al artei, ca sä se implice-n el, si sä tragä dupä ei si amatorii entuziasti; si mai trebuie si sä se rezolve delicata problemä a diferentei intre "amatorism" si "diletantism" - chestie deloc atât de simplä pe cât pare...

Sunt de acord si sunt constient de asta. Dar / Si eu m-as baza pe "repetitie" si "exigenta". Adica ce ar insemna? As fi foarte exigent cu talentul "actorilor", chiar daca as avea o simpatie pt unii, nu i-as filma nici in ruptul capului cu camera aia Sony! Si daca vad ca din 10-20 de oameni, 2 s-ar apropia de ceea ce-mi doresc eu (ca scenarist/regizor amator) as insista cu explicatii ale scenariului pana pricep ceea ce vreau. Apoi ar urma partea a doua: "repetitia", sa repeti niste scene (duble) pana iese una buna (fireste, efortul asta ar merge doar pt un SM). Asa am auzit ca a facut James Cameron cu The Terminator rezultand secventele alea precise, sistematice, ca o masina-regizor. Problema ar fi banutii. Scenariul va fi bine ciopartit, rescris, si batatorit, cizelat, inainte de a-l inmana "actorilor". Daca simt ca e slab, nu ma bag la un astfel de proiect, as fi exigent si cu mine. La partea de regie (cu toata modestia o spun) tind sa cred ca am o viziune mai ampla creativ vis-a-vis de capitolul scenaristica - ce mi se pare de doua ori mai grea. De exemplu m-as pricepe mai bine sa fac decupaje regizorale dupa texte scrise deja (anumite unghiuri, cadre, timpii, inca nu am studiat chestiile tehnice pt ca momentan nu ma intereseaza insa stiu cu ce se mananca in mare) decat sa scriu eu ceva original. Un exemplu concret: primele mele scrieri, i le dadusem unui tip (cinefil inrait si ala), nu-l impresionasera mai deloc povestile - i se pareau naive, fumate, etc. - dar mi-a zis: "vezi destul de bine actiunea, eu unul nu as putea sa scriu ca tine".

Eu vorbeam de SM-uri facute din pasiune, sa asterni pe sticla ceea ce este pe hartie, pt tine, pt amicii tai, fara a avea ganduri sa spargi festivalurile sau casele de productie. De exemplu sunt atatea reclame idioate la tv, scrise si regizate de oameni care habar nu au de complicatia filmica.

Am citit la Fabule si le admir initiativa, curajul si atitudinea pe care o au.

Pink Flamingos nu ar fi un exemplu pro-filme cu pietreni, fara bani si rusine? :D