~Happiness~
 

Happines este scris si regizat de Todd Solondz, care by the way a facut ceva figuratie in As good as it Gets.
Deschid acest subiect pentru ca filmul este unic nu prin subiectele/subiectii prezentati-
infatisand diverse tipologii de oameni asupra carora publicul are numeroase prejudecati- ci prin felul
in care ne sunt prezentati. Aproape ca le intelegem perversitatile chiar daca unii dinre noi nu ar recurge
niciodata la metoda hartuirii-masturbare la telefon, formand un numere in ordine alfabetica,
nu ar viola un minor, etc. De aceea, Happiness este un film despre fragilitatea celor care par
monstrii, normalitatea lor intr/o lume in care regulile de conduita se schimba zi de zi, in care prejudecatile
nu fac decat sa stimuleze pornirile deviante. Scenariu nu ii scuza ci ni/i face accesibili prin motivatia lor,
prin faptul ca si ei se simt nesiguri pe ei, pe viata lor, pe viitorul lor. Pot spune ca de atunci, de fiecare data cand
suna telefonul si nu raspunde nimeni nu mia simt furie ci un soi de compasiune. I rest my case.

Avea dreptate Solondz sa spuna, comparat fiind cu Sam Mendes, ca American Beauty e varianta mai soft, mai populara, a lui Happiness. In plus, American Beauty pare sa caute ostentativ scurt circuitele din viata de familie americana sau acele momente of sheer beauty, care sa dea ochiul pe spate. Happiness e mult mai negru, umorul lui are efect intirziat, nu poti sa rizi spontan. Este cinism la Solondz, o caterinca generalizata, dar temperata de un film fara imagini scoante (poate, cu exceptia secventei finale cu baietelul, ciinele si mama), un stil plat, de teve, pe care-l dispretuiesc lejer, dar cu performante actoricesti foarte solide, si cu o finete in a scoate la iveala toate rahaturile vietii omenesti, de la pedofilie la crima, si inapoi, dar fara semnul exclamarii.

'stilu tv plat' e justificat - in fond, what have we got here? bingo: a soap with sperm! :P
in plus, 'accesibilitatea' lui - din pdv vizual - e the perfect mode to suck u in.

so: 'happiness' = brilliant;
'american beauty' = recycle(d) bin; it has its moment, though...

Subscriu.

American Beauty este versiunea watered-down al lui Happiness, true. Dar sincer, prefer sa beau whisky decat spirt.

Nu ma-ntelegeti gresit, nu inseamna ca nu mi-a placut, ci doar ca nu era necesar sa-i vedem pe oamenii aia cum isi dau drumul. Intr-adevar, marele merit al filmului este ca te face sa-ti fie mila de personaje pe care le-ai rupe in bataie in viata de zi cu zi.

Si desigur, dialogul intre antrenor si Bill
"Think I should get him a professional?"
"But he's eleven!"
"You're right, it's too late"