|
"Logodnicii din America"
Nici o reactie dupa proiectia de la Uranus?
In presa gasesti doar interviuri ale actorilor. Mereu a fost menajat maestrul Margineanu de critici si-mi scapa motivele. :) Sau se asteapta premiera din 28 septembrie?M-am prins, pina atunci se ascut in taina iataganele si se otravesc sagetile! |
Who cares despre cinematografia romaneasca:)
|
eu l-am vazut azi, am ras mult
si la sfarsit am admirat toata familia Margineanu, atat pe generic cat si la conferinta de presa mda, a fost horror :D |
:(
Ce sä zic? Nicu mi-e prieten, e un om de un urias bun-simt... Maria asemenea... Si au rämas în cinematografia româneascä prin niste creatii importante, înainte de '89 - el cu regia, ea cu actoria... Penibil, stânjenitor... Cum sä reactionezi în asemenea situatii? Sincer, regret cä în timpul proiectiei nu mä mai puteam stäpâni, râdeam isteric, zgomotos, desi n-as fi vrut - pânä a venit Fugasin sä mä tragä de urechi... Familia Märgineanu (läsând la o parte orice ironie), nu merita asta, omeneste vorbind... Chiar nu merita... Dar CE PUII MEI SA FACI? Cum spunea Collins pe urmä - väzându-i la conferinta de presä, ne simteam ca în fata unui copil de trei ani cäruia o explozie i-a retezat picioarele, si el te-ntreabä, candid: "Da' nu-i asa c-o sä-mi creascä la loc...?" Si tu ce sä-i spui? Inghiti un nod, si zici cä ce frumos e-afarä... O sä fac si cronica, mai pe searä... Efectiv, nu prea stiu cum s-o concep, astfel încât sä nu ränesc pe nimeni - dar nici sä nu ascund gunoiul sub pres. |
"Logodnicii din America" - Telenovelã cu securiºti
Identitãþi de carton ºi replici de plastic ieftin E una dintre cele mai insuportabil de ingrate situaþii, cunoscutã, de bunã seamã, tuturor oamenilor de spectacol - fie din breslele creatorilor, fie dintr-a comentatorilor: sã te afli în prezenþa unor prieteni preþuiþi, care tocmai au ratat atât de lamentabil, încât pânã ºi cel mai formal ºi fals "Felicitãri..." ar face din tine o curvã. A fost o vreme, când Nicolae Mãrgineanu însemna rafinament, stil, simþ cinematografic, calitate. Nu pot sã uit revelaþia "Un om în loden" (1978) categoric cel mai bun film poliþist românesc, angoasant ºi tãios, de o vizualitate tipicã profesionistului format ca operator, convertit apoi într-un regisor inteligent ºi profund. Sau tulburãtorul "ªtefan Luchian" (1981), pictural precum însuºi subiectul sãu, ºi atingând corzi umane nebãnuite... "Întoarcerea din iad" (1983), atroce reconsiderare a acelor specifice viziuni morbide ale lui Agârbiceanu, urmatã de "Pãdureanca" (1986) ºi "Flãcãri pe comori" (1987), care chiar dacã n-au tãiat brazdã, confirmau totuºi cãldura ºi substanþa relaþiei dintre cineast ºi universul rural ardelenesc de epocã... Sau "Un bulgãre de humã" (1989), câºtigãtor indiscutabil al dificilului pariu de a aduce pe ecran, cu adevãr ºi conþinut, nu la nivel expozitiv ºi didactic, perioada legendarei prietenii dintre Creangã ºi Eminescu - la fel ca "...Luchian", explorând incisiv ºi tandru condiþia artistului în lume... Da, acesta era Nicolae Mãrgineanu, omul care impunea respect în cinematograful românesc al acelor ani. ªi în raport cu traiectoria impusã de rampa unor asemenea filme se calificã dezastruoasa prãbuºire la care avem neplãcerea sã asistãm acum. Tot pe-atunci, ºi încã mai devreme, de pe la începutul anilor ºaptezeci, Eva Sîrbu se impusese ca una dintre cele mai autoritare voci ale criticii româneºti de film. În primul rând, scria obiectiv. Apoi, se dovedea posesoarea unui aparat analitic precis, cãruia îi organiza rezultatele în cronici bine construite, limpezi ºi la obiect. Ca atare, se relevã ca fiind cu atât mai absurdã aceastã revenire nãucitoare a expertei de odinioarã, cu un scenariu parcã scris de o diletantã veleitarã ºi cu pile la producãtori. Povestea "Logodnicilor din America" nici mãcar nu se poate numi poveste - nu cã n-ar vrea, ci pur ºi simplu pentru cã n-are... n-are. Un amalgam de motivaþii dramaturgice cliºeatice ºi superficiale, combinate forþat într-un arc temporal de aproape douãzeci de ani ºi aglomerate artificial în contextul unei vizite de familie pe o proprietate de lux din Snagov. Vilã, grãdinã, debarcader, ºalupã, labrador auriu, ºi câteva manechine cu telecomandã care discutã crâncen despre a fi sau a nu fi (fost) securist, despre lichelism ºi iubire adevãratã, despre paternitãþi secrete ºi vinovãþii asumate sau nu, despre dosare acum fãcute publice ºi averi clãdite din bani murdari, ºi alte ingrediente de melodramoletã ce par apte doar sã impunã lansarea unui nou gen cinematografic nãscut gata mort: telenovela cu securiºti. Dar, mã rog, cinematograful este unul dintre cele mai tipice domenii de a face din rahat bici, dacã nu chiar bazooka, tocmai prin faptul cã unui scenariu prost îi rãmâne oricând ºansa reconvertirii de cãtre un regisor responsabil ºi creator. Iar Nicolae Mãrgineanu este genul de cineast care adapteazã mult povestirea iniþialã, aducând-o la sistemul lui de simþire ºi creaþie. Acelaºi lucru s-a întâmplat ºi aici, spre nemulþumirea Evei Sârbu, finalizatã prin formula de generic "dupã un scenariu de..." Cu ce rezultat? Deplorabil, din pãcate. Flerul, fluenþa, sensibilitatea cu care Mãrgineanu punea cândva personajele sã interacþioneze, nu mai existã. Vechea lui poezie a imaginii s-a tocit în platitudini de carte poºtalã ilustratã. Ritmul în care se construiau odinioarã secvenþe sau se narau filme întregi e rupt, împrãºtiat, chinuit zadarnic din ºuturi ºi ghionturi. Patru mari actori (Maria Ploae, Tamara Creþulescu, Marcel Iureº ºi Horaþiu Mãlãele), secondaþi de alte câteva personaje adiacente, se zbuciumã fals, cu motivaþii schematice, identitãþi de carton ºi replici de plastic ieftin. Pretinsa lor poveste se voia tragi-comicã în cheie amarã, ºi nu reuºeºte decât sã eºueze pe panta unui grotesc involuntar, de o ilaritate bolnavã. Pe tot parcursul proiecþiei, þi-e imposibil sã scapi de suspiciunea (sau... speranþa) obsesivã cã Mãrgineanu a încercat o parodie deliberatã a tot ce are mai prost filmul românesc din ultimii zece-cincisprezece ani, a tuturor "Ticãloºilor" ºi "Azucenelor", "ªi totul era nimicurilor" ºi "Miss Litoralelor", "Garcilor ºi oltenilor", nicolaescianismelor ºi vacanþamarismelor... ªi nu e parodie... Bieþii oameni chiar au crezut cã spun ceva cu miez propriu-zis... cu miez propriu... cu miez, acolo... Când un copil de trei-patru ani, care ºi-a pierdut picioarele într-un accident, te priveºte candid în ochi ºi te-ntreabã: "Da' au sã-mi creascã la loc, nu...?" tu ce-i spui? "Da, puiule, sigur - ia uite ce soare frumos e afarã!" Pãi nu? Aºa cã, din consideraþie pentru autori, cred cã meritã sã fac efortul de a-mi elimina din memorie aceste impresii recente, revenind mereu spre amintirea vremurilor când îl vedeam pe Caramitru pictând anemone cu pensulele legate de mâini, când Adrian Pintea, Dumnezeu sã-l ierte, se zbuciuma noaptea într-o odãiþã a bojdeucãi, ºi când Maria Ploae era pe bunã dreptate premiatã pentru roluri aduse din proza lui Ioan Slavici. Acel trecut nu ni-l (ºi nu li-l) poate lua nimeni, niciodatã. Pitbull (Mihnea Columbeanu) 25 septembrie, 2007, 08:45-21:28 Bucureºti, România |
foarte misto cronica. Imi place ca de data asta ai fost scurt si la obiect.
in rest, ma intristeaza un pic. fara sa vad filmul iti dau dreptate. si din respect pentru filmele lui de odinioara nu am sa merg la asta. |
cronica este ok
cronica este ok, ma irita insa faptul ca nu-i contabilizezi si filmele de dupa 89.
cind dai un rateu merge sa te entuziasmezi in fata talentului demonstrat cu ani in urma. dar cind dupa 89 ai DOAR o suma de rateuri avem o problema. preferam tot atitea debuturi ratate unor filme de calitate indoielnica dar semnate de margineanu. recunosc ca maestrul margineanu afiseaza o cumintenie ce te induioseaza. dar eu inclin sa cred ca este "bunul simt" al celui ce stie ca face filme proaste si vrea sa fie lasat in pace ca sa rumege in tihna banii de la CNC. impreuna cu familia. despre ce bun simt vorbesti? bunul simt al celui ce-si baga toata familia in film dind dovada ca nu-l intereseaza felul cum acestia vor influenta calitatea filmului? |
da chiar, de ce regizorii buni de dinainte de '89 au facut filme proaste "dupa"?
|
cenzura
Poate ca le taia CENZURA secventele idioate. Ar trebui sa-i puna pe generic pe cei de la cenzura. Ca o reparatie morala.
:) :D Scuze pentru cinism, nu au fost vremuri usoare. Functiona autocenzura si la nivelul actului artistic si in unele cazuri cu rezultate benefice pentru opera in sine. Cuvinte precum PULA si PIZDA era inlocuite cu priviri vinovate sau zimbete murdare siiiiiiii tot asa ... Cumva erau NEVOITI sa vorbeasca mai mult prin imagini. Acum au voie sa se joace cu replicile si le iese in caca-maca. A trebuit sa apara Puiu ca sa se injure firesc in filmul romanesc. :) Si inainte de 89 aveai liber la injuraturi. Injuraturi cu Hristos, Dumnezei etc. Dar mai avem si un Pintilie caruia i-a iesit jucaria si dupa 89. |
Intr-adevär, dupä '89 Märgineanu s-a präbusit - n-am trecut si peste "Undeva în est", "Priveste înainte cu mânie" sau "Faimosul paparazzo", pentru cä nu mä interesa un eseu filmografic exhaustiv, ci doar sä schitez o imagine de ansamblu, polarizatä între filmele bine de demult si nenorocirea de acum.
Ratarea multor regisori români dupä '89 are, cred, niste parametri destul de clari. Nu poti spune cä "cenzura le täia secventele proaste" - aiurea; le täia ce nu-i convenea lui Dulea, sau lui Stefänescu, adicä lu' Coana Leanta. Problema stä altfel: unii dintre ei ajunseserä sä se adapteze la acele conditii restrictive într-un mod realmente pozitiv si creator. Cäutând mereu solutii de a face filme cât mai acceptabile, si-au creat o anume dinamicä proprie, în echilibru cu interdictiile. Dupä (zeci de) ani de lucru astfel, brusca libertate de dupä i-a dezechilibrat. Cel mai elocvent exemplu e Daneliuc: observati ce bine stäpânite erau TOATE filmele lui dinainte de '89, si ce monstruos au deraiat, din nou, TOATE cele de dupä - numai negativism, pesimism, naturalism, vulgaritate, agresivitate, etc... Pesemne cä în cazul unui cineast "linistit", ca Märgineanu, lucrurile au evoluat tama invers: efectiv, omul s-a molesit, s-a pierdut pe sine... Total. |
cand te-o auzi als cu Daneliuc acu se zburleste. dupa el Patul conjugal e genial.
eu sunt de acord cu tine, filmele lui ma imbolnavesc instantaneu, da cica e si asta tot un fel de arta, a dezgustului si a isteriei. in orice caz, sper sa nu se revina la spipritul ala. |
O familie unitã
Un film „de familie”. Întreaga familie Mãrgineanu (mã gîndesc dacã nu cumva ºi cãþelul...) s-au gîndit cum sã facã un film ºi au gãsit un scenariu scris de Eva Sîrbu cu un subiect - despre care cred ei ca este - de actualitate. Cu o distribuþie care creeazã aºteptãri (Matia Ploae, Marcel Iureº, Horaþiu Mãlãele, Tamara Creþulescu) rezultatul nu este decît unul penibil. Este scandalos ºi revoltãtor cum banii pentru acest film sunt publici, acordaþi prin CNC ºi TVR. A fost primul lucru la care m-am gîndit cînd am ieºit din salã. Pentru cã, înþeleg, primeºte bani un debutant cu un scenariu promiþãtor dar filmul iese prost ; ghinion, a dat-o în barã cu regia. Dar în afarã de tinereþile d-lui Margineanu din care reþinem, eventual, "Luchian" ºi, poate "Pãdureanca", în rest omul nu a fãcut nimic altceva ca sã merite bani publici sã mai încerce... Care sunt criteriile CNC-ului ? (Am vãzut pe sie-ul lor, pe puncte...). În salã, la Mall, erau în prima zi de proiecþie, vineri, de la ora 20... 8 oameni. Poate pentru cã nu are publicitate ? Pînã la final au mai rãmas 4. Sã zicem... În sãptãmînile urmãtoare sã avem cumva sãli pline ? Greu de crezut...
„Dosarele securitãþii”, un subiect la modã, cine pe cine a turnat, a trãdat ºi de ce... Dosarele, împletite cu o poveste de dragoste (cu mai multe...) cu un pic din "bunãstarea" lumii în care trãim (ce frumos a petrecut echipa o varã întreagã la Snagov!), dosarele par sã fie miza filmului pe care, la propriu, Iureº se piºã la final. Minunat! Replica era "Mã piº pe dosarele tale"... ºi îl vedem cum se piºã, bine cã n-a zis "mã cac", oare regizorul ce fãcea ? (îmi pare rãu pentru Iureº...) Premisa subiectului poate nu era tocmai rea dar povestea este spusã cu o mulþime de poticneli ºi stîngãcii, actorii sunt conduºi parcã de un regizor legat la ochi, sentimentul final e cã scenariul e atît de slab încît nici un actor nu este bine distribuit. Joacã aproape ca niºte amatori, extrem de nefiresc, exagerat pe alocuri (oarecum, la un moment dat, singurul care se "scoate" e Mãlãele...). Dar, sigur, într-un scenariu prost ºi o regie slabã, actorii nu mai aveau mare lucru de fãcut cînd trebuiau sã suþinã un rol de la un capãt la celãlalt al filmului (a fãcut-o Rebengiuc cu succes în "Dupã ea" dar apare doar în douã secvenþe; dacã avea mai mult de jucat, greu de crezut cã rezista ºi el pe o partiturã scrisã disonant). Cu toate asetea, facem pariu cã familia Mãrginenau este abia la începutul lucrãrilor lor colective ? Cu siguranþã, bani publici vor mai primi... din pãcate. |
http://agenda.liternet.ro/articol/55...n-America.html
Tânärul Märgineanu s-a atacat... N-a stiut sä recepteze critica... Päcat.. :(( |
wow e foarte dur,e aproape un atac la persoana; eu asa il vad.
este enervant faptul ca "artistii" de cele mai multe ori primesc criticile ca un afront personal. nu cred sa fi intalnit comentarii ale cineastilor, sau scriitorilor in care sa isi asume propria mediocritate sau momentul de ne-inspiratie. aproape toti isi acuza criticii invinuindu-i de rea credinta. e minabil si hyper vanituos. |
Ei, acuma hai sä nu facem din asta un caz personal. Probabil cä Tutu (cu 2t, nu 2tz) s-a atasat sentimental foarte profund de acest film de familie, iar duritatea analizei mele l-a scos din pepeni. Eu am postat un räspuns, va apärea curând, dupä ce-l aprobä Räzvan.
Aproape sigur, zona de atac la persoanä, din final, se referä la colaborarea mea cu Securitatea, din anii 1981-1982. E o päsäricä a multora, inclusiv a lui C. Mesaru. Le e comod sä omitä aspectele esentiale ale situatiei, si anume: cä acceptasem din ambitia naivä de a mä "infiltra" (deci, o cârtitä anti-secu printre informatori) si a actiona împotriva lor si în sprijinul celor urmäriti (ceea ce am si fäcut, consecvent, dar cu rezultate mult sub nivelul ambitiilor mele); cä am declarat totul în presä, în aprilie 1990 - plus relatarea completä din cartea "Un tigru de hârtie", de Bujor Nedelcovici; cä, asa cum am spus, regret acea copilärie - nu trebuia sä mä amestec în mizeria lor, nici mäcar asa, "pe invers"; dar mi-o asum, sustin o lustratie totalä, si n-am nici un fel de ambitii politice sau afaceristice asociabile cu acest trecut semiobscur. Revenind la subiect, reiterez esentialul: toti cei care nu pot accepta critica (inclusiv Tudor Voican, care vrea sä mä batä - nu glumesc! - pentru cä mi-a pläcut "California..." doar în proportie de 90%, nu de 100% (cum explicit si zgomotos mi-a "ordonat" cä ar fi trebuit sä reactionez - incredibil, nu?) sunt, din päcate, cei care vor pierde. Ca atare, nu-i pot dori lui Tutu decât sä se maturizeze, si sä ajungä cât mai curând la calmul si întelepciunea Mariei si ale lui Nicu. Oricum, e drägälas sä ajung la astfel de polemici cu bäietelul care, în 1986, îi lua mamei lui andreaua si fugea cu ea prin casä, si apärea în salopetä de blugi, între surorile lui, pe coperta revistei "Cinema". :) Ce vremuri...! |
Stimate dle 'Pitbull', cu tot respectul tin sa va atrag atentia ca, spre deosebire de mine care desi am fost dentist pe platoul de filmare, precum si m-am ocupat de catering, totusi sunt obiectiv cred eu, nu cred ca aveti cultura cinematografica adecvata pentru a intelege acest film si ca, mai mult decat atat, incercati sa-l batjocoriti fiindca va simtiti cu musca pe caciula fiindca si dvs ati fost securist si nu va prea place cand se fac filme despre deconspirari. Sper ca m-am facut inteles.
Cu multa stima, Dr. Marcel T. ªicleag, zis ªulu |
Ce-i aiureala asta, dom'le? :shock: Nu ti-e bine?
L.E. Am mai citit o datä. E de hohä, este? ;) |
Originally Posted by Cazeemeer:
|
am ratacit si eu intr-o sala, astazi, impreuna cu inca vreo zece aiuriti si aiurite :)
filmul e slab... din pacate isi omoara toate ideile bune din fasa... realizatorii au fost prea preocupati de circ, nu de cinema... |
|
| All times are GMT +2. The time now is 20:54. |
Powered by vBulletin - Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.