Peter Greenaway
 

Care e, tata, treaba cu asta? Ce filme face? Le-ati vazut? Eu nu am vazut, luminati-ma si pe mine, cei care ati vazut.

eu zic ca e un loc special sa vorbeasca rafinatii, elitistii, snobii.... sa lasam locul lui a.l.s sa se arunce ca pestele in ocean vorbind despre acest regizor special ce a bulversat lumea cinematografica cu al sau the Cook, the Thief, His Wife & Her Lover . n-am vazut decat the pillow book, care te darama prin stilul vizual (cadru impartit in 2, alternanta de alb-negru si color), un ditamai romanul gravat cu acuarela pe trupul unei japoneze, o nuditate de-un erotism demn de pastrat pe retina si in suflet pentru tot restul vietii.

mai intai o corectura: cred ca ai vazut "Prospero's Books" (Cartile lui Prospero) - o compozitie baroca, avand ca pretext piesa lui Shakespeare "Furtuna"... filmul e plin de citate culturale. Innebunesti daca incerci sa descifrezi atat cat crezi ca stii...

mai mult mi-a placut "The Cook, the Thief, His Wife and Her Lover" (Bucatarul, hotul, nevasta lui si amantul ei). un subiect (o metafora...) care iti da fiori, te rascoleste: sotia isi obliga sotul sa manance cadavrul amantului (un bibliotecar) pe care acesta, furios, l-a amorat... aici e Greenaway - tipul care deranjeaza, care are curajul & nebunia sa spuna ca lumea aceasta ii miroase a cadavru... o spune in momentele fericit-solare si intr-un cadru frumos mobilat, ornamentat...
filmul are si o lectura ideologica/politica (chiar Greenaway o recunoaste) - protestul (cam la moda pentru un anume segment de intelectuali...) impotriva consumului. din nou - o metafora morbida a gurii, a ingurgitarii.

"The Draughtman's Contract" (Contractul desenatorului), un film mai vechi, pe care l-am vazut mai demult, dupa '90, este un fel de thriller ciudat, cu scene de sex si... evident arta. va trebui sa-l revad cumva... da, muzica mi-a placut foarte mult...

e the pillow book, believe me dear herbert....http://www.imdb.com/title/tt0114134/

sorry, eu vorbeam despre un alt film al lui Greenaway. inca un semn ca tre' sa "fac ordine" in filmografia lui Petrica..., mai ales ca merita.

Carturesti
 

Pe timpuri, cand era libraria Carturesti pe undeva pe langa Yellow si Edgar's, aveau casete video originale 'de la ei', printre care si cvasi-integrala greenaway. Sau british council, unde au aproape toate filmele lui. De vazut- Prospero's books, Dante's inferno, The Cook..., Drowning by numbers, The draughtsman's contract, Pillow Book, The belly of an architect- asta imi vine in minte acusica.
Si da, stiu ca la engleji se scrie cu litere mari peste tot, da mi-e lene.

Re: Carturesti
 

Tot acolo se redeschide in curind Carturesti Unu.

dragi forumishti... avand in vedere ca nu suntezti singurii care mishunatzi pe aici ... knd deschidetzi un topic despre un anume Peter Greenaway ... poate mai shi datzi ceva detalii despre el. Nu toata lumea este atat de iluminata ca voi. Chestia asta a mai fost "realizata" odata cu topicul Mihai Bedeneac: nimeni nu shtia nimik despre el pana knd nu s-a trezit cineva care sa intrebe.

Sa mentionez ca m-am cam saturat sa tot apelez la IMDB. Intru pe acest forum sa citesc nu sa iau linkuri. Oricum multzumesc!

in general ciudat si bizar, dar pillow book e superb si minunat

"The Draughtsman's Contract" e cel mai misto din cate am vazut regizate de el si cel mai putin ciudat ; din alea ciudate, ar trebuie mentionate "The Belly of an architect" si "Prospero's Books" (Shakespeare intalneste suprarealismul si iese ceva interesant nu ca'n "Titus") ; si "The Pillow Book" e misto...

Mie Titus mi-a placut tocmai pentru abordarea aia degajata, lejera, coregrafica. Si excelenta scenografie.

Vazut The Cook, the Thief, His Wife & Her Lover cu ale sale cadre foarte plastice...de unde vedem pictorul din Greenway. Salutara e si prezenta lui Jean-Paul Gaultier la costumase, si in general a couturierilor in filme (noroc cu Almodovar).
Interesant mi s-a parut X rating-ul pe care l-a primit filmul initial, 'cause insusi Greenaway spunea ca nu exista in tot filmul o scena care sa merite rating X.

Am vazut in cele din urma "The Pillow Book" si "Baby of Macon"; primul din ele are o imagine texturizata, cu multe split screenuri (care rezolva atit ratiuni estetice cit si problema alambicata a montajului paralel, permitind mai multor actiuni / prim-planuri, etc sa se desfasoare simultan pe ecran; efortul extrem in aceasta privinta ii apartine lui Mike Figgis care, in Time Code, imparte ecranul in 4, vizualizind patru povesti distincte). Pare film facut de homosexual, cu atitea nuduri masculine abundind pe ecran, cu poveste simpla, dar in care poti intrezari un corespondent asiatic al mitului golemului; citeva cadre care par picturi imortalizate, inserturi pe ecran, titluri, sexe d'un ange, perfect melange. Cadrul mortii editorului homosexual foarte misto, cu cartea tacerii si a mortilor, cu ultima litera scrisa cu cutitul pe gitul lui, si pe litera scrie moarte. Foarte misto filmat, obositor pentru unii poate, film de vazut singur.

"Baby of Macon", mult mai brutal deci "The pillow...", amplasat prin secolul 16-17, cred, cu o miza eretica > blasfemiatoare, cu multe nuduri madculini, cu imagerie Durer & co, cu o scena de viol in grup in catedrala, cu un copil "divin", aluzii biblice desacralizate (v. scena din hambar).

Eu am vazut de Greenaway 4 filme:"The Draughtman's contract", "Drowning by numbers", "The cook the thief his wife and her lover" si "8 1/2 Women".
Preferatul meu din toate aceste 4 ramane "The Cook...", pentru imactul care l-au avut ultimele minute asupra mea, dar si entru calitatile sale artistice si precizia executie. Mi se pare, practic, ireprosabil acest film.
"Drowning by numbers" mi-a placut numai d.p.d.v artistc, dar nu am reusit sa simt nimic. Asta fiindca mi s-a parut mult prea personal pentru a ii putea intelege tainele.
"Draughtman's Contract" mi s-a parut foarte bun, dar destul de rece pentru a ma putea impresiona cu adevarat.
Dragut mi s-a parut "8 1/2 Women", care a adus totusi un oarecare aer proaspat, cel putin prin decor si amplasare temporala si tonalitate.

Cateva detalii relevante despre Greenaway:
1. a fost mai intai pictor (dupa aia am inteles de ex de ce imaginea din The Cook... e asa cum e)
2. duce un razboi impotriva celei ami mari probleme a cinematografiei in viziunea lui: ca in cei 100 de ani de istorie, filmul a constat in 99% din cazuri doar in povesti puse pe imagine. Asa ca el incearca din rasputeri sa descentralizeze filmul de pe orbita narativului si sa il transforme intr-o arta autentica cu mijloace specifice de expresie (asa se explica folosirea cadrelor suprapuse etc.). Are un interviu pe undeva pe net in care explica ca a facut Pillow Book tocmai pt a le da celor care vor numai scris si naratiune un film care sa fie numai despre scris oricand, oriunde, pe orice etc.
3. a colaborat aproape 15 ani cu compozitorul minimalist Michael Nyman.
4. De-a lungul timpului, a creat o mitologie personala care e expusa in multe din filmele lui. Acum are un mega-proiect (o trilogie cinematografica, expozitii de pictura, scenarii, piese de teatru etc) care urmareste complicata viata a lui Tulse Luper, (un personaj la care are referiri in multe filme anterioare) un colectionar in jurul caruia se invart o multime de evenimente reale si imaginare (in primul film ajunge la niste mormoni americano-germani din utah si in belgia celui de-al doilea razboi mondial). Astfel, proiectul incearca sa reprezinte lumea plecand de la cele 92 de serviete cu obiecte colectionate si urmarind istoria acestora.
Ca metode foloseste de la clasicul multi-layered la imagini de la castingul actorilor, afisarea fragmentelor din script. Filmul e exceptional si include tot ceea ce facuse pana atunci (Tulse Luper Suitcases se cheama)
5 E un regizor care nu face filme pentru a exprima sentimente, ci pentru a crea structuri, pentru a expune moduri de a intelege si reprezenta lumea, exprimand astfel, mult mai mult decat sentimente (incluse si ele).

am ajuns la "belly of an architect" acum vreun an pe la cinemateca. in afara sunetului infernal, si de fapt, a intregii copii care le fusese data si din care nu intelegeai decat intuitiv cam ce a vrut artistul (proiectionistii si-au cerut mii de scuze, cat de absurd), pot sa spun ca impactul nu a fost exact cel pe care il asteptam. un pic pierdut in orgoliul lui si in forta actorului.
personal, nimic nu e mai aproape decat "drowning by numbers". un film superb, ironic, poate ca s-a potrivit si perfect cu un anume simt al umorului. si iacata filmul "marelui joc al mortii", unde greenaway iese un pic din stampele japoneze (metafora ne ucide), si se aliaza pe de o parte cu un vizual de vian, pe de alta parte cu ironie de stoppard.
beautiful.

Am dat intimplator peste chestia asta si vreau s-o rectific. Din pacate, arhitectul, colocatarul cinefilului, a gindit-o cu burta. Trec peste silogismul "desi filmele sale sunt conceptualizate la extrem, sufletul le lipseste", (tocmai pentru ca sint "conceptualizate", le lipseste "sufletul") pentru a corecta afirmatia reductiva cum ca livrescul ingheata emotia. Asta din simplul motiv ca desi, in sensul strict, emotia implica o reactie afectiva, si multi pot ramine numb la filmele lui Greenaway, exista si momentele vietii psihice, emotiile de ordin estetic. Exista rinjetul victorios pe care il ai cind intelegi un joc de cuvinte din Joyce, o metafora din Beckett, o rugaciune din Baraka, o meditatie asupra memoriei persistente la Resnais sau o blasfemie la Roy Andersson. Nu, a fi intelectual in film nu e un pacat si nici nu amortizeaza sufletul. Iar Greenaway, care poate parea de o frumusete rece, poate sa si atinga, asa cum se intimpla, spre exemplu, in secventa din The Cook..., in care sotia se culca linga amantul mort si ii cere s-o trezeasca dimineata cu un sarut. Sau, tot ea, povestind cum o brutalizeaza sotul-hotul si o pune sa il stearga la fund. Sint si astea emotii, numai ca, deh, unei inimi la pat nu poti sa-i zici :'ridica-te si umbla'. In rest, despre morti, numai de bine.