film american sau non-american, vechi sau nou ?
 

Orice cinefil urmareste cu mai mare atentie si pasiune un anumit tip de film. Unii sunt 'vrajiti' de magia filmului vechi, altii au ochi doar pentru cinematograful modern, unii gusta doar 'pitorescul' filmului european, altii sunt 'ispititi' de spectaculozitatea filmului american.
Eu prefer filmul vechi si non-american celorlalte doua categorii. Insa numai daca ma pui sa aleg intre ele. Ce bine ca nu trebuie sa aleg, totusi. :)
Toate aceste categorii de filme au tematici asemanatoare. Modul in care este construita actiunea difera, insa. Modul de abordare al temei este, de asemenea, diferit. Acest fapt face cinematograful asa de fascinant. Intri intr-o lume populata de artisti veniti parca din tot atatea dimensiuni, cate filme vezi.

Am avut fel de fel de trairi la vizionarea unor filme ca 'Nosferatu', 'Metropolis', 'La strada', 'Eraserhead' sau 'The Birds', precum si la filme ca 'Lost Highway', 'Edi', 'Lilja 4-Ever', 'Terminator 2' sau 'Snatch'.

Tie care filme iti plac ?

desi primele doua favorite ale mele sunt americane, daca e sa aleg intre american si non-american cred ca inclin spre non-american, si asta numai datorita regizorilor nordici Lars von Trier si Lukas Moodysson, dar si un pic pentru Tom Tykwer. Primii doi sunt absolut geniali. Sper sa o tina tot asa, sa nu accepte vreodata compromisuri de a face filme americane sau acel gen de filme care umplu salile de spectatori si tin topul box-office. Tykwer m-a dezamagit cu Heaven...

iar intre vechi si nou, evident NOU, cu conditia sa fie original. Iar dintre cele vechi le apreciez tot pe acelea care la vremea lor erau NOI, de avant-garda. chiar daca un film e mai nereusit ca regie sau ca joc actoricesc, daca e original, il apreciez mai mult decat pe unul bine facut, bine jucat, cu alte cuvinte "clasic" dar care nu aduce nimic nou.

ieeeeeeeeeeeeeee !!!!!
am mai gasit pe cineva caruia ii place Lukas si Trier !!!

ai vazut 'Fucking Amal' ? n-au facut americanii un film mai bun despre adolescenti de cand exista :wink:

Am fakut shi io' rost de primul film SF din istoria Cinematografiei shi sper sa-l vad in curannd ...

Am fakut shi io' rost de primul film SF din istoria Cinematografiei shi sper sa-l vad in curannd ... :o

Intelege odata, copile, ca Matrix reloaded nu este primul film SF din istoria Cinematografiei... :wink:

Referitor la subiect...:

In general, prefer sa nu tratez un film ca american sau non-american. Asta pentru ca, desi americanii sunt cei mai mari producatori de tampenii, in fiecare perioada au filme interesante. Dar, americane sau nu, prefer, totusi, filmele vechi. (aici, tot americanii su porcariile lor industriale sunt de vina...)

film sa fie...
:D

Mai ai 811, creieras...

Oh, Leonard

I

didn't

know

you

cared.

8)

inspirata de discutia de la Staruri - Chaplin (na! ca-i fac si reclama! ) si ca urmare a actiunii de revitalizare a unor topicuri vechi, iata peste ce am dat.

deci cu ce ochi priviti filmelele vechi, noi, americane, europene, asiatice? cu ce va e mai usor sa va idnetificati si de ce?

ioi..inca un topic mort in fasa :D

ce mult timp a trecut de cand l-am deschis

imi mentin parerea

ce as adauga (sa extind un pic tematica) e ca atunci cand e vorba de filmul european ma simt mai atras de nordici (their coldness becomes me)

"Treimea" mea cinematografica:
1. La vita e bella
2. Dancer in the Dark
3. Lola rennt

Hm, filme europene. A, si regizorul preferat este LvT. Dar nupot sa spun ca imi plac mult mai mult decat cele americane. :-?

le prefer pe cele americane

abia acum cand am revazut primul tau post am constientizat si eu ca topicul era deschis de tine :P

Mie tocmai din cazua racelii, detasarii, rationalizarii excesive si a cautarilor artistice ale filmelor europene, ma simt mai atrasa emotional de cele americane. Americanii stiu cum sa ma pun efectiv in film, sa fiu acolo si sa uit ca sunt in sala de cinema. Europenii stiu cum sa ma faca sa imi placa ce poti face cu mijlocul asta. Dar sunt clar mult mai detasata, mult mai constienta de pozitia mea ca spectator.

Daca stau sa ma gandesc acum, nu-mi vin prea multe titluri in minte de filme europene care sa ma fi facut sa plang. Nu-mi dau seama de ce emotiile se transmit asa de greu in Europa.