House of Sand and Fog
 

daca nu ma insel, a aparut si pe ecrane. merita vazut, cel putin pentru Jennifer Connely, pe care ati vazut-o pana acum mai mult in roluri secundare. aici joaca superb, rol principal.
7,5/10

Un film extraordinar de puternic care impresioneaza in primul rand prin atmosfera, peisaje, muzica si jocul de nota 10 al lui Ben Kingsley (scena in care colonelul implora divinitatea pentru a-si putea salva fiul e cu adevarat cutremuratoare).
Presupun ca romanul pe care se bazeaza cartea e cel putin la fel de reusit ca si filmul...
Finalul un pic socant, dar nu strica cu nimic structura filmului...

Un film de 9/10

Hai mai, chiar nimeni nu s-a avantat sa vada filmul asta???
Nimeni nu mai vine cu vreo impresie ceva ??
E un film bun, chiar ma dezamagiti cu lipsa voastra de reactie.... :(

Drama pe gustul maica-mii (adica in stilul alora de weekend de la tv), cu o Jennifer Connely inca nedatasata de Requiem For A Dream (am vazut si cadre copiate fara jena din filmul lui Aronofsky), Ben Kingsley mult mai bun, cadre care se vor artistice: sub ceata misterioasa ( :sick: ), pe nisipuri miscatoare. Dilema pare a interveni totusi in momentul in care nu stii a cui e casa (sau cine o merita): Jenny pentru bocetul cap-coada de film sau colonelul pentru insistenta lui de a asigura familia.
Concluzia: fuck the system! (cel birocratic american)

Well , eu am avut cateva probleme cu filmul asta.
Una cu regizorul care trebuia sa ramana in publicitate, alta cu politistul - inca nu stiu care era mai prost, actorul or' rolul lui si, enfin, cu ms Connelly vesnic bleaga si plansa.
Ce tristete plictisitoare!

E o poveste realista, nu e nimic fals sau "supranatural" in filmul asta...
Nu inteleg de ce spuneti ca Jeniffer Connely e mereu plansa si bleaga... pai ce voi daca v-ati trezi dati afara in strada ati fi toti un zambet si ati radia a fericire??? Mi se pare ca personajul tipei e perfect credibil, iar povestea chiar te emotioneaza... mai ales ca actorii principali joaca super.

Sunt de acord cu un singur lucru din ce ati spus... e adevarat ca politistul e un personaj super-enervant si nici actorul care il interpreteaza nu e stralucit...

Pai da, e o poveste cat se poate de naturala , ca orice poveste care isi ingroapa in final toate personajele, chiar si pe alea pe cale nu le omoara :)

Deah, emotineaza cu toata omniscineta ei de melodrama. Parca de la inceput filmul nu face altceva decat sa se pregateasca pentru marea drama din final.
Iar fazele in care politistul ii spune tipei sa nu se apropie de casa sau in care colonelul ii zice lu' fi'su sa fie a doua zi leu doar pe dinauntru sunt chiar telenovelistice; mai lipsea o mama omida care sa vina sa prevesteasca ceasul rau :shock:

Pe mine "The House of Sand and Fog" m-a plictisit de moarte. Din pacate, pentru ca aveam asteptari de la filmul asta.

Nu zic nu, filmul o avut parti bune (muzica, jocul actorilor, imagine), dar ceva nu cred ca a fost clar in capul regizorului sau a monteurului de au facut filmul cel putin cu o jumatate de ora mai lung decat ar fi trebuit, complicandu-l cu povesti secundare fara importanta (viata de familie a politistului, spre exemplu). Si un pic cam... fortat (cateva scene mai bruste plus imaginea lui Ben Kinsley de ziceai ca-i Hitler tinand un discurs)

laba de film... no further comments

Am vrut sa spun doar ca filmul a avut cadrea prea lungi si s-a insistat prea multe pe anumite momente (de exemplu, pe suferinta lui Behrani dupa ce fiul i-a fost impuscat si, apoi, pe moartea lui si a sotiei). De asemenea, destul de repetitiv (oare de cate ori se opreste masina tipei in fata fostei ei case?).

Eu unul nu mai inteleg nimic...
Adica apreciati o porcarie de film cum este "Elephant", un film extrem de static cu niste cadre kilometric de lungi in care vezi doar ceafa unor personaje si pe filmul asta care este incomparabil mai bun il faceti praf...
E chiar aiurea, nu mi s-a parut deloc plictisitor, toate scenele sunt perfect calculate ca lungime, nu e nimic in exces, iar scena in care colonelul Behrani isi plange fiul mi se par cele mai reusite din tot filmul... Ben Kingsley a fost aici de nota 10... o interpretare extraordinara..

Incerc la unii sa va pricep gusturile, dar cand trantiti cate un comentariu dinasta ma lasati speechless...

Ei, eu am vazut tot ce ai mentionat tu mai sus exact pe dos. Nu contest interpretarea lui Kingsley sau muzica lui James Horner. Dar "House of Sand and Fog" e prost facut (si nici nu am criticat povestea).

Asta spre deosebire de "Elephant", unde ti-era mai mare dragu' sa stai sa privesti travelling-urile alea insotite de "Sonata lunii", dar ma opresc aici, ca iar ajungem la dualitatea muzicii lui Beethoven...

La Elephant am strambat din nas nu fiindca ar fi un film prost ci fiindca, pentru mine, Gus van Sant era rege cand venea vorba de naratiuni d'astea legate , americanicioase cum le spune Jay. Nu mi-a picat tocmai bine ca povestitorul nr. 1 s-a pus pe stilizat.
Then again, comparativ cu tristetea asta de ceata si nisip, Elephant e o capodopera. Gandeste-te doar cat lacrim se puteau stoarce dintr-un film cu subiectul lui Elephant. Totusi, spre lauda lui GvS nu apeleaza la tertipuri d'astea.
Comparand , filmul cu ceata, reuseste sa transforme o vanzare de casa intr-o melodrama a unei femei decazute la al carei final, din cele 5 personaje , 3 mor si inca 2 sunt ingropate. Sa sara camasa de pe gospodina, zau daca nu!

Super prost
 

nu e bun de nimik!!! parerea mea:)

@ mala:
apropos de stilizat, ce parere ai de 'gerry'? si de (cvasi)inexistenta subiectului?

Despre Gerry n-am nici o parere - nu l-am vazut :oops:

Melodramele nu prea prind, se pare. Nu ma pot amplasa in nici o parte a spectrului, ci trebuie sa ma multumesc cu o pozitie de mijloc. House of Sand and Fog m-a impersionat profund pana la un moment dat. Uitandu-ma la film si lasandu-ma patruns de una si de alta stare, nu puteam sa-mi scot din cap un gand, anume ca finalul va fi de cacao. Si, din pacate, a fost. Pur si simplu a fost un zbor prea frumos pentru asa o aterizare. Adica, da-i incolo, pana la un punct a fost o lectie veritabila de umaninate. Cat despre "stilul" lui Perelman, nu pot spune ca mi-a displacut. Nu mi s-a parut superficios (hmm) si nici plicticos. A avut cateva faze chiar foarte simpatice.

lasand cadrele deoparte, filmul asta are o atmosfera cum rar mai vezi...
superb construit, e greu sa nu-ti pese de drama fiecarei din partile implicate