Ambra Blu |
03 May 2005 08:50 |
Filmul mi-a placut (mai putin decit The Princess and the Warrior, totusi). Ingenioasa strategia lui Tykwer de a camufla elemente sacre in cotidian, Eliade dixit, de a polei o fresca pastelata italiana cu o viziune pastilata, nitel angoasata, atit cit putea sa incapa sub soarele ala toscan (sic!). Mi-a placut lookul lui Cate Blanchett (asta pentru ca, tunzindu-ma mereu la piele, I am writting down on my soon-to-be-lionized list everyone with that hairstyle). Mi-a placut una din secventele de la inceput, cu doua centre de interes, dezvoltate unul ascendent, in b.g. - liftul, si al doilea descendent in f.g. - scara rulanta. La toate filmele lui Tykwer (mai putin scurt metrajul 'Epilog' cocky & show off, asa cum ii sta bine unui regizor tinar, care stie sa dea cu camera de toti peretii) am remarcat subtilitatea cu care isi compune povestea prin elemente strict vizuale. Ma intereseaza mai putin dialogurile lor - si asa, destul de dificil de urmarit, in italiana si engleza - cit felul in care rezoneaza, din ce in ce mai amplificat, elementele prin ele, reverberind povestea pina la epilog. E cazul liftului de la inceput, ridicat la statutul de elicopter, pina sus la cer. Daca obiectele ar avea si alte functii decit de 'cultura materiala' cu care iti nivelezi environmentul, iar semnificatia lor ar putea fi cuantificata, ca intr-o biblie pentru profani, precum sculpturile de pe catedralele spalate de Violet-le-duc, as spune ca liftul de la inceput e elevatia, de unde si expresia puIa cu lift. Nu mi-a placut ca nu a aratat secventa exploziei din lift din exterior, limitindu-se la o rezolvare a impactului in cheie low budget. Tykwer stie meciul: o ars combinatoria de bartender, mixind culture heroes (nu o lua in sensul Campbell) contemporani, gen Bonnie & Clyde, justitiari, outlaws, cu dogma crestina si cel mai agitat flagel contemporan si global - terorismul.
Miinile in aer, mortii lui de aerobic!
|