Jesus Christ Superstar
 

Pe forum s-a mai discutat despre acest film (cand la music-hall-uri, cand la "Passion of the Christ"), dar niciodata nu a fost dezbatut cum trebuie, disecat, explorat si explicat. De aceea, iata un topic despre unul dintre cele mai provocatoare realizari ale ultimei jumatati de secol, despre filmul celebrei opere rock a lui Andrew Lloyd Webber si Tim Rice.

Fani si combatanti, you are invited... :happy:

Da-mi motivele pentru care vrei sa-l aduceti la azilu' de batrini, ca, al'fel, il trimit la Mall, la Film in G-ral.

E vechi de peste 30 de ani, din ac. perioada cu "The Godfather", despre care exista un thread aici... Pe de alta parte, este un film "clasic" recunoscut si nu foarte accesibil, iar fiindca la Mall topicurile tind sa degenereze, m-am gandit ca sectiunea asta - la care si asa nu se posteaza decat din an in paste - ar fi mai potrivita pentru JCS decat "Film in general".

SUS-tin initiativa si argumentele lui MinRep.
Mai ales cä mare îmbucurare mi-a pricinuit cu acest topic. Se-apropie Säptämâna Mare, si iar am sä-mi pun playlistul cu multä osârdie întocmit din downloadäri prin KaZaA.
Asa cäci voi fi printre primii ce se vor avânta sä combatä despre "J.C.S.". Pânä una-alta, atât:
Oricât de drag mi-e "Iisus din Nazareth" al lui Zeffirelli, "J.C.S." mä atinge mult mai profund.

filmul este excelent, si probabil cel mai important pentru Norman Jewison.

eu zic ca a trecut prea mult timp de la lansare pentru a spune ca e vorba de un film sustinut exclusiv de controversa. a rezistat destul timp pentru a deveni un film clasic.

muzica este esentiala pentru Jesus Christ Superstar, si nu cred ca se vor gasi prea multi care sa conteste acest lucru.

intr-adevar, poate fi deranjant pentru fanaticii religiosi sa-l vada pe Isus in acest film, dar pana la urma s-au vazut blasfemii mai multe si mai rele intr-o gramada de alte filme ca sa mai insistam pe asta.

damn that movie ruled... este unu dintre my all-time-favorites...

muzica ete geniala, textul este incredibil, si ideia este buna de tot...
deh, nici nu am cuvinte, dar pe mine m-a atins mult filmul asta cand l-am vazut la varsta frageda de 9 anisori... and i loved it back then...

p.s. inca mai stiu TOATE lyrics-urile pe de rost...heheh

ubercool chestia....
de vazut, la pachet cu
pasiunea... :x
ultima tentatie :shock:
gsus of nazareth :)
si episodu din southpark cu superbest friends :w00t: :((
clipu genesis cu gsus he loves and he knows my work...sau asa ceva
si clipu lu manson pt personal gsus... :sleep:
reach out, touch faith

Efendi Korben, m-as fi uitat ca mâta-n calendar la jongleria asta cu mingiute galbene si sintaxä prescurtatä, dacä n-as fi retinut niste interventii de-ale tale de la "The Passion of the Christ", din care-am dedus douä lucruri:
Oricât de bine le ai tu în genere pe astea cu filmu' - si le cam ai, nu zic - "Jesus Christ Superstar" l-ai înteles fix cucurunsus. Nu-i bai, se mai întämplä si la case mai mari.
Iti imaginezi cä simpla diferentä de câteva secole dintre crestinism si islamism l-ar face pe primul "învechit" si "perimat" fatä de-al doilea. Nu-i asa, mäi tatä. Nu e. Ambele religii sunt la fel de valabile si puternice - una inspiratä de Insusi Fiul lui Dumnezeu, cealaltä de Arhanghelul Gabriel. Asa cä-ncearcä sä lasi partizanatele deoparte si sä fii mai obiectiv, cä n-o sä ai decât de câstigat.
De curiozitate: ai citit "Versetele Satanice", de Rushdie? M-ar interesa sä-ti aud pärerea.

nu am inteles si nici n-am d gand sa recitesc
nam citit versetele
si nu ma lua cu efendi, ca la glumite proste nu ne intrece nimeni

No problem.
Glumita cu efendi nu era deloc desteaptä, recunosc, dar nici supärätoare nu s-a vrut a fi. Fii pe pace, n-am s-o mai folosesc.

Si acum, din nou despre film.

Mai întâi, câteva chestii introductive.
E foarte adevärat cä o parte a muzicii rock are tangente cu culturile pägâne si chiar satanismul. Unii rockeri îsi declarä afilierile satanice, altii deviazä într-acolo din tembelism si naivitate. (Unele cazuri au dat nastere la controverse celebre - vezi notoria discutie despre Led Zeppelin si "Stairway to Heaven", o piesä cu valente magice, într-adevär, dar a cärei orientare, crestinä sau satanicä, depinde în ultimä instantä de cine si/sau ce a fost Aleister Crowley: un scamator escroc? un mag alb? un mag negru, deci satanic?) Dar toate astea nu înseamnä cä se poate arunca anatema peste ÎNTREGUL rock, si cä acesta, ca gen în ansamblu, ar fi incompatibil cu valorile crestine.
Si totusi, multi s-au repezit sä atace "Jesus Christ Superstar", sub pretextele de mai sus. Un alt sistem de argumente al contestatarilor era de o facturä de-a dreptul iconoclastä (desi nu neapärat declaratä ca atare): considerau cä un subiect biblic nu poate fi tratat cu mijloace artistice atât de moderne, cä ritmurile muzicii actuale nu rimeazä cu cele ale abordärilor clasice, cä iconografia contemporanä e sträinä de cea evanghelicä, si alte asemenea superficialitäti.
Trecând peste toate aceste veritabile desertäciuni, care în ultimä instantä nu exprimä decât o atitudine gen: "numai modul MEU de a crede e just, asa cä, roiu'!"), "Jesus Christ Superstar" se relevä ca una dintre cele mai importante revalorizäri ale Patimilor într-un sistem estetic actual. Nu e numai excelent realizatä, ca virtuozitate profesionalä si profunzime liricä, ci si extrem de utilä pe plan social, pentru cä le oferä o deschidere tinerilor si celorlalti adepti ai culturii moderne, mai refractari fatä de clasicism si conformism.
Pe de altä parte, procedeul includerii elementelor de recuzitä, decoruri si costume contemporane, pe lângä cä întregeste sinteza cu muzica si dansul, relevä foarte bine ATEMPORALITATEA si UNIVERSALITATEA Mesianismului. Aluziile repetate la interminabilul conflict din Orientul Mijlociu sunt cât se poate de adecvate, atât prin paralelismul cu perioada istoricä în discutie, când Iudeea era sub ocupatie romanä, cât si în raport cu perenele ciocniri, de naturä religioasä si nu numai, dintre crestini si alte confesiuni.
Personal, as cita urmätoarele piese/secvente printre favoritele mele:
"The Temple" - unde infamii negustori vând pe tarabe, printre altele, ilustrate, droguri, materiale porno, munitii, mitraliere, etc.
"The Last Supper" si, imediat, "Getsemani", ca punct culminant al filmului. Acea magnificä arie construitä pe refrenul "I want to know, I want to know, my Lord!!!" contine o fortä christicä pe care niciodatä n-am mai întâlnit-o; în ceea ce mä priveste, îmi oferä în repetate rânduri acea identificare cu Patimile care e obligatorie si inerentä asimilärii Eucharistiei.
"Herod's Song" - o bijuterie comicä, expunând necrutätor limitele de gândire si simtire, infantilismul cronic si aroganta neghioabä a tuturor denigratorilor Mântuitorului.

ei da...din lipsa de timp acum nu voi scrie exact tot ce a fost esential pentru mine la filmul asta vazut de aproape...multe ori, nevermind.
doar zambet nostalgic la imaginea mea de mic matelot de 15 ani, vizionand a nu stiu cata oara si facand bratari din ata...sniff.reveni-voi cu detalii.

Goddam, prostiile astea ma enerveaza in ultimul hal... Am aflat ca si ABBA a fost formatie satanista... Dar suntem un pic off-topic...


Grozava ideea lui Webber de a actualiza tema si inca in asa fel: ridicandu-l pe Jesus la rangul de Superstar! Imediat devine mult mai accesibil pentru o noua generatie (desi, am mai zis-o, eu cu biserica nu ma prea omor)... In acelasi timp, tema devine conditia superstar-ului (recte omul superior), care poate parea o demitizare a lui Jesus, dar este, de fapt, actualizare, generalizare, universalizare.


"Herod's Song" e si printre preferatele mele (:lol:), mai ales ca interpretarea din film e foarte originala, diferita de cea de pe albumul original (cel putin in ceea ce priveste partea vocala)... As mentiona celelalte preferate ale mele:
--- "Heaven on Their Minds" (Carl Andersson kicks ass!)
--- "Pilate's Dream" (actorul e bun rau de tot, dar mie acea scurta melodie mi se pare cea mai reusita)
--- "I Don't Know How to Love Him"
--- secventa aceea scurta, cu Judas amenintat de tancuri... kick-ass!

Acest film pe mine chiar m-a lasat rece. Nu pot sa va spun cate fraze gen: "ce tot vb?" ... "esti nebun?" ... "cum sa nu iti placa ?" am primit.
Tot ce pot spune despre acest film este ca din primele minute vizionate am stiut ca nu o sa-mi placa. La Fallen Angels a lui Wong Kar Wai am simtit imediat ca o sa imi placa la nebunie (apogeul fiind scena: the music jukebox). Multi sunt ignoranti si catalogheaza filmul direct. Eu nu am procedat asa si l-am vazut cap-coada. Cu greu, cu plictiseala instalata si cu un accentuat sentiment de greata am finalizat vizionarea unei opere rock in care toata lumea canta ... pot fi mii de "onion" layers... filmul mi s-a parut VOMA.

Eu l-am vazut cap-coada de vreo 10 ori si am ascultat opera integral nici nu mai stiu de cate ori... Fara sa ma plictisesc...

corect ... tine si de persoana ...

atata timp cat nu ai apreciat filmul de la inceput (sau pentru cei cu rabdare mai multa la a 324-a vizionare) e stupid sa ti se spuna "esti nebun?" & toate alea.

totusi, nu iti inteleg reactia de "voma"

Ma refer cu oameni care stau de vorba despre filme in general. La capitolul FANATIC: Star Wars si LOTR - sunt 2 oameni... si mi-e de ajuns.
Mi s-a facut rau. Nu ma apuc sa povestesc scena cu scena ca iar mi se face. Am luat acest film ca un tot unitar si senzatia a fost de greata.

si cu Life of Brian, ... ;) ;

universalitatea mesianismului revolutionar de tip Che Guevara, poate..; dar stai, nu era filmul asta parca despre un lider barbos si un grup de revolutionari care se revoltau impotriva unui establishment imperialist pazit de soldati cu mitraliere? :?