Dilema existentiala
 

Sa spunem ca ati avea urm. optiuni:

Sa traiti viata unui geniu mereu nefericit. Esti unul dintre cei mai inteligenti oameni de pe planeta, insa esti singuri. Te lupti mereu sa-ti impui ideile, uneori ai succes, alteori lumea te considera nebun. Toata viata lupti sa devii mai inteligent si mai luminat, si simplu spus, n-ai familie, prieteni, gagica... mori singur dar dupa ce mori primesti recunoastere. Lumea o sa te citeze si o sa se inspire din viata ta mii de ani de acum incolo (poate nu chiar mii, dar intelegi). Se scriu carti despre tine, se fac documentare pe discovery, chiar filme biografice. Lumea te admira ca pe un adevarat GENIU si numele tau ramane scris in analele istoriei!

Sa traiesti viata unui om comun fericit. Ok, niciodata n-ai fost cel mai destept, dar ai fost harnic. Termini liceul, o facultate si te angajezi undeva. Lucrezi ce lucrezi si intalnesti dragostea vietii tale, dupa cativa ani va casatoriti, faceti cativa copii pe care trebuie sa stai acasa sa-i cresti si deci nu ai cum sa promovezi la servici. Iti cresti copii cu nevasta si te strofoci sa castigi bani sa nu le lipseasca nimic. Aveti si momente fericite dar si probleme in familia voastra mititica. Copii cresc si daca ai noroc se muta din casa. Tu ramai cu sotia si muriti amandoi in somn pe la 100 de ani, lasand in urma copii, nepoti si strandepoti. Ai avut o familie fericita dar niciodata nu ai iesit in evidenta, n-ai aparut la televizor, si in afara de familia ta nimeni nu o sa stie ca a existat vreaodata un/o -inserati numele vostru- pe lumea asta.

Ce ati alege?

a-ha, umbli cu dilema vopsita :wink: :wink: !!
nici o grija, ca voi prelua tot ce se posteaza pe cinemagia...
thnx sweet lady, wherever u r!!

Cum sa spui io...daca as avea de ales, as alege varianta a doua. Fara nici un dram de fericire, viata nu merita traita. Desi, teoretic vorbind, vei avea oricum parte de toate fericirile pentru eternitate in regatul cerurilor. Nu cred ca viata este doar alb si negru, ca esti ori reusit pe plan profesional si nereusit pe plan familial, ori invers. Cred ca oricine are cel putin o reusita majora in viata, trebuie sa aiba una! Un moment de glorie, un moment de neuitat. Oricine poate sa aiba asa ceva. Totul este la-ndemana noastra.

Pai, eu aleg asa: destept ca mine si fericit ca Daniel, moderatorul. E idealul insusi...

Si asta-i tot un spirit de gluma dintr-alea, nu?

Oricum, decat prost, urat si sarac mai bine destept, frumos si bogat.

Vai tu da' ce optziuni marpha ai aruncat pe forum ...

Io sunt adeptul dragostei ... i love 2 love someone ... adik pe mine asta m-ar face cel mai fericit om de pe planeta sa shtiu k iubesc pe cineva mai mult decat ma intereseaza de mine ... sa ma dedic 100%

Deci rasp meu alege a 2 a optziune ... nu cred k dk le shtii pe toate te ajuta la ceva anume ........

Ptr mine fericirea mai inseamna shi cinematografia ... filmele ... atata timp cat o sa exist pe lumea asta voi fi declarat un MOVIE FREAK :o and i'm gonna love it ... like i'm gonna love my life and my wife :lol:

Si mai circula una: decat bolnav si la spital, mai bine sanatos si in oras

Sau decat codas la oras mai bine mort decat comunist.

shi mai este aia ... "Decat gaina 90 de ani mai bine shoim pana la 60" :lol:

mai bine mai bine decit mai rau.

Daca as fi nevoita sa aleg, as alege in mod cert a doua varianta ! Vorba lui PoliFanAthic.....daca nu esti fericit, viata chiar nu merita traita ! Dar daca stam sa ne gandim fiecare intelege fericirea in felul lui ! Iar eu nu as putea sa traiesc fara cineva alaturi de mine care sa ma iubeasca ! Ar fi un cosmar , nu o viata !

ideal ar fi o combinatie intre cele doua optiuni: geniu, fericit, sa ai parte si de iubire, sa ai succes mereu si sa-ti ramana numele in istorie. dar cred ca sunt sanse de 1 la 1 miliard sa se intample asa.
as fi vrut sa fiu destinat primei variante, dar, din comoditate, poate as fi ales a doua, care e mult mai tentanta.
oricum, ambele variante sunt rezonabile, cu oricare "te scoti" intr-un fel sau altul. dar, din pacate, cea de-a patra varianta e cea mai raspandita: adica nici geniu, nici fericit, nu esti iubit toata viata, nu mori de moarte naturala, nu lasi nimic in urma ta, decat eventual niste odrasle la fel de neispravite.

dar, banuiesc ca e un subiect epuizat de multa vreme de filosofie si probabil s-au scris tone de carti pe tema asta...

Sau combinatia spre care ma indrept eu acum:de cakat shi intr-o parte shi in cealalta.Viatza-i o mizerie care nu scapa nici o ocazie sa-ti fut@ una dupa ceafa,si tot ce poti sa faci e sa-i f... shi tu una dupa ceafa din cand in cand...
Shi da,logic ca optiunea ideala ar fi o combinatie de ce-i mai bun din amandoua,nu?
Pita cade de fiecare data pe partea unsa.

ma vad in stare sa traiesc o mediocritate fericita alaturi de cineva care ma iubeste, desi nu-mi doresc asta...sa fiu insa un geniu singur si nefericit, chiar nu cred ca as reusi...pur si simplu atunci cand ma simt singura nu pot face nimic, asa ca mi-e destul de greu sa concep ca as reusi sa fiu geniala...
sunt insa naiva si inca mai cred ca se poate realiza un compromis: sa te implinesti cat de cat si in cariera si in viata de familie...intrebati-ma peste cativa ani daca se poate sau nu....

imi doresc sa traiesc ca un om prost, umil si nefericit. am o problema mare: nu pot

hihihi :lol: ce tare faza !!!!!!

hmm, a.l.s. a publicat in dilema de sapt. asta discutia, incepand cu mes'ul lui ladyskar terminand cu ricutza. marturisesc, da, m'am inscris pa sait'ul asta can' am vazut articolul cu pricina ...
vazui ca 2 dantre voi ati ales o solutie de compromis. ei, cum poate sa iasa ceva bun dintr'un compromis ?... nu vei reusi sa atingi nici geniul, nici `pater familias` nu vei ajunge.
franc: aleg fara ezitare 1 'a varianta ... deoarece (e necesara oare justificarea ?... ba bine ca nu ... totusi o spun) intr'o viata anterioara am fost rege. geniu. un taciturn, neinteles da nimeni, autoritar insa, maret, cu un regat imens si puternic. perfect.
in viata actuala nu ating nici prima nici a doua varianta ...

hm, really?
Poate ar trebui sa facem subiecte d-astea mai des.
Get people thinking!

as alege prima varianta...pentru ca a doua mi se pare prea banala...si oricum dragostea nu e decat obisnuinta de a vietui langa o persoana (asa-zisa "iubita")...zic eu...

"Daca esti om,fii iubire..." (V. Hugo)