Coeurs
 

da, dom'le, se poate!

se poate sa fii francez, sa apuci temele mari de coarne si sa nu fii nici ridicol nici deplasat nici artificial (teatral) - si nu am pus virgule pen'ca niciun moment filmul asta nu mi-a picurat note fortate in git. a venit intr-o suflare!

e drept, nu e facut de fitecine, dar omu' are intre 80 si 100 de ani ( ;) ), deci putea sa o ia pe aratura... Alain Resnais demonstreaza ca viþa nobila imbatrineste in aceleasi note - nobile, dindu-i dreptate si lui Cosbuc atunci cind poetu' afirma ca or fi ei batrinii greu de urnit (vezi introducerea povestii de pe ecran, necesara, de altfel!), insa cind se pun a juca, au un farmec aparte!

un singur lucru am a-i reprosa filmului - faptu' ca a mentinut frigu' in sala de la Victoria prin ninsoarea abatuta asupra Parisului... :P

cu ce-i filmul asta?

pai ginditi-va ca ingerii Cassiel si Damiel ai lui Wenders au pornit spre Paris si s-au transformat in camere de filmat. acolo coboara (debutul povestii) si urmaresc gindurile si viata citorva personaje-inimi (cupluri), iar cind le-am patruns sensurile momentane, aparatele(de filmat)-inger re-pornesc spre inaltimi (sfirsitul fiecarei povesti, in parte).

un film imbietor, precum un suris primavaratic... desi vorbeste despre anxietate, teama, neimplinire (amoroasa) si cu toate ca plonjeaza intr-o mare de singuratate!

Nu am rezistat mai mult de o ora. Mi -a parut plictisitor filmul, mai apropiat de dramele gen "x vieti care se incruciseaza" decat de teme mai aparte, daca nu ca in Hiroshima... sau ...Marienbad macar ca in La vie est un Roman sau L'amour a Mort. Plus o coloana sonora anosta.

Cred ca daca as vedea in ordine cronologica filmele lui mi-ar place si Coeurs dar sincer n-am rabdarea asta.

asa si asa... cam putin cind ai in spate marienbad, providence sau mon oncle d'amerique
ma plictisisem si eu pe la jumatate dar am rezistat din fericire. povestea se dezgheata incet, incet, finalul e chiar interesant

da ce-ti veni cu el acu?!
nu cre k mai joak :lol: