6 octombrie 1927...
 

(Acesta este un topic informativ, nu neaparat unul de discutii)
Atunci s-a nascut a doua oara cinematograful, prin sonor.The Jazz Singer, in regia lui Alan Crosland, primul film sonor, le-a adus succesul celor de la Warner, care inainte de lansarea filmului aveau mari probleme financiare.Al. Jolson, protagonistul filmului (actor de music-hall), a entuziasmat publicul prin rostirea catorva cuvinte si cantand cateva blues-uri.Aceasta revolutie a starnit multe controverse, Griffith si regizorii rusi fiind foarte entuziasmati de noile posibilitati, altii precum Chaplin respingand cu vehementa posibilitatea sonorului.Ce vremuri... :)

"Teatru în cutii de conserve", asa numea Chaplin viitoarele filme sonore. ;)
Si pe urmä... coloana sonorä din "City Lights" (mai ales secventa monumentului, si cea a meciului de box)... si limba din Tomania, si discursurile lui Hynkel... si ce MUZICI, dom'le, ce MUZICI!!! :D

"Talkies?Puteti fi sigur ca le detest!...", aceasta era pozitia lui Chaplin... ;)

Afirmatiile lui Chaplin mi s-au parut intotdeauna putin exagerate, dar sunt de acord - "teatru in cutii de conserve"... Totusi, exemplele date de Pitbull sunt sugestive ca sa ne dam seama ca Chaplin a incercat sa reziste filmului sonor cat de mult a putut si sa ridiculizeze vorbaria care incepea sa fie caracteristica filmelor din intreaga lume (vezi, intr-adevar, 'discursurile' din inceputul lui "City Lights"). Dar cinema-ul vorbit nu e mediul lui si chiar daca "Dictatorul", "Verdoux" sau "Limelight" sunt filme de referinta, care iau pozitie in fata unor evenimente de importanta mondiala, fara sa uite de umor si 'poezie', nu se compara cu ce a facut Chaplin pana la - si inclusiv - "Timpuri noi".