kestia cu 'ritmul alert', pe mine ma seaca...
ce-aveti, frate, de nu mai suportati ritmul normal, vreti toti fast forward?! :x cre k de la video & dvd vi se trage! orice film are ritmul care i se potriveste; nu poti povesti 'a history of violence' de parc-ar fi un film de guy ritchie - iese altceva, mai prost zic eu. can't u c that!?

(offtopic)
@ALS: no offence, dar probabil vîrsta e de vinã.
s-a demonstrat cã limita superioarã a frecvenþei audio perceputã de om scade cu vîrsta, treptat, cam cu 1 Mhz la 3 ani. Astfel, dacã la 20 de ani poþi auzi pînã la 20 Mhz, pe la 65 nu poþi auzi mai sus de 5-6 Mhz.
n-am date oficiale, dar probabil acelaºi lucru se întîmplã ºi cu numãrul de cadre pe secundã care pot fi procesate de creier. deci timpul (care e relativ) se deruleazã mai repede pentru cei bãtrîni.
nici eu nu exclud sã ajung sã-l gust pe Bergman pe la 40-50 de ani (dacã ating vîrsta respectivã).
în concluzie, de ce sã nu profitãm acum, cît putem, sã vedem acele filme cu ritm alert, cu cadre în fast-forward dacã asta ne sporeºte adrenalina?

nu contest 'rezultatele studiului audio' (& video), dar cum se explica - atunci - k mie imi placeau dreyer & bergman & antonioni si la 18-20 de ani!? de ce nu simteam aceeasi nevoie de adrenalina?
btw (& no offence myself): de asta vad unii tineri filme? k sa le creasca adrenalina?! sorta weird... :shock: i mean - why don't you take it from someplace else? from life, for example?...

Chestia cu sunetul sta in picioare, dar faza cu ritmul si varstele...chiar nu exista asa ceva.Ca Hollywoodul a tampit marea majoritate a publicului prin filme proaste dar care sa iti creasca adrenalina, e alta treaba.

1. era ºi altã epocã. eºti din altã generaþie (pe care e normal sã o îmbrãþiºeze ºi unii din prezent, selectiv) ºi nu zic asta cu dispreþ. ºi taicã-miu e fan Kurosawa, Bergman, Bunuel ºi mã mai contrazic cu el cîteodatã dar asta e. bine cã avem ºi unele preferinþe comune.
2. vîrsta fizicã nu coincide întodeauna cu vîrsta biologicã.

nu generaliza. nu mã refeream filme gen action de toatã jena, ci la cinematografie mult mai rafinatã de tipul Oliver Stone, Roger Avary, Guy Ritchie (exemple din fiecare ºtiþi cu toþii), Jang Sun-Woo (Resurrection of the Little Match Girl). Mi-a crescut adrenalina progresiv ajungînd spre final sã-mi sarã inima din piept ºi la iranianul Majidi cu Children of Heaven. e incredibil cum poa' sã filmeze (ºi sã monteze) secvenþa de maraton. Îi prefer de departe pe aceºtia unui Gus Van Sant de pildã.

p.s. nu înþeleg de ce discutãm la 'A History of Violence' despre asta. ritmul sãu e ok, nu se situeazã la nici una din exteme.

Culmea sau nu,eu prefer Heart-ul lui Uwe Boll decat Elephantul lui GVS, oricate hiuduilei risc sa primesc.
Da, poate merita un topic aparte.

Should I say it? Here goes: Brown Bunny!!!

PS Sa dea ambra un split

off-topic: Leonard, ce legaturi mai faci si tu, ma doare capul.. nici eu n-am 40-50 si totusi imi place Bergman.. tu numai pentru adrenalina si fast-forward te uiti la filme? mai sint si alte chestii care-ti cresc adrenalina :D, bungee jumping etc :P ... adica hai sa mai practicam si din astea, poate dup-aia n-o sa mai vedem ritmul lui Bergman chiar asa lent..
de Gerry sau The Brown Bunny ce zici?

@cherry:
1. am vrut doar sã-i dau o ipotezã mai plauzibilã lui ALS fiindcã cea a lui cu dvd-video mi se pãrea paralelã. ºi da, am observat cã din tineret, femeilor le place Bergman mult mai des.
2. nu 'numai' fast-forward. de fapt chiar în unul din exemplele pe care le-am dat, în filmul iranian, o secvenþã care mi se pare foarte dinamicã e redatã prin slow-motion. dar nu ºtiu exact cum reuºeºte sã o facã atît de halucinantã, deºi e slow-motion: prin montaj, prin schimbarea permanentã a unghiurilor, prin faptul cã dispar sunetele exterioare ºi auzi respiraþia copilului amplificatã.
3. cred cã e o confuzie iniþiatã de ALS '...de nu mai suportati ritmul normal, vreti toti fast forward' - ritmul, din cîte ºtiu, se referã la montaj ºi cît de des sunt schimbate cadrele, nu la viteza de derulare a fotogramelor.
în celãlalt exemplu pe care l-am dat, cu filmul sudcoreean, într-adevãr, ritmul unei anumite secvenþe e amplificat ºi prin fast-motion. dar repet, eu discutam de ritm.

4. evident cã idealã e o combinaþie. dacã se poate ambele extreme sã existe în acelaºi film e perfect (vezi Rules of Attraction - 'cãlãtoria în Europa' absolut electrizantã versus cadrul cu ninsoarea de la sfîrºit). monotonia n-o suport.

6. Brown Bunny, da. e un film emoþional. dar nu vãd legãtura cu topicul. vi s-a pãrut lent? Mie nu.

7. Gerry... mã mai gîndesc. e într-adevãr primul exemplul la care m-am gîndit cînd am zis Gus Van Sant mai devreme. m-a plictisit enorm pe parcurs dar am vrut sã vãd totuºi unde ajunge. pe moment finalul mi-a satisfãcut aºteptãrile prin faptul cã era ciudat. dar m-am gîndit ulterior cã s-ar putea sã fie doar un bullshit fãrã nici o semnificaþie. dar chiar dacã ar fi, totuºi, sã rozi un om de nervi 90 de minute pentru 10 minute de final aºa-zis ºocant e o tacticã a unor regizori pe care o detest. cam acelaºi lucru face ºi în Elephant.

Slow motionul se foloseste cu mare grija, pentru ca trebuie sa aiba o justificare clara pentru spectator, are loc o dilatare a timpului pentru ca situatia o cere, sau unghiul obiectiv al privitorului tinde sa se subiectivizeze, participa afectiv la actiune.(In "Crash" e de exemplu e un slow m reusit, cand tipul o scoate din masina pe negresa).Fast motionul e ceva mai rar folosit(a mers in Amelie, cand facea scrisoarea, a mers absolut genial in Clockwork Orange),pentru ca nu prea are justificare.Te pui in locul personajului din film si daca in acea situatie simti ca timpul s-ar dilata sau contracta, atunci efectele astea de motion sunt ok .De multe ori se folosesc doar de ochii lumii, ca arata bine.Si inca o chestie ...o secventa e halucinanta in slow motion pentru ca este pregatita, sustinuta de ceea ce s-a intamplat inainte, daca scoti acea secventa din film si o privesti separat nu va mai avea acelasi efect.E o simpla chestie de dialectica.

ce zici, te iau la mine la research? :)

chiar daca nu sunt mare fan wong kar-wai, trebuie sa recunosc ca 'in the mood for love' are niste slow-motions brici. cele care ii infatiseaza pe tony leung si maggie cheung in acea miscare obsedanta - urcatul/coboratul unui sir de scari. cei doi se indragostesc incet si, pana undeva, e ca si cum regizorul ar stoarce fiecare secunda de gratie din miscarea ei (cu a sa rochie inflorata) si din pasul lui absent.

notorious, nu-ti place prea mult Wong Kar-Wai, pentru ca nu esti pregatit pentru dragoste... mai incearca, mai acumuleaza :P

no offence herr herbert, but this is bullshit! it's got nothing to do with liking or disliking wkw... wtf, nici eu nu sint 'pregatit pt dragoste' - never was, & hopefully never will be -, dar asta nu ma-mpiedica sa-mi placa wkw!
iar postarea lui notorious este f fine (si fina!) - which only goes on to prove k poate sa nu te pasioneze (ca persoana) cel care posteaza, dar sa fii 100% de acord cu el :P

de la tine, herbert ?! :(( credeam ca ti-ai dat seama pana acum ca sunt un sentimental incurabil si un romantic fara speranta. :lol:

@als
asta-i un topic pro brokeback? back to classik pls?