Turneu Iconoclast IV - Fill the Void (2012)
Al 6-lea film din turneu este Fill the Void (2012) de Rama Burshtein , un film propus de rvn.
Saptamanal se va trage la sorti un film ce va fi afisat intr-un thread propriu. Thread-ul ramane deschis pentru votare doua saptamani. Oricine poate participa la discutii si poate vota, cu conditia de a-si justifica votul printr-un comentariu. La sfarsitul turneului va fi ales prin vot si premiat cel mai bun comentator. Sistemul de votare: 4 stele = 4 puncte - excelent, 3 stele = 3 puncte - bun, 2 stele = 2 puncte - merita incercat, 1 stea = 1 punct - slab, 1 bila neagra = 0 puncte - foarte slab Se pot da si note intermediare, de exemplu 2.5 stele. |
si poza? ma asteptam la o prefata la fel ca si celelalte de pana acum.
|
nu meriti! :P
:)) |
Originally Posted by rvn:
dar binenteles ca are poza. nu se vede? la mine se vede si logat si nelogat. daca nu se vede la voi, o voi schimba. |
1 Attachment(s)
Originally Posted by alali:
Attachment 2681 imi pare rau, eu nu vad decat afisul filmului de pe imbd. |
rvn, am schimbat poza. se vede?
|
Originally Posted by Mercutio:
sper sa nu considerati o corvoada propunerea mea de film, dar daca este sa primesc boscorodeli (indirect, prin aprecierea negativa a filmului), promit sa le inghit cu stoicism. pacifismul este traducerea zicalei care suna cam asa: "capul plecat, nici sabia..." |
Originally Posted by rvn:
nu-l ocolește? :D |
Un film destul de dificil de notat acest Fill the Void, dar mie mi-a plăcut pentru că Rama Burshtein nu alege calea facilă de a povesti despre modul în care tradițiile religioase vin în directă contradicție cu conceptul de individ în interiorul unei comunități de evrei. Ar fi fost foarte ușor să polarizezi acest film dacă voiai să faci asta, adică să transformi anumite personaje în nenoriciți, iar pe altele în sfinți, pentru a implica privitorul, dar filmul e suficient de matur și de inteligent să nu facă asta. Asta mi-a plăcut mult de tot, pentru că deși poate pare o detașare din partea regizorului în legătură cu povestea pe care ne-o prezintă, de fapt această detașare îi oferă coerență, echilibru și relevanță.
Personal, am avut senzația unui film frumos filmat, poate un pic cam plat în ceea ce privește emoția transmisă, în sensul că personajele preferă mai degrabă să interiorizeze sentimentele în loc să le dea frâu liber. Ziceam mai devreme că Fill the Void nu își propune să ne spună ce trebuie să credem despre fiecare personaj și revin la ideea asta pentru că mi se pare importantă. Asta îl separă de majoritatea dramelor Hollywoodiene care au alături de conținut și un fel de comentariu care-ți arată cum să interpretezi filmul. Fill the Void e diferit. Nu face judecăți de valoare și nu oferă privitorului personaje pe care să le urască. Pot să simpatizez până și cu mama Shirei, pe care am fi tentați să o numim villain-ul filmului (de fapt, nu există villaini și eroi aici, pentru că în viață -- nu neapărat doar între evrei -- lucrurile depind foarte mult de unghiul din care le privești). 3.5/4 |
Originally Posted by robertsandu:
|
Originally Posted by rvn:
De acord, nu era neapărat o critică, ci mai mult o constatare -- deși pentru mulți s-ar putea să fie un defect . Mie mi-a plăcut cât de calm și încrezător în forțele proprii e filmul. |
Originally Posted by robertsandu:
|
Un film care m-a cucerit inca de la prima rasuflare, la propriu. Vorbesc de acea prima scena in care tanara Hadas Yaron isi vede pentru prima oara viitorul sot. Acea respiratie intretaiata, acea emotie care ti se opreste in gat, totul atat de bine jucat, totul atat de real. Sublim! Nu degeaba a fost recompensat filmul cu premuil pentru cea mai buna actrita la festivalul de la Venetia. Fara doar si poate, la acest succes de interpretare a contribuit foarte mult si faptul ca avem de a face cu o femeie in postura de regizor. Intrebarea e, de ce nu a dorit sa participe si la celelalte festivaluri mari, unde, cel putin la Cannes ar fi avut sanse la unele premii dupa parerea mea. In fine!
De la scena pomenita mai sus, marturisesc, filmul m-a avut la degetul cel mic. Totusi, senzatia permanenta pe toata durata vizionarii a fost aceea de film ce nu poate sa nu fie macar interesant pentru orice iubitor de cinematografie, asta in cazul in care, sa presupunem, filmul nu te cucereste. Prezentand o lume inchisa, inaccesibila profanilor, o societatea milenara a carei reguli nu s-au schimbat prea mult in ultimul secol, adica pe intelesul nostru, nu s-a emancipat asa cum sunt tendintele, filmul nu poate sa nu fie o provocare pentru orice spectator. Doar pentru a asista la aceste obiceiuri si tot il vei urmari pana la capat. Iata deci marele plus al acestei pelicule. Este provocator si/sau placut. Subiectul filmului, atat de vechi la origini, este atat de actual, incat nu pot sa nu imi pun intrebarea: cine ar avea dreptul sa ridiculizeze, chiar si pentru amorul artei, un mod de viata ca acesta? Oameni dedicati total unui mod de a fi. De ce anume sa le terfelesti lucrurile cele mai de pret? E doar o intrebare retorica. Revenind la film, interesant este modul in care dialogul cade pe planul secund. Privirile, ciocnirile intre personaje, punerile lor fata in fata, toate au ca scop crearea de emotii. Dialogurile, in putinele momente cand au consistenta nu fac decat sa transmita acele emotii sau sa le amplifice. O maniera de a conduce, regizoral vorbind, proiectul acesta ciudata, dar cu un efect superb in cazul de fata. Situatia conflictuala din film poate parea la prima vedere o anomalie intalnita doar in societatile patriarhale, unde femeia nu are alt rost decat de a se supune deciziilor luate de barbatii din viata lor. Asta e doar o privire "moderna" a unei civilizatii milenare, dintr-un spatiu geografic total diferit de cel inteles de noi. Este practic o proiectare a valorilor noastre intr-o cultura diferita, pe care nu doar ca nu o intelegem, dar mai mult ca sigur nici nu o cunoastem. In fond, normalitatea de aici este poate mult mai fireasca decat ceea ce se intampla in civilizatia moderna. Asa cum spune un proverb crestin, preluat din iudaism, "prima e frica, cu frica vine respectul, iar respectul duce la dragoste". Privita din acest unghi povestea imbraca noi nuante de perceptie. Un film plin de tinerete, (Shira - Hadas Yaron, la doar 20 de ani in momentul filmarii), zbuciumat chiar daca la suprafata filmul pare ca lancezeste, frumos prin actori si normal ca o casnicie, casnicie atat de discreditata in filmele hollywood-iene. 4 stele din partea mea¡ |
|
Fill the Void e pe de o parte un film de personaje si pe de alta parte isi propune sa prezinte comunitatea evreilor ortodocsi. Si rateaza in ambele aspecte.
Cam fiecare persoana din Fill the Void, inclusiv protagonista Shira exista doar in conexiune cu o casatorie. Si uneori mai canta ceva la cate o sarbatoare, dar pana la urma si acolo ajung de obicei tot sa discute de casatorie. Aia nu sunt oameni, sunt automate de maritis. Ce stim despre Shira in afara de "dilema" ei mareata legata de alegerea unui partener de viata. Pai... canta la acordeon. Si cam atat. N-are nicio parere despre ceva in afara casatoriei, n-are niciun trecut care sa ne fie prezentat, n-are nimic... Actrita face o treaba buna si e foarte draguta. I-ar sta bine intr-o poza, dar asta e un film. In rest, ca sa vorbim de maretul subiect matrimonial, o vedem cum sare ca o gasculita proasta dupa ce vede de la distanta pentru prima data un mascul care i-ar putea fi partener. Apoi, dupa moartea surorii sale, e intr-o perpetua ceata abulica in care nu stie pe cine sa faca fericit(a): pe ea, pe mama ei, pe pretendent, pe Dumnezeu si pe deasupra nici nu stie nici cum sa ofere aceasta fericire oricarui din cei mentionati. Dar are ochi mari si expresivi de caprioara, asa ca by default nu trebuie sa aiba si altceva in cap. :-? Cat despre comunitatea evreilor religiosi, din care regizoarea face parte, avem o prezentare superficiala, facuta totusi cu afectiune, dar si stangacie in a o face cunoscuta spectatorilor care nu cunosc deja in detaliu obiceiurile si principiile. Filmul se concentreaza mai ales pe doua aspecte: ritualul exterior din care rateaza complet sa transmita semnificatia adanca si rolul rabinului ca un centru si binefacator spiritual si uneori si financiar al comunitatii. Cei care cauta o declaratie bombastica despre tratamentul incorect fata de femei, n-o sa o gaseasca aici. Burshtein sugereaza subtil ca femeile pot avea uneori de suferit prin subordonarea la autoritatea tatalui, sotului sau rabinului - dar in acelasi timp in general barbatii sunt prezentati ca fiind mai intelepti si capabili de a judeca corect decat femeile. Aveam intentia sa zic ceva si despre mirele Yochay, dar in afara de faptul ca priveste grav si e un barbat bine, din pacate nu se prea poate adauga mare lucru. Finalul e la fel de vacant ca tot filmul - absenta unei concluzii in dulcele stil de "film de Arta" functioneaza in cazul in care ai prezentat niste probleme dificile a caror raspuns nu le ai. Burshtein nu are raspunsul, dar nu are nici macar intrebarea. 1/4 |
Originally Posted by Twinsen:
|
Mda, citind raspunsu tau, rvn, mi-am dat seama ca stilul meu nu e ok. De asemenea m-am mai gandit si am revaluat filmul. Revin cu o noua opinie.
Fill the Void este un film extraordinar care ne introduce adanc in intimitatea unei comunitati fascinante. Sensibilitatea sa poate fi inteleasa doar de oameni deosebiti pentru ca nu este un film pentru cei care doresc explozii sau scene fierbinti de sex. Cei care iubesc subtilitatea vor fi rasplatiti pe deplin pentru ca desi personajele nu spun ceea ce gandesc si deseori semnificatia unei scene mi-a scapat, emotia care se revarsa din fiecare clipa este de neuitat. Si asta se datoreaza mai ales actritei care o interpreteaza pe Shira, care e EXCEPTIONALA si merita toate premiile pe care le-a primit si unele in plus. Figura sa e o oglinda a preaplinului sufletesc, o simpla clipire a genelor sale iti frange inima prin drama crunta a destinului ei cu totul deosebit. Pentru ca Shira traieste intr-o comunitate a trecutului, intr-o lume a barbatilor care isi impun dorintele asupra ei. Se vede clar cum barbatii au voie sa cante tot timpul, sa se bucure si sa aleaga in timp ce femeile stau mereu in umbra lor. Supuse unei astfel de presiuni unele dintre ele au sufletul atat de amarat si tulburat, precum mama Shirei, incat devin niste persoane rele. Desi fiind vorba de un film foarte subtil, nu putem sa spunem ca sunt rele, pentru ca in primul rand sunt asuprite si in al doilea rand i-a murit fiica, deci e de inteles. Shira insa e o dragutica, ti se rupe inima sa vezi cum visul ei de a-si gasi un sot potrivit a fost frant de niste idei invechite si neintelgerea celor din jur (chiar mama ei!!!). Sper din tot sufletul ca ea sa fie fericita pana la urma chiar si cu Yochay (care nu o merita) si ca nicio femeie in viitor sa nu mai treaca prin astfel de experiente groaznice. Nota: 4/4 stele cu felicitari |
Originally Posted by Twinsen:
|
Twins....>:D< Ce dor imi era de posturile tale...:x Bine ai revenit printre cei vii.
Acum revenind la primul post, ma chinui sa inteleg ce anume te-a suparat atat de tare la acest film de ai facut un asa review. Cunoscandu-te cat de cat, dupa posturile tale, desfiintezi un film doar daca intr-adevar nu iti place. Iar aici asa ai facut. Vorba lui rvn, nici eu nu as fi vazut logica aici a creionarii personajului mai mult decat o face filmul. Nu ar fi avut nicio relevanta pentru situatia data. Momentele incluse in film isi au propriile emotii, propriile trairi. Sinceritatea Shirei este superb redata, chiar daca ar fi vrut sa impace si capra si varza; dar nu poate. Trebuie sa spuna ce are pe suflet (scena intalnirii la rabin - totala). Apoi sa spui ca nu reuseste sa redea deloc personajul si sa il limitezi doar la o marfa ce trebuie sa se casatoreasca la comanda si din cand in cand mai canta la acordeon, e nedrept. Totusi, are un premiu la berlin pentru acest rol. Nu e la indemana oricui. Sa nu uitam ca Berlinada nu premiaza pe motive comerciale. E amuzant sa vad cat de tare te-a suparat acea situatie in care e pusa femeia. Acea constrangere, acea impunere. Esti un militant inrait pentru egalitate imi dau seama. Totusi, egalitatea absoluta este iarasi o utopie. Eu vad in acest tip de societate o ordine si o normalitate care duce la un viitor. Al speciei, al comunitatii, al orice vrei tu. In timp ce toate celelalte comunitati se autodistrug. Mor pe mana lor. Religia viitorului, musulmana. Populatia viitorului, musulmana. Comunitati importante cam in orice tara importanta, cu o rata de crestere ametitoare. Si ca sa inchei, marturisesc ca oricat mi-ar placea posturile tale, nu iti impartasesc fatalismul situatiei. Totusi, nu era o impunere totala. Fata avea dreptul de a alege. Avea acel vot de veto nu? :) Intr-o mare masura era si impinsa, dar nu obligata. Ceea ce e mare lucru. Cate casatorii in lumea "deschisa si emancipata" nu sunt pe motive materiale aranjate, premeditate, etc? Pe cand acolo nici nu se pune problema. Interesele sunt mult mai umane. Ps. De asemenea, nu iti inteleg nici ironiile ultimului post. Nu vroia nimeni sa auda o anumita parere de la tine. Ci o parere a ta. Atat! De asta esti Twinsen si nu X! |
Originally Posted by Twinsen:
Twinsen, n-am citit comentariul, pentru ca n-am vazut filmul, doar am vrut sa-ti spun: pliz, pliz, pliz, te rog sa vezi si filmul propus de mine, chiar daca eu inca sint la 1.45/7 din seria ta :) |
robert a intuit foarte bine. filmul poate sa placa sau sa displaca. nu prea exista cale de mijloc.
T.,stiu sigur ca ma crezi, am zambit in timpul lecturii celui de-al doilea comentariu al tau. motivul amuzamentului: talentul tau de a arunca in derizoriu cu mult umor. cu alte cuvinte, am gustat mistocareala si chiar o consider un punct de vedere corect. dar asta, numai pentru faptul ca nu ai gasit in film ceva care sa aiba relevanta. ori chestia asta, ma mira un pic. poate eu mi-am pierdut simtul de apreciere, dar, sincer, din ceea ce se vede pe ecran, nu este chiar asa cum ai descris tu, ca o drama juvenila plina de sirop si iz de pension. personajele traiesc cu intensitate, fiecare in felul lui, iar lucrul acesta se simte, sunt senzatii reale si deloc superficiale, asa cum le-ai descris tu, mai ales in legatura cu cele doua personaje principale. pe de alta parte, daca regizoarea a ratat incursiunea in viata acestei comunitati deloc restranse, in opinia ta, inseamna ca esti cel putin un bun cunoscator al obiceiurilor lor de viata, a principiilor si tradititiilor pe care ei le mostenesc si le respecta cu sfintenie de mii de ani. daca este asa, eu n-as acorda prea mare importanta acestui lucru, fiindca sunt sigura ca prin filmul acesta nu si-a propus sa ne tina o lectie de documentare ci, a cautat mai degraba sa ne lase sa privim si sa intelegem daca, dincolo de ceea inseamna educatie in spirit religios (asa cum o fac evreii) exista si capacitatea fiecarui individ in parte, nu de a lua decizii, macar de a constientiza ca poate simti ce inseamna "a iubi" altfel de cum este scris in cartile de rugaciuni. |
Fara a-l gasi foarte emotionant, ”Fill the Void” a fost pentru mine interesant din doua privinte: psihologia personajelor, suficient de ofertanta sa ma stimuleze la putina filozofie si intimitatea trairilor feminine la care te face partas.
Pentru ca Rama Burshtein desface in fata spectatorului un eventai de prototipuri si ipostaze, care fiecare spune in felul ei ceva despre conditia femeii si anotimpurile ei.Filmul poate fi privit si ca o poveste despre devenire, cu statusul si trairile proprii fiecarei etape.Dincolo chiar de religie, apartenenta sociala sau epoca. Rivka – Sotie si mama.Inca in putere,in ciuda nenorocirii care o loveste, ea este cea care detine cheia si controlul menajului domestic.Ca dovada, reuseste sa impuna ideea casatoriei dintre fiica cea mica si ginerele ramas vaduv ,fara a uza de vreo constrangere, atat in fata sotului ,autoritatea tutelara,cat si a celor doi protagonisti.Rivka orchestreaza asemeni unei vrajitoare intreaga intriga, fara ca in fond,sa o vedem actionand in vreun fel. Si aceasta “putere tacuta” pe care femeile au stiut s-o obtina intotdeauna in interiorul caselor si in intimitatea casatoriilor lor,in pofida oricarei dominatii masculine,este unul din aspectele surprinzatoare pe care filmul il pune in lumina discret,dar précis.E un contrabalans natural al puterii de decizie din planul exterior,care apartine de regula barbatului. Prin urmare – si asta mi-a placut cu adevarat – nu cred ca intentia Ramei Burshtein a fost sa ne oripileze cu soarta oropsita a femeii vasale.Ci doar sa propuna niste personaje intr-un context.Cat suntem dispusi sa distingem dincolo de prim planul gros,ramane o optiune personala. Cel mai subtil aspect la Rivka,la care m-am si gandit cel mai mult, a fost mobilul inconstient din spatele dorintei ei.Cred ca prin casatoria lui Yochay cu Shira,ea a urmarea nu doar pastrarea copilului in familie,sau inlocuirea mamei naturale cu persoana cea mai potrivita. Mama lovita de moartea fiicei,nu se putea confrunta cu faptul ca pentru barbatul vaduv al acesteia viata va merge inainte,cu o alta iubire,cu un alt destin,cu o alta femeie straina.Casatoria cu Shira echivaleaza dupa mine cu o “sechestrare” a lui. Si acest instinct feroce de posesiune este eminamente femeiesc. Shira – prin confuzia si trairile ei contradictorii ne reaminteste de unicitatea clipelor in care “nu stii nimic”, cand barbatul e cel mai mare si mai tulburator mister din univers.Iar casatoria, nu doar pasul care te aseaza in rand cu lumea ci si actul prin care,ca femeie speri sa ai ,in sfarsit, propria ta lume. Depasind cadrul religios si cultura comunitatii,indiferent de epoca si de emancipare, inaintea acestei decizii, femeia va simti mereu acelasi amestec de teama,speranta,bucurie si neliniste.Shira nu este asadar,nici proasta,nici suta la suta,victima unui abuz direct si violent.Ea reactioneaza perfect explicabil in fata unui moment crucial in existenta oricarei femei. Matusa Hanna- pe care infirmitatea o condamna la singuratate,dar singuratatea nu o mutileaza si sufleteste aduce o nota de nonconformism in peisaj .Ea e singurul personaj in afara obsesiei maritisului, cel mai indulgent totodata .Si in fine Frieda, completeaza expozitia cu imaginea fetei blocate in singuratate ca intr-o capcana, tocmai datorita fixatiei de a scapa de ea. La Yochay – nu stiu ce-ar fi mai intai de admirat.Romantismul ales de care da dovata ( “Va iubesc - ii spune el primei sotii insarcinate - sunteti totul pentru mine “,declaratie la care aceasta raspunde se pare in perfecta cunostiinta de cauza – “Esti beat !”) sau simtul practic de care da dovada cand se decide sa-si inlocuiasca sotia moarta, initial cu o alta vaduva cvasinecunoscuta,iar apoi chiar cu propria cumnata. Daca Shira e o biata gasculita in ceata abulica,sfasiata de cautari si incertitudini,Yochay in schimb e un reprezentant demn al sexului puternic: nici o intrebare sau neliniste nu-i tulbura constiinta de beton armat. Pe ansamblu,in pofida subiectului, filmul reuseste sa evite sentimentalismul,detaliu care in ochii mei ii confera calitate. In imaginea finala, Shira mireasa,cu spatele la zid nu-mi inspira atat ideea de sacrificiu,cat cea de speranta si cautare.Adica cele mai omenesti senzatii in fata necunoscutului,indiferent pe ce carte ai pariat. 3 stele /4 |
^ Nici mie nu mi s-a părut din cale-afară de dramatic. Putea să tragă mult mai mult de coarda sentimentală, dar n-a făcut-o. De aici acea platitudine de care vorbesc, pentru că filmul nu are de fapt niciun răspuns. Chestia e că nici nu îi trebuie un răspuns. Asemenea tradiții sunt mult prea înrădăcinate pentru a fi schimbate cu una cu două. Ar fi stupid ca un film de o oră și ceva găsească soluția la o problemă care ține de secole și care nu se rezumă strict la comunitatea evreiască (parcă și Titanic atinge subiectul, într-un cu totul alt context ce-i drept). Așa că, fără un mesaj precis și fără un răspuns genial la problematica abordată, rămâne strict filmul, ca experiență (imagine, interpretări etc.). E un foarte reușit film descriptiv. Nu toate filmele trebuie să descopere ceva nou. Poate vreau să fac un film tocmai despre ideea că unele lucruri nu se schimbă, iar să crezi că le poți schimba e o pierdere de timp și energie. Ce e rău în asta?
|
Originally Posted by rvn:
Originally Posted by rvn:
Originally Posted by rvn:
Originally Posted by alali:
|
Originally Posted by Twinsen:
Hai să o luăm logic, pe exemplul tău, apoi extrapolăm la filmul în cauză. Zici că nu știi dacă avea motive să fie deprimat sau nu. Și totuși presupui că n-a avut, pentru că nu ți le-a arătat. Dacă un film arată dezinteres pentru un aspect și tu îl critici pentru chestia asta, practic critici filmul pentru ceva ce n-a avut interes să-ți arate. Trebuie să vii cu argumente, de ce ar fi fost important aici backstory-ul Shirei? Ai toate informațiile de care ai nevoie pentru ca povestea să aibă sens. În general un film focusat pe o tendință socială, nu îngreunează personajele cu un backstory bogat, pentru că ar abate atenția de la povestea în sine. Shira reprezintă aici o categorie socială. Dacă o descriu prea detaliat și o încarc cu amintiri sau evenimente trecute, fac dintr-o poveste despre tendințe, un caz social despre ea și dau senzația că nu spun povestea fetei care e forțată să se căsătorească, ci povestea despre un caz individual. Ori eu vreau să fac din Shira un reprezentant al unei categorii sociale și demografice, nu o anume fată. Și din acest motiv o reduc pe Shira la spirit, nu la fapte trecute sau la ce îi place și ce nu îi place. |
Originally Posted by sigalia:
Originally Posted by sigalia:
|
Originally Posted by robertsandu:
|
Originally Posted by Twinsen:
Ne vorbește printre altele despre sacrificiu. N-ai fost niciodată în situația de a simți că, indiferent ce ai alege, știi că tot vei dezamăgi pe cineva? N-ai simțit niciodată că presiunea pe umerii tăi e prea mare și că nu e corect ca ceilalți să-ți ceară să te sacrifici pentru alte motive decât propria ta bunăstare? Toate sentimentele astea sunt emise de film, însă e nevoie de receptivitate ca să le poți percepe. Dacă tu raționalizezi un film care se vrea a funcționa la nivel de patos și emoție, normal că nu vei găsi nimic acolo. |
Originally Posted by robertsandu:
Originally Posted by robertsandu:
|
Originally Posted by Twinsen:
Nu văd care ar fi contradicția. Filmul tratează o tendință socială, iar acea tendință socială pune personajele în situații emoționale, tensionate. |
Un film care vorbeste de tendinte sociale poate sa starneasca emotie, dar in niciun caz sa "functioneze la nivel de patos și emoție". Ca altfel e propaganda sau manea. Tendintele sociale necesita o abordare rationala, din perspectiva istorica si stiintifica.
|
Originally Posted by Twinsen:
Nu e adevărat. E o distincție între subiectul abordat și modul prin care se realizează această abordare. Tendințele sociale necesită o abordare antropologică și psiho-sociologică atunci când vorbim despre știință. Nimic de comentat aici. Filmul însă poate să prezinte o tendință socială prin modul în care afectează personajele -- și aici vorbim despre emoție și patos ca elemente ce se desprind din conflictul tendințe sociale vs individ. Nu trebuie neapărat ca un film să explice fenomenul în sine pentru a-i arăta importanța în câmpul uman. Tu te aștepți ca orice concept care apare într-un film să fie explicat sau tratat din punct de vedere științific? |
Originally Posted by Twinsen:
Asa e,insa libertatea sexuala a fetelor de azi nu schimba cu nimic esenta aspiratiilor.Ca si stramoasele lor, ele vor iubire si devotament, viseaza si idealizeaza la fel de intens ,sunt la fel de afectate cand orizontul lor de asteptare nu este atins. Si “maritisul” ramane o necesitate fundamentala- sociala,psihica,emotionala - pentru a da un sens plenear existentei.Cu sau fara actul adiacent.Chestiuni privind cultura,mentalitatile,emanciparea economica si de alta natura – aduc doar variatiuni minore la o realitate (inca) neclintita. :)
Originally Posted by Twinsen:
Dar Rivka chiar este figura centrala,cheie.Si da,mi-a retinut mai mult interesul.Nici nu sustin ca personajele principale ar fi foarte complexe ; ele sunt mai degraba prezentate in ipostaze relevante pentru anumite aspecte.Nu le vad in competitie intre ele,ci in complementaritate.Mai ales pe cele feminine. |
Robert, tu le invarti incotinuu. Intai ai spus ca filmul "e un pic cam plat în ceea ce privește emoția transmisă". Apoi a devenit "un film care se vrea a funcționa la nivel de patos și emoție"...
Acum ti se pare ca e un film focusat pe tendinte sociale... iar cand te-am intrebat care sunt astea ai mentionat sacrificiul, dar nu sacrificiul Shirei ca persoana ci sacrificiul unei intregi categorii sociale, de tinere fortate indirect sa accepte un mariaj. Pai si unde sunt tinerele alea? Ca in film o mai vedem doar pe Frieda care e cat se poate de doritoare sa se marite. Nu vedem nici vreo casatorie aranjata care sa iasa prost, sau ceva de genul asta. Pana si Shira insusi are o atitudine ambigua fata de mariajul ei. Asa putem sa tot vorbim discutii cu ce ne imaginam fiecare, dar n-ar strica sa aiba o legatura cu filmul in sine. |
Originally Posted by Twinsen:
da, ai zis foarte bine "buimaceala". fata asta nu are nici un fel de experienta de viata, aproape ca nu are nici trecut, in orice caz, nu un trecut cu evenimente traumatizante, este o tanara apartinand unei comunitati care nu-i acorda nici o sansa sa faca un pas in afara ei. un pas pe care, din nefericire, ea nici macar nu si-l doreste, fiindca, pur si simplu, habar n-are cum este sa traiesti in afara regulilor impuse de familia si religia ei. dupa mine, buimaceala ei s-a transformat in iubire, iar asta s-a intamplat treptat, dupa o lupta intensa cu constiinta ei si datoria fata de familie. |
Originally Posted by Twinsen:
Păi și ce? Trebuia să spun o frază și atât? Atât timp cât afirmațiile nu se exclud una pe alta nu văd de ce ar trebui să mă rezum la una singură. Da, am zis că filmul e ușor cam plat în ceea ce privește emoția transmisă, și am zis că eu nu văd în asta neapărat un defect, dar alții s-ar putea să vadă. Apoi ai venit tu cu 1/4 stele și mi-ai dat indirect dreptate. Filmul se concentrează pe tendințele sociale (adică pe obiceiurile sociale/religioase ale evreilor ortodocși) și pe modul cum acestea influențează personajele. Ce rezultă din chestia asta sunt sentimente și emoții. Dacă tu nu le vezi/simți, nu înseamnă că nu există. Eu asta am spus și nu văd care ar fi contradicția. Sau cum mă învârt în cerc. Eu îmi spun părerea despre film, care nu se rezumă la un comment de 3 rânduri ci la tot ce spun legat de filmul respectiv. Așa că nu are rost să pui comentariile mele în antiteză, pentru că nu sunt contradicții, ci adăugiri. Shira reprezintă tipul fetei care se căsătorește din obligație, în urma presiunilor externe, nu din dorința ei personală. Ea face un sacrificiu acolo, și toate femeile/fetele care se căsătoresc ca să mulțumească pe altcineva decât pe ele însele fac un sacrificiu și renunță la dreptul de a-și decide viitorul și de a fi fericite. Shira nu e un caz singular, e o parte dintr-o tendință și filmul face o treabă bună în a arăta asta. Să știi că a vedea un film este o relație de comunicare. Eu nu mi-am imaginat nimic din ce nu am simțit în film.
Originally Posted by Twinsen:
În viața reală.
Originally Posted by Twinsen:
Frieda face parte din altă categorie socială. |
Trebuie sa spun de la inceput ca nu sunt un cunoscator al traditiilor si culturii comunitatilor evreilor ortodocsi. Filmul e cumva o introducere in modul de viata al acestei comunitati, desi nu e nici pe departe un studiu etnologic. Pentru ca punctul de vedere e unul implicit, intern. Autoarea pare a nu lua in seama ca filmul ar putea fi urmarit si de cineva din afara comunitatii. Si datorita faptului ca toate personajele fac parte comunitatea respectiva, e cat se poate de normala lipsa unor explicatii detaliate despre toate aceste traditii, obiceiuri, comportamente, valori, care se regasesc, reies, in/din film. Mijloacele folosite sunt minimale: filmari
aproape in intregime la interior, profuzime a imaginii (claritate) mica, utilizarea in principal a plan detaliului, deci un joc actoricesc bazat mai mult trasaturi faciale si mai putin pe gestica. Toate aceste se pliaza spatiului restans, care e ca o oaza, ca o insula, ca un biotop. Nu exista repere externe, imagini din afara acestui spatiu, sau personaje care sa fie din exteriorul comunitatii, ceea ce ar da loc comparatiilor si judecatilor. Pentru a judeca corect istoria mi se pare necesara considerarea contextului si implicit a personajelor, ce sunt limitate la acest context. Ar fi fals, mi se pare, sa pui in raport psihologia acestor personaje cu valorile societatii noastre, asa zis moderna. Ceea ce pare a fi primordial in aceasta comunitate e institutia casatoriei. Casatoria aranjeaza lucrurile, da stabilitate nu doar familiei intregite, dar si comunitatii, comunitate care impartaseste problemele si bucuriile fiecarui membru al ei. Intriga filmului se bazeaza pe aceasta notiune. Da, exista o intriga, filmul isi pastreaza structura narativa de trei acte, desi e mai putin evidenta. Actul intai, prezinta o stare de echilibru, Shira are o cerere in casatorie, sora ei, casatorita, insarcinata, e ok. Actul doi incepe cu plot point nr. 1, adica aparitia problemelor: propunerea de casatorie e anulata, sora Shirei moare. In continuarea actului doi toate personajele se straduiesc, se framanta, sa rezolve aceste probleme, fiecare in felul sau, pentru ca in final actul trei sa aduca din nou echilibru si stabilitate in familie si comunitate, prin casatoria celor doi. In ceea ce priveste conditia femeii, se vorbea pe aici de 'opresiunea sentimentelor': eu unul n-am regasit problematica asta in film, dimpotriva, ceea ce reiese din film e ca Shira era libera sa aleaga si avea ultimul cuvant de spus in ceea ce priveste casatoria ei. Scena din biroul rabinului este elocventa. Rabinul o intreaba pe Shira ce simte in privinta casatoriei cu cumnatul ei vaduv. Ea raspunde ca nu e vorba de sentimente in aceasta intelegere. La care rabinul ii raspunde ca doar despre sentimente e vorba si nu binecuvanteaza casatoria. Desi e o privire din interior, e de apreciat impartialitatea, lipsa unui mesaj pro sau contra acestui mod de viata specific comuntitatii respective, care ar putea fi unul dintre pretextele unui asemenea film, vezi filmele iraniene. 2.5 stele |
Originally Posted by Mercutio:
Filmul redă opinia rabinului dar nu insistă pe ea. În schimb se insistă mult pe presiunea familiei asupra Shirei. Dacă Shira era cu adevărat liberă să aleagă nici nu mai apărea în fața rabinului. |
Shira nu era nici pe departe libera sa aleaga. poate, aparent. daca voi credeti contrariul, tinand cont de toata conjunctura din film si dupa toata desfarurarea de ritualuri de negociere a casatoriei, chiar nu pricep ce film ati vazut, de fapt. nici sotul surorii ei nu prea avea alternative. era obligat, la randul lui, sa-si gaseasca pe cineva tot din interiorul comunitatii. de-aia nici nu-i pasa cine era respectiva, habar n-avea cum arata si nici nu conta, deatfel. important era sa se recasatoreasca, dar numai pentru a respecta obiceiul, traditia.
|
eu am vazut filmul ala in care cei doi, shira si cumnatul vaduv, au mers la rabin, rabinul a constatat ca ea n-are sentimente pentru el si nu a dat verde casatoriei. deci era o presiune din partea familiei, dar shira, pana la urma, putea oricand sa reclame lipsa de sentimente din partea ei pentru a se lipsi de o casatorie. dupa ce au fost la rabin a primit in vizita alt predendent. deci avea totusi alternative si un cuvant important de spus, ca pana la urma se casatoreste tot la dorinta ei. cel putin asa reiese din filmul vazut de mine.
|
alegerile, asa cum reiese din film, se faceau dupa oricare alte criterii, in afara de sentimente. cum se desfarurau intalnirile intre pretendent si potentiala mireasa? intr-o camera alaturata aceleia in care parintii negociau zestre celor doi. in ce constau aceste intalniri? priviri si intrebari de complezenta. nu stiu daca poate exista o stangacie asemanatoare intr-o postura similara. pentru lumea lor este doar un ritual, o binecuvantare, poate un mare noroc pentru viitorul familiei, dar nu cred ca lucrurile astea aveau vreo legatura cu sentimentele sau cu romantismul, nici macar in faza incipienta.
|
Originally Posted by robertsandu:
ma rog, libertate adevarata... ce aia? libertatea e o notiune relativa. dar nici nu putem vorbi de o lipsa totala de libertate sau o obiectificarea a femeii, care e targuita ca o marfa oarecare. pe mine m-a frapat faptul ca rolul rabinului e acela de a verifica sentimentele viitorilor soti. nu averile, nu interesele parintilor sau alte daraveri. nu stiu daca shira avea dreptul de a alege nelimitat, dar avea dreptul de veto, cel putin asa reiese din filmul asta, nu stiu cum e in realitate. in comparatie cu societatea noastra poate nu e o mare libertate, dar cu alte societati, cum sunt anumite locuri din India, de exemplu, unde sotii nici nu se vad pana in ziua nuntii, e totusi ceva. |
Originally Posted by Mercutio:
E clar că situația nu e albă sau neagră și că nu avem o încălcare a libertății violentă. E vorba despre familie și tradiții, trebuie să existe o anumită înțelegere până la urmă, mai ales că dragostea părinților vis-a-vis de copiii lor nu e pusă la îndoială. Dacă e ceva ce filmul transmite mai bine decât orice este cât de multă presiune pune pe tine, ca adolescent, o asemenea situație. Nu e corect ca tu, copil fiind, să fii pus în asemenea poziții doar pentru că așa zic obiceiurile religioase sau cutumele. Nu e nimic revoluționar în mesajul ăsta, dar eu zic că e suficient ca să ofere filmului relevanță socială, mai ales că abordarea este plăcut de neagresivă. Iar legat de rabin, într-adevăr e surprinzătoare corectitudinea poziției lui. Dar ce mă face pe mine să cred că prezența sa în film nu e datorată mai degrabă încercării regizorului de a nu părea prea părtinitor? Dacă există o dovadă cu privire la importanța rabinului în film, asta ar fi timpul de expunere pe care-l are, care e destul de redus. Mie discursul lui mi se pare o încercare inteligentă de a arăta că nu chiar totul e dereglat în comunitatea aia. Dar de la nu chiar totul e anapoda, la totul e în regulă (nu că ai fi zis tu asta) e cale lungă. |
Originally Posted by robertsandu:
Rabinul este un exponent al autoritatii,iar autoarea intentioneaza poate prin prezentarea lui intr-o lumina umana sa-i valideze necesitatea intr-o comunitate in care toti ceilalti membri sunt adusi pe picior de egalitate de respectarea normelor.Amintiti-va cat de sugestiva e scena in care femeia aceea batrana si singura vine sa-i ceara rabinului sfatul cu privire la aragaz.Iar el isi ia menirea foarte in serios,indiferent de problema ridicata.Prin urmare,asa cum remarci si tu,nu este un film care sa desfiinteze total,sa condamne violent . Pozitia Ramei Burshtein e voalata,ea nu pune in streang pe nimeni pana la urma,nici pe Rivka,nici pe rabin,nici pe Shira sau Yochay. Interpretez atitudinea ei si ca un apropos la faptul ca oricat de dure ar fi normele de orice fel care-ti limiteaza libertatea, ele nu te pot niciodata absolvi suta la suta de responsabilitatea propriilor decizii. Foarte straniu,dar filmul nu ma lasa cu impresia ca Shira a fost zdrobita de legea imuabila in care traieste.Ci mai repede de propria ei vulnerabilitate.Sau de o combinatie intre acestea. |
2 Attachment(s)
Originally Posted by sigalia:
Attachment 2703 Attachment 2705 |
Originally Posted by sigalia:
Originally Posted by rvn:
|
Originally Posted by rvn:
rvn,admit ca noi, femeile,suntem inclinate sa vedem iubire peste tot, si eu cam tot asta vedeam la filmul meu,intre Charles si Lucille,iar voi nu vedeati decat decadenta,huzur,fraieri subordonati si dependenti,bla-bla:)) Insa aici nu cred ca e deloc vorba de vreo poveste de dragoste.Shira nu e indragostita de Yochay, e indragostita de Iubire,aspira la ea si orice barbat,potential partener ,ii serveste in mod egal drept pretext pentru materializarea acestui vis.Initial se indragostise tac-pac de primul pretendent, numai dupa ce l-a vazut pret de un minut in magazin. Iubirea e ceva ce se intampla intre doi oameni care se cunosc,comunica,traiesc niste experiente impreuna.Shira si Yochay au doar un schimb sumar de cuvinte,o singura intalnire scurta in care sunt singuri,cam atat.
Originally Posted by Twinsen:
Aici exact asa vad si eu lucrurile. Pentru Yochay sotiile sunt piese intersanjabile,aproape la fel de usor de inlocuit una cu alta,precum un nasture de la camasa. Chestii "utile" ,necesare. La intalnirea in doi cu Shira singura lui intrebare este :"Ce fel de casa iti doresti" ? Daca ar fi avut un dram de sensibilitate fata de ea, ar fi fost curios sa afle ce fel de viata isi doreste. |
Originally Posted by Twinsen:
|
Originally Posted by sigalia:
|
Originally Posted by rvn:
Din perspectiva aceasta filmul e neverosimil; abilitatea de care vorbesti,desi instinctuala,are nevoie de mai mult sa se trezeasca.Nasterea femeii din fata inocenta nu se produce instantaneu,numai dupa ce-i susura unul smechereste in ureche ca-i frumoasa. |
All times are GMT +2. The time now is 19:28. |
Powered by vBulletin - Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.